Thomas i Kempis (1379-l471), scriitor mistic german Raber, 2JXfE.SSf« O*06-l*6»- **** engleză, so,ia Poetu,u,
202
spatele cărţilor care reprezentau culmea a tot ce s-a spus şi gîndit şi scoase din acel lăcaş tainic volumul Misterul smaraldelor familiei Castlemaine. O panglică marca locul unde rămăsese cu lectura. Deschise cartea şi începu să
citească. „Lucy Kitty aprinse lumina şi intră în odaie. De pe buzele ei izbucni un ţipăt de groază şi fu gata să
leşine. în mijlocul camerei se afla cadavrul unui bărbat îmbrăcat într-un frac impecabil. Era atît de desfigurat încît devenise de nerecunoscut. Pe plastronul alb se vedea o gaură roşie. Covorul turcesc, în culori vii, era îmbibat de sînge. " Domnişoara Fulkes citi cu aviditate mai departe. Bătaia gongului o trezi din lumea smaraldelor şi a crimei, aducînd-o la realitate. Sări brusc în picioare. „Ar fi trebuit să mă uit la ceas, îşi spuse ea simţindu-se vinovată. O să întîrziem.",Vîrînd la loc înd^jsiiL£uljnii a tot ce s-a scris şi gîndit MisterWsmaraldetor familiei Căstlemuine, se îndreptă grăbită spre dormitorul copiilor. Micuţul Phil trebuia spălat iar hainele lui periate.
Nu adia nici o briză, afară de cea provocată de înaintarea vaporului, iar aceasta părea că provine din camera maşinilor, întinşi pe scaune de plaje, Philip şi Elinor priveau conturul neregulat al unei insule de stîncă goală şi roşcată pierzîndu-se încet. Plimbîndu-se din principiu, sau pentru a-şi face poftă de mîncare, ceilalţi pasageri parcurgeau puntea cu regularitatea previzibilă a cometelor.
— Uită-te la ei cum fac mişcare, pînă şi aici pe Marea Roşie, spuse Elinor enervată; i se făcea cald numai văzîndu-i.
— Aşa se explică imperiul britanic.
Se lăsă tăcere. Patru tineri aflaţi în concediu, bronzaţi sau arşi de soare, trecură rîzînd prin faţa lor, întovărăşind o fată. Veterani ai răsăritului, uscaţi de soare şi îndopaţi cu curry, se plimbau discutînd pe un ton acru despre reformele şi costul vieţii în India. Două misionare păşiră greu într-o tăcere aproape desăvîrşită. Globe-trotter-n francezi reacţionau la atmosfera apăsător de imperialistă, vorbind foarte tare. Studenţii indieni se băteau reciproc pe spate ca ofiţerii subalternii pe vremuri în comedia Mătuşa lui Charley, iar expresiile lor argotice ar fi suriat demodat şi într-o şcoală primară.
Timpul se scurgea. Insula dispăru; aerul deveni şi mai fierbinte^ dacă era cu putinţă.
— Sînt necăjită din pricina lui Walter, spuse Elinor, care se gindea la conţinutul ultimului teanc de scrisori pe care le primise chiar în ajunul plecării din Bombay.
203
— E un nătărău, răspunse Philip. După ce a făcut o prostie cu Marjorie Carling, ar trebui să aibă atîta minte încît să n-o ia de la cap cu Lucy.
— Evident, spuse Elinor iritată. N-are însă atîta cap. Trebuie să ne gîndim la o soluţie.
— N-are nici un sens să căutăm o soluţie la cinci mii de mile depărtare.
— Mă tem că e în stare să plece pe neaşteptate şi s-o lase pe sărmana Marjorie într-o situaţie grea. Mai e şi însărcinată. E jalnică, dar n-ar trebui să i se dea voie să se poarte astfel cu ea.
— Nu, n-ar trebui, recunoscu Philip. Urmă o pauză. Convoiul rar al amatorilor de mişcare continua să
defileze prin faţa lor. — Cred, urmă el gînditor, c-ar fi un subiect excelent.
— Ce-ar fi un subiect excelent? —. Povestea asta cu Walter.
— Sper că n-ai intenţia să-l foloseşti pe bietul Walter în romanul tău? pe Elinor o cuprinse indignarea. —
Mă opun categoric. Să-i speculezi nenorocirea lui, sentimentele, pentru romanul tău!
— Evident că nu! protestă Philip.
— Mais je vous assure, strigă atît de tare una dintre franţuzoaice, încît Philip se văzu silit să
abandoneze tentativa de a continua, au Galeries Lafayette Ies camisoles en flanelle pow enfants ne coutent que...1
— Camisoles, en flanelle, repeta Philip. Pauah!
— Vorbesc serios, Phil...
— Dar. draga mea. n-am intenţionat să folosesc decît conflictul. Un tînăr încearcă să-şi organizeze viaţa în conformitate cu" lecturile lui optimiste, închipuindu-şi că trăieşte o mare dragoste spirituală, ca să
descopere că s-a întîlnit cu o femeie plicticoasă, pe care n-o iubeşte deloc.:.
— Sărmana Marjorie! de ce nu s-o fi purtînd cu mai multă grijă? Ca să nu mai vorbesc de mărgelele ei pretenţioase şi de cerceii pe care-i poartă. .
— . . şi cade apoi ca un bleg, urmă Philip, la prima vedere. în braţele unei vampe. Conflictul mă atrage, nu eroii. La urma urmei, există o droaie de alţi tineri simpatici, în afară de Walter. Iar Marjorie nu-i nici ea singura femeie plicticoasă, după cum nici Lucy nu-i singura vampă.
— Bine, dacă e vorba decît de un conflict, acceptă Elinor bombănind.
1 Vă asigur. . la Galeriile Lafayette cămăşile de noapte de flanel pentru copii nu costă decît. . (f'r.).
204
— Şi pe lîngă asta, continuă el, cartea nici măcar nu-i scrisă şi probabil nici nu va fi Vreodată. Aşa că fii sigură că n-ai motive să te nelinişteşti.
— Foarte bine. Nu mai spun nimic pînă nu văd cartea. . Urmă altă pauză.
— ... ne-am distrat grozav vara trecută la Gulmerg, spunea tînăra unuia din cei patru cavaleri, plini de atenţie faţă de ea. Golf, dans în fiecare seară*, şi. .
— Şi în orice caz, continuă Philip pe un ton gînditor, situaţia n-ar fi decît un fel de...
— Mais je lui ai dit, Ies hommes sont comme ca. Une jeune fille bien elevee doit...1
— ... un fel de pretext, urlă Philip. Parc-am vorbi printre coliviile papagalilor, la grădina zoologică, adăugă el iritat. Un fel de pretext, după cum spuneam, pentru o nouă optică pe care vreau s-o experimentez.
— Aş vrea să începi prin a avea altă optică în ceea ce priveşte, spuse Elinor rîzînd scurt. O optică mai umană.
— Fii serioasă, Elinor..
— Serios, îl tachina ea. A fi uman n-are importanţă, pe cînd a fi inteligent are importanţă.
— Bine, spuse el, dînd indiferent din umeri, dacă nu vrei să mă asculţi, am să tac.
— Nu, nu, Philip. Te rog. îl apucă de braţ. Te rog.
— Nu vreau să te plictisesc. Era posac şi înţepat.
— Iartă-mă, Phil. Ai un aer mult mai nostim, cînd eşti trist decît atunci cînd eşti furios. Ţii minte cămilele de la Bikaner, ce expresie extraordinar de superioară aveau! Continuă, însă, te rog.
— Anul ăsta, vorbeau două misionare în timp ce treceau prin faţa lor, episcopul de Kuala Lumpur a hirotonisit şase diaconi chinezi şi doi malaezieni. Iar episcopul din Nordul Borneoului Britanic... Vocile lor liniştite se stinseră cu totul.
Philip îşi uită demnitatea şi izbucni în rîs.
— Poate a hirotinisit şi nişte urangutani.
— Iţi aminteşti de nevasta episcopului de pe Insula Joii? întrebă. Elinor. Femeia pe care am întîlnit-o pe vaporul acela australian, îngrozitor şi plin de gîndaci.
— Cea care avea obiceiul să mănînce murături la micul dejun?