indignare sfîntă, cu atît mai violentă cu cît era complet inutilă.
— Luaţi cazul, continuă el (vocea începu să-i tremure, nemaiputîndu-se stăpîni), nenorocitului de şef de gară din Bhowanipbre.
Philip refuză să dea atenţie cazului. Se gîndea la felul cum cuvîntul dreptate îşi schimbase sensul. înainte de a vizita India, cuvîntul avusese un sens; acum, însă, cînd erau pe punctul de a pleca, sensul se modificase.
Se pare că şeful de gară din Bhowanipore avea o activitate ireproşabilă şi nouă copii.
,
— De ce nu-i învăţaţi să practice controlul naşterilor? întrebă Elinor.
La descrierea acestor familii enorme, Elinor tresărea întotdeauna. îşi amintea cît de mult suferise la naşterea micuţului Phil. Şi unde mai pui că fusese cloroformizată, avusese alături două infirmiere şi pe renumitul mamoş
Sir Claude Aglat, în timp ce soţia şefului de gară din wwanipore. . Auzise relatări despre moaşele din India. Se cutremură.
— Nu-i asta oare singura speranţă pentru India? Domnul Sita Ram se gîndea că singura speranţă o constituie sutragiul universal şi autoguvernarea. îşi continuă istorisirea despre şeful de gară. Acesta îşi luase onorabil toate examenele cele mai înalte calificative. De cel puţin patru ani nu fusese varisat, cu toate că-i venise rîndul.
Da, de patru ani fuseseră m<rErati europenii sau eurasienii. Sîngele domnului Sita Ram e lsa fib l m< r p i ge domnului Sita Ram j e
nd l_sa fiarbă la gîndul celor cinci mii de ani de civilizaţie indi °â' ^C sP'"tuantate indiană şi de superioritate morală
pap4 na.' călcaţi cu cinism în picioare, în persoana şefului de gara de către englezi. .
76
77
[flje, milioane. Fluxul şi refluxul mării. Zeiţa Nemorensiană1, r'fatiniană2. Variază direct cu produsul maselor şi invers cu ătratul distanţei. Mic ca un ban de argint, la vreun metru .. ,.„tî dar în realitate mare cîf imneriul rnsesr. Mai marp ca
ca
— E asta dreptate, vă întreb? Bătu cu pumnul în masă.
mmorie^îndS îîcă^la^nouTiopti. Centru a grăbidistanţă, dar în realitate mare cit imperiul rusesc. Mai naşterea auzise cf moaşele indiene joacă pe burta feme,l ia. Ce plăcut va fi cînd
Ol Ind
ne vom întoarce in Europa! Cînd te Scinâte Iar în loc de ergotină folosesc o pastă făcută d deşti ca
lr gîn
pe vremuri citeam cart, despre Yoga, făceam exeraţn însărcinate, iar m iuc uc ^ B t-B respiraţie şi încercam sa mă conving că nu exist! Ce prost
^^E'aSa dreptate?
ram! Din cauza discuţiilor cu idiotul de
rep etâ domnul Sita Ram. e
Burlap. Din fericire,
Dîndu si seama că' amfitrionul aştepta un răspuns, Philip oamenii nu lasă urme adinei asupra mea ci doar impresii uinau şi secund <~a uşoare, ca un vapor ce brăzdează marea. Valurile şterg insă
clătină din cap. ma. Mă întreb cum arată vaporul ur
italian cu care vom pleca
_ Ar\rebui să scrieţi un articol, zise domnul Sita Ram. sj mîine? Se zice că vasele companiei «Lloyd Triestino» sînt foarte
- Arucuuiwsu ^ . confortabile. Din fericire. N-ar trebui să-
ţi fie ruşine de PS se°ascuzăU era romancier, nu politician sau jurnalist propria-ţi indiferenţă. Vezi parabola cu semănătorul. Sămînţa
J-h Cunoaşteţi pe batrînul Dau£^ S^dăuga Philip ca ^^tZS^^^^ Am im^ifcă SChl"bL-:m
^k ^TdoSr^R^'o voce «făleşte o groază de oameni, isiv pe sine. Nu cred'că tipul trăda limoede că Daulat Singh nu-i făcuse o impresie bună sai ipocntului conşt.ent există in realitate poate doar in ocazn poate (Seză ai probabilă se gîndi Philip) domnul Sita Ra, deosebite. Nu te poţi m
-preface
tot timpul. Ar fi interesant totuşi TîJTo Lpresfe bună asupra lui Singh, care refuzase sa'Jjjj^f sf Sm"" ? "" " UC1Z1 "" * *
accepte teoriile. .„,«« Philin Elinor îşi ridicase privirea spre acelaşi disc luminos. Luna,
-Mi s-a părut un om remarcabil spuse Philp. . Brusc sim ^ ^ % { ^ - {
{ { p j
Pentru oameni ca Daulat S.ngh dreptatea avea ev totu. L ^. intordndu^e spre soţul ei, îi apucă mîna
sens'decît pentru domnul Sita Ram, şau pentru şeful de gara dnşi sg stdnse dragastoasa lînga d Bhowanipore. îşi aminti faţa bătrînă şi nobila a lui uaui _ Ţij mJnte acele s£rj? -ntrebă ga Jn adina de ,a Singh, ochii. strălucitori şi pasiunea reţinuta a cuvintelor iu Qattenden? Ţii minte, Phil?
Dacă s-ar fi putut totuşi abţine să amestece betel... Cuvintele îi ajunseră la urechi de la o mare depărtare, şi
Veni timpul de plecare. în fine. îşi luară rămas bun cu dintr-o lume pentru care, deocamdată, nu simţea interes. Se trezi cordialitate aproape exagerată, se urcară în maşina ce-i aştept: iritat.
şi porniră Sub palmierii din Hoohoo, pămîntul părea presafi — Care sen? întrebă el, vorbind parcă
de la distanţă, şi cu cu monezi de argint strălucitor sau acoperit pe alocuri clocea plată şi inexpresivă cu care răspunzi la telefon cînd n-ai
pomeniră în lumina unei luni enorme. „Hecate trupuri, îşi spuse el, uitîndu-se şi clipind la discr1 ■
se întîmplă cu Sita Ram, cu Daulat Singh şi cu se întîmplă cu bătrîna şi îngrozitoarea Indie, libertatea, cu progresul şi viitorul? De fapt, nu-mi pasă deloc. E ruşinos, dar nu-mi pasă. Şi Hecate nu are trei trupuri'
i
' Divinitate din mitologia greacă, înfăţişată cu trei capete sau trei trup1*8
- De ce nu mă mai iubeşti? îl întrebă ea cu disperare. Ca şi ar fi putut să se refere la alte seri decît la cele petrecute în aceea minunată, imediat după căsătorie, în casa mamei ei. u mai prezint nici un fel de interes pentru tine; mai puţin 0 mobilă, şi mult mai puţin decît o carte.
zei|a pădurii (nemorensis, in latină înseamnă: al pădurii). Referire la ŢJJ. Te
' ln apropiere de Aricia, avea o pădure închinată ei.
ane l ' ~ niunte la nord de Capua. în Campania, unde se afla un templu 78
79
— Elinor, ce 'te-a apucat să vorbeşti aşa?
Vocea lui Philip exprima mai multă uimire decît simţea <jţ fapt. -După prima clipă, cînd apucase să iasă la suprafaţă din adîncurile reveriei, înţelesese la ce se referea Elinor, făcînd legătura între această lună indiană şi aceea care strălucise acum opt ani în grădina din Hertsfordshire. Fireşte, ar fi putut sa recunoască, şi lucrurile s-ar fi simplificat. Era însă agasat câ| fusese întrerupt din reverie; nu-i plăceau reproşurile, iar tentaţia de a marca un punct în defavoarea soţiei se dovedise ma puternică.
— Pun o simplă întrebare, continuă el, cu dorinţa să aflu c vrei să spui. Iar tu îmi răspunzi, plîngîndu-te că nu te ma iubesc. Nu reuşesc să văd legătura logică.
— Ştii foarte bine despre ce vorbeam, răspunse Elinor. Şi p deasupra, e adevărat, nu mă mai iubeşti.