Lady Edward întinse braţul şi-l apucă de mînecă.
— Webley!
Prefăcîndu-se că nu simţise mîna ce-l prinsese de mînecă şi nici nu se auzise strigat pe nume, Everard Webley îşi văzu de drum; nu intenţiona şi nici nu-i făcea plăcere să discute cu ea. Lady Edward însă n-avea de gînd să-l lase să scape cu una, cu două, ci se lăsă remorcată de el.
— Webley! repetă ea. Stai odată, hăis!
Imitînd un căruţaş de la ţară, Lady Edward ridică vocea şi deveni de un rusticism atît de autentic, încît Webley se văzu silit s-o asculte, de teamă să nu atragă atenţia şi rîsul celorlalţi invitaţi.
O privi de la înălţimea lui.
— A, dumneata erai, zise el morocănos. îmi pare rău că nu te-am observat. -
Plictiseala, exprimată prin încruntare şi cuvinte grosolane, era parţial sinceră, parţial simulată. Descoperise că
multora le e frică de un ton mînios şi îşi întreţinea cu grijă aerul feroce. Ţinea astfel oamenii la distanţă şi se ferea de cicălitori.
— Doamne sfinte! exclamă Lady Edward, cu o expresie de spaimă, făţiş caricaturizată.
— Ce doreşti? o întrebă Webley ca şi cînd s-ar fi adresat unui cerşetor care l-ar fi sîcîit pe stradă.
— Pari, într-adevăr, supărat.
— Dacă asta-i tot ce voiai să-mi spui, cred c-aş. . între timp Lady Edward îl studiase atent cu privirea ei de o obrăznicie candidă.
— Ascultă, spuse ea, întrerupîndu-l în mijlocul frazei, ca şi cum nu s-ar mai fi putut stăpîni o clipă să nuri anunţe marea şi brusca ei descoperire, ar trebui să joci rolul căpitanului Hook în Peter Pan1. Hotărît. Ai un cap ideal pentru un şef de piraţi. Nu-i aşa, domnule Babbage? se adresă ea lui Illidge pe cînd acesta trecea amărît şi singuratic prin mulţimea de necunoscuţi.
1 Feerie pentru copii scrisă de Sir J.M. Barrie (1860—1937), romancier şi autor dramatic englez.
44
— Bună seara, spuse el.
Surîsul amabil al Lady-ei Edward nu compensa în întregime insulta de a nu-şi fi amintit numele lui.
— Wembley, îţi prezint pe domnul Babbage, care îl ajută pe soţul meu la lucrările lui. Webley dădu din cap distant, în semn că luase cunoştinţă de existenţa lui Illidge. — Nu-i aşa, domnule Babbage, că Webley seamănă
cu un şef de piraţi? continuă Lady Edward. Ia priveşte-l.
Illidge rîse jenat.
— N-am văzut prea mulţi şefi de piraţi, spuse el.
— Evident, spuse Lady Edward, cum de-am uitat. Webley e un şef de piraţi autentic. Vreau să spun în viaţa de toate zilele. Nu-i aşa, Webley?
Everard Webley începu să rîdă.
— Fireşte.
— Fiindcă, îi explică Lady Edward întorcîndu-se confidenţial spre Illidge, ai în faţa dumitale pe domnul Everard Webley în carne şi oase. Conducătorul „Englezilor liberi." Ai auzit de oamenii aceia îmbrăcaţi în uniforme verzi? Parcă-s trupa de figuranţi de la operetă.
Illidge zîmbi răutăcios şi dădu din cap afirmativ. „Asta e, va să zică, îşi spuse el, Everard Webley. Fondatorul şi conducătorul «Frăţiei englezilor liberi» — F.E.L., iniţiale de care duşmanii.lor îşi cam băteau joc." N-ăveau cum răspunde, căci aşa cum remarcase odată corespondentul ziarului Figaro, un om excelent informat, într-un articol asupra „Englezilor liberi", iniţialele F.E.L. „ont pour le public anglais, une signification plutot pejorative1."
Webley nu prevăzuse calamburul cînd îşi botezase astfel asociaţia. Illidge se bucură la gîndul că Webley poate fi forţat să reflecteze foarte des la inspiraţia avută.
— Dac-ai încetat cu spiritele, îi spuse Everard lui Lady Edward, am să-mi iau rămas bun.
„O copie proastă a lui Mussolini", îşi spuse Illidge. (Avea o antipatie cu totul specială faţă de oamenii înalţi, arătoşi şi cît de cît distinşi. Illidge era scund şi semăna cu o haimana foarte inteligentă şi matură.) „Un tip ridicol."
— Sper că spusele mele nu te-âu supărat, nu-i aşa? întrebă Lady Edward, simulînd nelinişte şi regret.
Illidge îşi aminti de o caricatură din Daily Herald. Webley avusese obrăznicia să afirme că „«Englezii liberi» vor salva
«Au pentru publicul englez un sens mai degrabă peiorativ.» (fr.). Iniţialele asociaţiei „Brotherhood of British Freemen" se pot preta la un calambur (Bloody «uggering Aickers), echivalent cu o înjurătură foarte trivală.
45
inteligenţa în lume." Caricatura îl reprezenta pe Webley şi o şleahtă de bandiţi de-ai lui, în uniformă, lovind mortal cu piciorul şi cu căngile un muncitor. în spatele lor, un director de întreprindere, cu joben pe cap, privea, dîndu-şi asentimentul. Pe burta lui monstruoasă se lăţea cuvîntuclass="underline" Inteligenţă.
— Nu te-ai supărat, Webley? repetă Lady Edward.
— Cîtuşi de puţin. Numai că sînt cam ocupat. închipuie-ţi, explică el cu cea mai catifelată voce, am treabă. Lucrez, dacă ştii ce înseamnă asta.
Illidge ar fi dorit ca altcineva să fi făcut spiritul. Scîrba! Illidge se considera de extrema stingă.
Webley îl părăsi. Lady Edward îl privi cum îşi croieşte drum prin mulţime.
— Parcă-i o locomotivă, spuse ea. Cîtă energie! E însă atît de susceptibil! Politicienii ăştia sînt mai susceptibili decît actriţele. Teribili de vanitoşi! Iar scumpul meu Webley nu prea are simţul umorului. Vrea să fie tratat ca propria lui statuie colosală, ridicată de naţia recunoscătoare şi plină de admiraţie. („R"-urile sunau ca nişte răgete.) Ridicată postum, dacă înţelegi ce vreau să spun. Ca unei personalităţi istorice. De cîte ori îl văd, uit că întruchipează pe Alexandru cel Mare. Greşesc mereu închipuindu-mi că nu-i decît Webley.
Illidge rîse. Se pomeni admirînd-o sincer pe Lady Edward, care în multe: privinţe avea păreri juste.
Chiar politic vorbind părea să se orienteze bine.
' — De fapt, „Englezii liberi" nu sînt un lucru atît de rău, continuă Lady Edward. Simpatia lui Illidge începu să scadă atît de repede cum crescuse. — Nu-i aşa, domnule Babbage?
Illidge făcu o strîmbătură.
— Părerea mea... începu el. i
— Apropo, spuse Lady Edward întrerupînd un viitor comentariu sarcastic şi admirabil asupra
„Englezilor liberi" ai lui Webley, trebuie neapărat să fii mai atent cînd cobori scările. Sînt extrem de alunecoase.
Illidge se înroşi.
— Nu-s deloc alunecoase, se bîlbîi el şi se înroşi şi mai tare; sub părul de culoarea morcovului, faţa i se învineţi ca sfecla cînd îşi dădu seama de prostia pe care o spusese. Simpatia lui pentru Lady Edward continuă să descrească.
— Sînt alunecoase, orice-ai spune, insistă politicos Lady Edward, cu vocea ei guturală. La ce-ai lucrat astă-searâ împreună cu Edward? adăugă ea. Mă interesează întotdeauna foarte mult.
Illidge zîmbi.
46
— Dacă vreţi într-adevăr să ştiţi, spuse el, am lucrat la regenerarea părţilor lipsă la o şopîrlă. Illidge se simţea mai bine printre sopîrle; puţin din simpatia pentru Lady Edward reveni.
— Şopîrle? Vorbeşti de animalele alea care înoată? Illidge dădu din cap. Cum se face că-şi pierd unele părţi?
— Le pierd în laborator, explică el, le pierd fiindcă le amputăm noi.
— Şi cresc la loc?
— Exact.
— Doamne sfinte, spuse Lady Edward, nu mi-am închipuit. Ce lucruri fascinante! Mai poveşteşte-mi!