— Iute! se auzi vocea lui Spandrell, şi Illidge ţîşnise din ascunzătoare. Cloroform! Ascultător, îmbibase batista şi o întinsese pe faţa care se contracta. începu din nou să tremure şi mai bău coniac.
Frecarea fu urmată de plescăitul unei cîrpe ude.
— Gata! spuse Spandrell, apărind din dosul paravanului. îşi şterse mîinile pe o cîrpă de praf. — Cum îi merge bolnavului? adăugă el cu un surîs ironic, parodiind felul de a vorbi al unui medic la căpătâiul pacientului.
Illidge îşi întoarse capul. Ura izbucni. în el, gonind momentan orice altă emoţie.
— Mă simt foarte bine, spuse el scurt.
— Nu te-ai ostenit prea mult, în timp ce eu facem aceasta treabă murdară, nu-i aşa? Aruncă cîrpa de praf pe un scaun şi începu să-şi îndoaie la loc manşetele.
în două ore, muşchii inimii se contractează şi se destind, se contractează şi se destind din nou, doar de opt mii de ori. Globul terestru parcurge mai puţin de două sute de mii de kilometri de-a lungul orbitei sale. Smochinul de India n-a apucat să invadeze decît vreo patruzeci de hectare ale teritoriului australian. Orele nu contează. Sînt suficiente ca să asculţi Simfonia a noua şi vreo două, trei din cuartetele postume, şâ zbori de la Londra la Paris, să transferi masa de prinz din stomac în intestinele subţiri. . să citeşti Macbeth, să mori de o muşcătură de şarpe, sau să cîştigi un şiling şi jumătate, fâcînd curăţenie. Din cauza cadavrului din dosul paravanului, }tii Illidge, care aştepta pe scaun să se întunece, acele două ore i se părură că n-au să treacă niciodată.
414
-— Ce, eşti nebun? îl întrebă Spandrell cînd Illidge propusese ă plece amîndoi imediat şi să lase cadavrul în voia soartei. Sau !j chef să mori spînzurat? Batjocura, amuzamentul rece şi ironic ii scoaseră din sărite pe Illidge. —
Philip o să găsească mortul diseară, cînd o să se întoarcă acasă. ■.__ Dar n-are cheia, spuse Illidge.
— Atunci mîine, cînd va veni cu un lăcătuş. Iar peste trei re, cînd Elinor o să explice ce a făcut cu cheia; poliţia o
o să bată la uşa mea. Şi-ţi promit că va bate şi la a ta foarte curind după aceasta. Surise. Illidge îşi feri ochii.
— Nu, continuă Spandrell, trebuie să-l luăm de aici pe Webley. Automobilul lui e la poartă; ne va fi foarte uşor dacă aşteptăm să se înnopteze.
— Dar mai sînt două ore pînă se va lăsa noaptea. Vocea lui Illidge deveni stridentă de furie şi jale.
— Ce contează?
— Ascultă..'. începu Illidge, dar se opri; îşi dădea seama că dacă îi vorbea sincer însemna să declare că nu avea intenţia să rămînă încă două ore fiindcă î; era frică. Bine, spuse el. Să rămînem. Spandrell luă o cutie de argint pentru ţigări şi o deschise.
— Miroase foarte plăcut, zise el. Serveşte-te. împinse cutia de-a lungul mesei. Uite şi nişte cărţi. Şi ziarul Times.
Şi revista New Statesman. Şi ultimul număr din Vogue. Parcă-am fi în salonul de aşteptare al unui dentist. Am putea să ne facem un ceai.
Aşteptarea începu. O bătaie de inimă urmează unei alte bătăi
de inimă. în fiecare secundă, globul terestru parcurge treizeci şi
doi de kilometri, iar smochinii din India mai acoperă încă vreo
treizeci de metri pătraţi ai teritoriului australian. în spatele paravanului se afla cadavrul. Mii şi mii de milioane de indivizi
minusculi şi diverşi s-au împreunat, iar produsul legăturii lor, al
Jptei lor, a fost o viaţă omenească. întreaga lor colonie, stupul
lor viu, a fost un om. Stupul a murit. în căldura care a mai
imas, mulţi dintre indivizii componenţi se mai bucură încă de
un pic de viaţă; în curînd vor pieri şi ei. Iar între timp, din aer,
legiunile invizibile ale saprofitelor şi-au început invazia fără să
mpine vreo rezistenţă. Vor trăi printre celulele moarte, vor
te, se vor multiplica prodigios, iar prin procesul lor de
reStere şi procreaţie întregul edificiu chimic al trupului va fi
molat, toate fineţurile şi complicaţiile materiei se vor dizolva,
încît, în momentul cînd îşi vor termina treaba, doar
ouă-trei kilograme de carbon, cîţiva litri de apă, puţin var,
a fosfor şi sulf, o grămăjoară de fierbi siliciu, o mînă de
r> amestecate — împrăştiate toate şi combinate din nou cu
mea din jurul lor — vor fi tot ce a rămas din ambiţia de a
415
J
conduce a lui Everard Webley, din dragostea lui pentru Elinor, din opiniile sale despre politică, din amintirile din copilărie, diri talentul de scrimer şi călăreţ, din acea voce catifelată şj puternică, din zîmbetul subit şi strălucitor, din admiraţia pentru Mantegna1, din dispreţul pentru whisky, din crizele înspăimîntătoare, dar intenţionate, de furie, din obiceiul de a-şi mîngîia bărbia, din credinţa în Dumnezeu, din incapacitatea de a fluiera corect o melodie, din Hotărirea nezdruncinată şi din cunoaşterea limbii ruse.
Illidge răsfoi paginile cu reclame ale revistei Vogue. 0 doamnă tînără, îmbrăcată într-o haină de blană
ce costa două sute de guinee, se urca într-un automobil; pe pagina opusă, o altă tînără, drapată doar într-un prosop, ieşea dintr-o baie în care se dizolvaseră sărurile pentru slăbire ale doctorului Verbruggen. Urma o natură moartă, compusă din sticle de parfum Songe Negre, ca şi din ultima creaţie a aceluiaşi fabricant, Relent d'Amour. Numele lui Worth, Patou se întindeau în litere mari pe încă trei pagini. Văzu, în continuare, o altă tînără doamnă, prinsă într-o centură de cauciuc pentru slăbire, uitîndu-se în oglindă. Un grup de tinere doamne îşi admirau reciproc cămăşile de noapte, expuse spre vînzare la raionul de lenjerie al casei „Crabb şi Lushington". în faţa lor, o altă tînără
doamnă stătea culcată pe o sofa în institutul de cosmetică „Adrena"; mîinile unei maseze mîngîiau bărbia ameninţată să se dubleze. Urma o natură moartă, cuprinzînd rulouri şi alte unelte de cauciuc, care prin masare şi "frecare eliminau grăsimea excesivă, apoi o altă natură moartă, compusă din vase de cristal şi faianţă, pline de creme ce hrănesc pielea şi feresc faţa de ravagiile timpului şi ale intemperiilor.
„Ce revoltător! îşi spuse Illidge pe cînd răsfoia paginile. O adevărată crimă!" îi plăcea revolta lui, o cultiva. A fi furios reprezenta pentru el o distracţie şi în acelaşi timp o justificare. Infuriindu-se împotriva nepăsării egoiste şi frivolităţii plutocraţilor, putea să uite pe jumătate şi să-şi ierte pe jumătate oribila întîmplare. Cadavrul lui Webley zăcea dincolo de paravan. Existau femei care plăteau două sute de guinee pentru o haină de blană. Unchiul lui, Joseph, ar fi fost mulţumit să cîştige atîta într-un an şi jumătate, peticind pantofii. Iar aceste femei cumpărau parfumuri care costau douăzeci şi cinci şiling1 sticluţa. îşi aduse aminte de vremea cînd fratele lui mai xtoC, Tom, făcuse o pneumonie după o gripă. Fusese ceva îngrozitor.
1 Andrea Mantegna (1431—1506), pictor italian, puternic influenţat de arta antichităţii.
416
Clnd intrase în convalescenţă, doctorul recomandase băiatului să plece la mare pentru cîteva săptămini. N-avuseseră destui bani ă-l trimită. Plămînii lui rămăseseră slăbiţi după boală. Lucra acum la o fabrică de motoare (construia maşini pentru acele rve cu haine de blană de două sute de guinee); Illidge plătise taxele fratelui său cu