1 James Watt (1736—1819), mecanic scoţian; a pus la punct proiectul maşinii cu aburi şi al încălzirii cu vapori.
2 George Stephenson (1781—1848), mecanic englez, considerat inventatorul locomotivei.
3 Michael Faraday (1791—1867), fizician şi chimist englez. A descoperit curentele de inducţie şi descompunerea chimică prin electroliză.
4 Sir Henry Bessemer (1813—1898), inginer englez; a perfecţionat sistemul de transformare a fontei în oţel.
5 John Wanamaker (1838—1922). industriaş american şi director general al Poştei'în S.U.A.
224
omul bine proporţionat al epocii de bronz, al cărui loc era luat apoi de un grec foarte înalt şi de un etrusc ceva mai mic. Romanii deveneau din nou mici. Călugării Thebaidei1 se deosebeau greu de micile maimuţe de la origine. Urmau cîţiva florentini, englezi, şi francezi, de dimensiuni mari. După ei veneau monştrii dezgustători, etichetaţi Calvin şi Knox2, Baxter3 'şi Wesley4. Statura figurilor reprezentative descreştea. Victorienii începuseră
să semene cu nişte pitici diformi. Urmaşii lor, din secolul al douăzecilea, erau nişte avortoni. Prin ceţurile viitorului se vedea un grup în descreştere de mici gorgone şi fetuşi cu capete prea mari pentru trupurile lor sfrijite, cozi de maimuţe şi chipuri de-ale celor mai eminenţi contemporani, toţi muşcîndu-se, zgîriindu-se şi scoţîndu-şi reciproc maţele cu energia metodică şi sistematică caracteristică exclusiv oamenilor , cei mai civilizaţi.
— Aş vrea să am cîteva desene de-astea pentru revistă, spuse Burlap, după ce privise întreaga mapă. De obicei nu reproducem desene. Sîntem misionari curaţi şi nu facem artă pentru artă. v Desenele tale sînt atît parabole cît şi desene. Trebuie să spun, -* adăugă el, că-ţi invidiez forţa de a exprima lucrurile atît de <£ pregnant şi de concis. Mi-ar trebui sute şi mii de cuvinte într-un &, eseu ca să exprim, mai puţin convingător, acelaşi lucru.
Rampion îi dădu dreptate.
— Ăsta-i motivul pentru care, momentan, am renunţat să ^ mai scriu. Scrisul nu este un mijloc prea indicat pentru a ^ exprima ceea ce-mi dau seama că vreau să spun. Şi ce uşurat mă simt că am scăpat de cuvinte!
Cuvinte, cuvinte, cuvinte! Ele te izolează de univers. Trei pătrimi din timp n-ai niciodată contact 1 direct cu lucrurile, ci numai cu blestematele de cuvinte care le \ reprezintă. Şi deseori nici măcar cu ele — ci doar cu metafore incoerente şi idioate ale unui poet despre un lucru. „Şi ce parfum dulce atîrnă de o cracă", de exemplu. Sau „fiecare cădere calmează aripa neagră a beznei pînă ce zîmbeşte". Şi chiar „atunci am să vizitez cu un sărut hoinar valea crinilor şi
1 Tebaida (în greacă, Thebais), antic, avînd drept capitală Theba. refugiat mulţi dintre primii creştini ducă o via(ă ascetică.
2 John Knox (1505—1572), persbiterianismului.
3 Richard Baxter (1615-nonconformismului moderat.
4 John Wesley (1703—1791), justificarea actelor prin credinţă.
denumirea regiunii meridionale a Egiptului n deserturile din preajma acestui oraş s-au care urmăreau să scape de persecuţii şi să
reformator religios englez, fondatorul 1691), teolog englez, partizan al fondatorul sectei wesleyenilor. predicînd 225
alcovul de frunze al fericirii". Se uită la Burlap şi rînji. Pînă şi arca fericirii a fost transformată într-o abstracţie metaforică. Valea crinilor, asta-i bună! Ah, cuvintele astea! Sînt încîntat că am scăpat de ele. Parcă ieşi din puşcărie — oh, un fel de închisoare foarte elegantă şi fantastică, plină de fresce, tapiserii şi tot ce vrei. Dar e de preferat cîmpia autentică. Pictatul, după părerea mea, stabileşte o adevărată legătură cu lumea. Pot să exprim ceea ce vreau.
— Ei bine, tot ce pot să fac, spuse Burlap, e să-ţi procur un auditoriu pentru ce-ai de spus.
— Nefericiţii! spuse Rampion rîzînd.
— Părerea mea e că oamenii ar trebui să te asculte. Avem răspunderi. Iată de ce aş vrea să reproduc cîteva din desenele în Literary World. Am sentimentul unei adevărate datorii.
— Oh, dacă-i vorba de un imperativ categoric, spuse Rampion rîzînd, atunci, f vident că trebuie. Alege ce vrei. Cu cit vor fi mai scandaloase desenele publicate, cu atît am să fiu mai încîntat.
Burlap dădu sceptic din cap.
— La început trebuie să fim mai prudenţi, spuse el. Nu credea atît de mult în viaţă încît să rişte să-şi piardă unii
abonaţi.
— Mai prudenţi, mai prudenţi, îi repetă batjocoritor Rampion. Voi ziariştii sînteţi la fel. Evitaţi emoţiile.
Literatura fără dureri. Nu exageraţi prejudecăţi şi nici nu vîrîţi idei în cap fără anestezic. Ţineţi cititorii permanent sub anestezic. Nu-i nimic de făcut cu voi.
— Nimic, repetă Burlap penitent. Ştiu. Din păcate, trebuie să ajungem la un mic compromis cu lumea, cu carnea şi cu diavolul.
— Nu asta mă-supără, răspunse Rampion. îmi pare rău însă de compromisurile dezgustătoare pe care le-ai încheiat cu cerul, cu respectabilitatea şi cu Iehova. Totuşi, cred că, date fiind împrejurările, n-ai ce face.
Alege ce desene vrei.
Burlap luă cîteva.
— Le-am ales pe-astea, spuse el în sfirşit, ţinînd trei desene dintre cele mai puţin polemice şi scandaloase. Ne-am înţeles?
Rampion aruncă o privire peste desene.
— Dacă ai mai fi aşteptat o săptămînă, bombăni el, ţi-aş fi dat c\>pia tabloului lui Ary Scheffer.
— Mă tem, spuse Burlap cu acea expresie de spiritualitate tristă care i se întipărea pe figură ori de cîte ori începea să vorbească despre bani, mă tem că n-am să-ţi pot plăti prea mult pentru ele.
226
— Lasă, sînt obişnuit. Ridică nepăsător din umeri.
Burlap era bucuros de răspunsul lui Rampion. „La urma urmei, îşi spuse el, pictorul are dreptate. Nu e obişnuit să fie plătit bine. Şi cu felul lui de viaţă nici nu are nevoie de mulţi bani. Fără maşină, fără servitori. ."
— Aş fi vrut să-ţi pot plăti mai mult, continuă el aproape impersonal. Revista însă. . Clătină capul.
încercarea de-a convinge oamenii să aprecieze capodoperele cînd li se pun la dispoziţie nu rentează. Am putea oferi patru guinee pentru un desen.
Rampion rise.
— Nu-i prea regeşte plătit. Ia-le totuşi. Ia-le pe gratis, dacă vrei.
— Asta nu, protestă Burlap. Nici nu mă gîndesc. Revista nu trăieşte din pomeni. Plăteşte materialele publicate, nu mult din păcate, dar ceva tot dă, în orice caz. Am un principiu, continuă el dînd din cap, să plătesc chiar dac-o fac din buzunarul meu. E o chestie de principiu. Absolut de principiu, insistă el, contemplînd cu un fior de satisfacţie justificată pe cinstitul Denis Burlap, cel ce se sacrifică şi plăteşte colaboratorii din propriul său buzunar şi în cărui existenţă aproape că începuse, în timp ce vorbea, să creadă în mod sincer.
Continuă să vorbească, şi, cu fiecare cuvînt, conturul acestui grozav de sărac dar onest Burlap i se profila tot mai clar în faţa ochilor minţii; în timp ce revista se apropia cu paşi mari de pragul falimentului, nota de la masa de prînz creştea ameninţător, iar venitul lui descreştea corespunzător. Rampion îl examina curios. „De ce dracu s-o fi exşitînd aşa?" se întrebă el. -T> ap ^£ş^c/