Urmă o scurtă tăcere.
„Ce-ar fi dacă le-aş spiine, se gîndi Spandrell, ce-ar fi dacă le-aş spune că m-am repezit asupra unui om din dosul unui paravan şi l-am lovit la tîmplă cu măciuca." Mai bău niţel coniac.
— Nu, rosti el cu voce tare, nu sînt prea sigur că ai dreptate. Purtîndu-te ca un animal înseamnă să te porţi ca o creatură care nu ştie ce înseamnă binele şi răul. Mai înainte însă de a te purta ca un diavol, trebuie să ştii ce înseamnă binele. Şi totuşi crima fusese cît se poate de stupidă, de sordidă şi de dezgustătoare. Da, o mare prostie, o stupiditate enormă. în interiorul mărului crescut în pomul ştiinţei binelui şi răului, Spandrell găsise nu foc şi otravă, ci doar o putreziciune cafenie şi dezgustătoare şi cîţiva viermi mici. — Lucrurile nu există decît în funcţie de opuşii lor, urmă el încruntîndu-se la propriile-i gînduri. Diavolul implică prezenţa lui Dumnezeu.
— Nu încape îndoială, spuse Rampion nerăbdător. Un diavol de o răutate absolută implică un Dumnezeu de o bunătate absolută. Ei bine, ce părere aveţi? Ce-are a face cu voi sau cu mine?-
— Are foarte mult de-a face, după părerea mea.
•— Are tot atît de a face cu noi cît are de a face faptul că această masă se compune din electroni, dintr-o serie de valuri care se ondulează într-un mediu necunoscut sau dintr-un număr mare de puncte-evenimente, într-o continuitate de patru dimensiuni, sau din orice alt lucru din care ne asigură Philip Ş' prietenii lui, oameni de ştiinţă, că se compune. Doar atît, adică aproape din nimic. Dumnezeul vostru absolut aparţine faptelor neumane.
Singurele lucruri ce ne interesează sînt micii şi relativii dumnezei şi diavoli ai istoriei şi ai geografiei, micile şi relativele elemente bune şi rele ale cazuisticii individuale. Tot restul e neuman şi nu ne priveşte; dacă te laşi influenţat de consideraţi'
432
neumane, absolute, atunci devii în mod inevitabil un prost, o canalie, sau poate amîndouă la un loc.
__ Dar asta-i ■ mai bine decît să devii un animal, insistă
Spandrell. Prefer să fiu un prost sau o canalie decît un taur sau
îi
n
— Dar nimeni nu-ţi cere să fii taur sau cîine, spuse Rampion
enervat. Nimeni nu-ţi cere să fii altceva decît om. Bagă de seamă: Om. Nu înger sau diavol. Omul este o creatură
care înaintează atent şi prudent, în echilibru pe o coardă întinsă, cu mintea, conştiinţa şi spiritul la un capăt al bastonului care-i permite să-şij>ăstreze echilibrul, iar cu tot ce are inconştient, pămîntesc şi misterios în el la celălalt capăt. înaintează păstrîndu-şi echilibru, ceea ce e extrem de dificil. Iar singurul lucru absolut pe care-l va putea cunoaşte într-adevăr vreodată este absolutul echilibrului perfect. Absolutul relativităţii perfecte, ceea ce din punct de vedere intelectual reprezintă un paradox şi o prostie. La fel se întîmplă însă şi cu orice adevăr adevărat, real şi viu, care conform logicii nu-i decît o prostie. Iar din punctul de vedere al adevărului viu, logica nu-i decît o prostie. Poţi să alegi ce vrei, logica sau viaţa. Depinde de gust. Unii preferă să fie morţi.
„Preferă să fie morţi". Cuvintele continuau să răsune în mintea lui Spandrell. Edward Webley zăcea pe duşumea, legat ca un pui de găină. O fi preferat să fie mort?
— Cu toate acestea, spuse Spandrell încet, unele lucruri trebuie să rămînă întotdeauna absolut şi radical greşite. Omorul, de exemplu. Voia să creadă că omorul era mai mult decît josnic, sordid şi dezgustător. Voia să
creadă că mai era şi teribil, tragic. — Asta-i o greşeală absolută, spuse el.
— Dar de ce mai absolută decît oricare alt lucru? spuse Rampion. Există circumstanţe cînd omorul este evident necesar, drept şi lăudabil. Singura acţiune absolut reprobabilă, pe care un om o poate înfăptui, este după
părerea mea o acţiune împotriva vieţii, împotriva propriei sale integrităţi. Omul acţionează greşit dacă se perverteşte pe sine, dacă îşi falsifică 'nstinctele.
Spandrell deveni sarcastic.
_ — Revenim la animale, spuse el. O să ajungem să ne dăm ircoale ca nişte fiare flămînde, care încearcă să-şi satisfacă oftele cînd li se dezlănţuie. Asta-i ultimul cuvînt al inteligenţei umane?
— Ascultă-mă pe mine, situaţia nu-i tocmai aşa de stupidă um vrei tu s-o prezinţi, spuse Rampion. Dacă
oamenii şi-ar rtisfa poftele instinctive numai atunci cînd simt cu adevărat 433
nevoia, ca animalele pe care le dispreţuieşti atît de mult, ei s-ar purta de o mie de ori mai bine decît se poartă astăzi majoritatea fiinţelor omeneşti civilizate. Nu poftele naturale şi dorinţele spontane şi instinctive fac din oameni bestii — nu, bestii este o expresie greşită, căci implică o insultă Ia adresa animalelor — aş zice mai degrabă că nu ele îi fac atît de răi şi vicioşi în mod supraomenesc.
Imaginaţia, intelectul, principiile şi tradiţia, ca şi educaţia sînt de vină. Nu te lăsa pradă instinctelor, şi ele n-au să-ţi facă mult rău. Dacă oamenii ar face dragoste numai sub imboldul pasiunii, dacă ar lupta numai cînd sînt furioşi sau înspăimîntaţi, dacă ar pune mîna pe bunurile altora numai cînd au, mare nevoie sau cînd sînt împinşi de o poftă irezistibilă de-a le avea, atunci te asigur, această lume ar semăna mult mai mult cu împărăţia Cerului decît seamănă ea acum, în urma preceptelor actuale ale creştinătăţii noastre intelectuale şi ştiinţifice. Nu instinctul a creat oameni ca Byron, Casanova şi Lady Castlemaine1, o imaginaţie libidinoasă care îţi aţîţă artificial poftele, lipsite de altminteri de o existenţă
firească. Dacă bărbaţii şi femeile cu instinctele lui Don Juan n-ar face decît să se supună poftelor lor, ei n-^ar avea decît foarte puţine aventuri amoroass. Trebuie să-şi excite singuri imaginaţia mai înainte de-a începe să tacă dragoste într-o promiscuitate ocazională. La fel se întîmplă şi cu celelalte instincte.
Nu oare instinctul posesiv a făcut ca civilizaţia modernă să fie atît de ahitată după bani? Instinctul posesiv trebuie mereu aţîţat artificial prin educaţie, tradiţie şi principii morale. Cei ahtiaţi după bani trebuie învăţaţi că locomia după bani este un lucru firesc şi nobil, că economia şi asiduitatea în muncă
sînt virtuţi, că a convinge pe oameni să cumpere lucruri de care n-au nevoie este o operaţie creştinească. Instinctul posesiv nu e niciodată atît de puternic încît sâ-i facă să alerge după bani de dimineaţă pînă seara, o viaţă întreagă. Imaginaţia şi intelectul trebuie să dea instinctului posesiv un imbold permanent. Apoi, gîndiţi-vă la un război civilizat. N-are nici o legătură cu p combativitate spontană. Bărbaţii trebuie forţaţi prin lege, apoi aţîţaţi prin propagandă pînă să se hotărască să lupte.
Aţi face mai mult pentru pace dacă aţi spune bărbaţilor să asculte, de poruncile spontane ale instinctelor lor combative, decît să întemeieze o muiţime de Ligi ale Naţiunilor.
— Ai face şi mai mult pentru pace, spuse Burlap, dacă le-ai spune să-l asculte pe Isus.
— Nu e adevărat. Dacă le spui să asculte pe Isus este ca ş1 cum le-ai fi spus să fie mai mult decît umani. Iar practic
1 Lady Castlemaine (1641—1709), amanta regelui englez Carol al II-lea al Angliei; a influenţat în bine politica regelui.
434
încercarea de a deveni mai mult decît uman înseamnă a deveni mai puţin uman. Dacă le spui să asculte orbeşte de Isus, înseamnă a le recomanda indirect să se poarte ca nişte idioţi, şi, în sfirşit, ca nişte diavoli. Gîndiţi-vă la cîteva exemple. Bătrînul Ţolstoi — un om de valoare, care a devenit fatal un idiot, încercînd să fie mai mult decît un om de valoare. Sau oribilul tău Sfint Francisc. Se întoarse către Burlap. Un alt idiot, dar pe punctul de a deveni un diavol. Masochismul, distrugerea a tot ce este decent, frumos şi viu. Iată programul lor. Au încercat să-l asculte pe Isus şi să fie mai mult decît oameni; n-au reuşit decît să devină încarnaţia unei distrugeri diabolice pure. Ar fi putut rămîne fiinţe umane absolute decente dacă ar fi încercat să se poarte firesc, conform instinctelor.