— Am auzit că aveţi nevoie de un redactor-adjunct, începuse el cu timiditate.
Burlap dăduse afirmativ din cap.
— Da, am nevoie.
După o imensă şi îngrozitoare tăcere, îl fixase cu privirea lui inexpresivă, şi-l întrebase:
— Crezi în viaţă?
Walter roşise pînă în vîrful urechilor.
— Da.
Era singurul răspuns posibil. Urmase altă perioadă de muţenie, apoi Burlap îl privise din nou.
— Eşti virgin? se interesă el.
Walter se roşise şi mai violent, ezitase şi, în cele din urmă, clătinase din cap. Tocmai tîrziu descoperise, citiridu-i unul din articole, că Burlap îl imita pe Tolstoi. „A,ccesul direct la lucrurile fundamentale, măreţe şi simple", cum descria însuşi Burlap impertinenţele psihologice ale bătrînului salvator de suflete.
Da, Rimbaud credea cert în viaţă, recunoscu Walter cu o voce slabă, cu sentimentul că scrie o scrisoare oficială
de condoleanţe.
Discuţia despre credinţa în viaţă era la fel de ridicolă ca şi afirmaţia că împărtăşea marea durere a unei cunoştinţe.
— Credea atît de mult în viaţă, continuă Burlap îăsîndu-şi ochii în jos (spre marea uşurare a lui Walter) şi clătinînd .gînditor capul, credea atît de adînc în viaţă încît era gata să renunţe la ea. După mine, abandonarea literaturii de către Rimbaud a fost un sacrificiu premeditat. („Foloseşte prea uşor 169
vorbe mari", îşi spuse Walter). Acel ce vrea să-şi salveze viaţa, trebuie să şi-o piardă. („Vai, vai!") Să fii cel mai înzestrat poet al generaţiei tale şi, conştient de asta, să renunţi la poezie — iată ce înseamnă să-ţi dai viaţa pentru a ţi-o salva. Un exemplu sigur de încredere în viaţă. Credinţa lui era atît de puternică încît nu ezita să renunţe la viaţă, cu certitudinea că va cîştiga astfel o altă viaţă, mai bună. („Mult prea facil!" Walter se simţea jenat.) O
viaţă de contemplaţie mistică şi intuiţie. Ah, 1 dac-am şti ce-a făcut şi ce-a gîndit în Africa?! Dac-am şti?!
— A adus prin contrabandă arme pentru împăratul Menelik1, avu Walter curajul să răspundă. Şi judecind după
scrisorile lui, păreau să-l fi preocupat mai ales banii şi dorinţa de a-şi face un rost în viaţă. Avea patruzeci de mii de franci sub centură, adică vreo zece kilograme de aur, prinse la şold. „Apropo de aur, îşi spuse el, ar trebui neapărat să aduc vorba despre mărirea mea de salariu."
Puştile pentru Menelik şi cei patruzeci de mii de franci îl făcură pe Burlap săzîmbească cu o expresie de iertare creştină.
— Iţi închipui cu adevărat, întrebă el, că acea contrabandă de arme şi bani era subiectul care-l preocupa în timp ce se afla în deşert? Pe el, care a scris Les Illuminations?
Walter roşi ca şi cum s-ar fi făcut vinovat de un solicjsm îngrozitor.
— Astea sînt singurele date pe care le cunoaştem, spuse el scuzîndu-se.
— Dar există o intuiţie mai adîncă decît simplele date. „O intuiţie mai adîncă" era formula preferată a lui Burlap pentru propriile lui păreri. — Rimbaud îşi realiza o nouă viaţă, ca să ajungă în împărăţia Cerurilor.
— E o simplă presupunere, spuse Walter jenat. Ce bine ar fi fost dacă Burlap n-ar fi citit Noul Testament.
— Pentru mine, replică Burlap, e o certitudine. O certitudine absolută. Vorbea foarte apăsat şi clătina violent din cap. — O certitudine completă şi absolută, repetă el; se autosugestiona ajungînd într-o stare de convingere falsă dar îndîrjită, prin repetiţia aceleiaşi fraze. — Completă şi absolută.
Tăcu, dar în suflet continua să îşi excite furia mistică. Se gîndea la Rimbaud pînâ devenea Rimbaud. Apoi, pe neaşteptate, diavolul dinlăuntrul lui îşi scotea capul, rînjind şi îi
1 Menelik al II-lea (1844—1913), împărat al Abisiniei; a luptat împotriva dominaţiei italiene şi a depus mari eforturi pentru centralizarea şi modernizarea ţării sale.
170
şoptea: „Ducea vreo zece kilograme ue aur la şold". Burlap izgoni diavolul, schimbînd subiectul discuţiei.
— Ai văzut noile cărţi de recenzat? spuse el arătînd spre două teancuri de volume aşezate pe un colţ al mesei.
Kilometri de literatură contemporană. De enervare, începu să facă haz. De ce oare nu se mai opresc autorii din scris? E o boală. O dizenterie blestemată, ca aceea de care suferă sărmana doamnă din Biblie, dacă îţi aminteşti.
Walter îşi amintea în primul rînd că spiritul aparţinea lui Philip Quarles. • Burlap se ridică şi începu să
răsfoiască unele cărţi.
— Vai de capul bietului recenzent! spuse el suspinînd. Bietului recenzent i se oferea oare acum ocazia să-şi plaseze
micul discurs în vederea măririi salarialui? Walter se încorda şi îşi concentra voinţa.
— Mă întrebam. .
Burlap însă începuse şi el să vorbească aproape simultan.
— S-o chem pe Beatrice, spuse el şi apăsă de trei ori pe sonerie. Iartă-mă, ce spuneai?
— Nimic.
Cererea trebuia amînată. Nu putea fi formulată în public, mai ales cînd acest public era Beatrice. „S-o ia dracu pe Beatrice!" îşi spuse el pe nedrept. Cine-o obliga să serie pe gratis scurte recenzii şi să-l mai şi ajute pe Burlap?
Asta fiindcă avea venitul ei particular şi-l adora pe redactorul-şef.
Odată, Walter i se plînsese lui Beatrice, în glumă, de cele şase lire mizerabile pe care le primea săptămînal.
— Dar merită să faci sacrificii pentru revista Literary World, îi răspunse ea bătăios. în definitiv, -ai o răspundere în faţa oamenilor şi trebuie să faci ceva pentru ei. Repetate cu vocea ei limpede şi băţoasă, sentimentele creştine ale lui Burlap i se părură lui Walter extrem de ciudate. — Revista Lumea, continuase ea, realizează într-adevăr ceva şi trebuie s-o ajuţi.
Ar fi trebuit să-i răspundă că venitul său particular era foarte mic iar pe de altă parte el nu se îndrăgostise de Burlap. Nu-i răspunse totuşi, şi se lăsase cicălit. „S-o ia dracu!"
Beatrice intră — o creatură micuţă, îngrijită, grăsuţă, foarte ţeapănă şi cu un aer eficient.
— Bună, Walter spuse ea şi la fiecare cuvînt Walter simţi că îl loveşte peste degete cu un ciocănel de fildeş. îl cercetă cu ochii ei strălucitori, cafenii şi cam bulbucaţi. — Arăţi obosit, urmă ea. Stors, de parcă ai făcut dragoste toată noaptea. îl ironiza permanent. Nu-i aşa?
Walter se inrosi.
171
— Am dormit prost, se bîlbîi el şi se cufundă în lectura unei cărţi.
Triară cărţile pentru diverşi recenzenţi. Un teanc mic pentri expertul ştiinţific, un altul pentru metafizicianul revistei şi grămadă întreagă pentru specialistul în literatură. Vraful cel mai voluminos cuprindea cărţile proaste, care nu erau recenzate sau nu meritau decît o scurtă notă.
— Uite o carte despre Polinezia, pentru tine, Walter, spuse Burlap generos. Şi o nouă antologie de versuri franţuzeşti. Nu. dacă mă gîndesc mai bine, cred că pe-asta am s-o recenzez eu.