chihlimbar. Sau brăţări de aur, aproape curat. Philip continua să-l refuze, dînd din cap.
— Nişte mărgean splendid. Amulete splendide şi absolut vechi. Surîsul lui cuceritor începea să semene cu o strîmbătură.
Elinor găsi magazinul de textile pe care-l căuta; trecură strada şi intrară.
— Am scăpat! spuse ea. N-o să îndrăznească să vină. după noi. O cuprinsese o spaimă de moarte ca gent/eman-ul să nu înceapă -pe neaşteptate să muşte. — Un nenorocit, cu toate astea. Cred c-ar trebui să cumpărăm ceva de la el, spuse ea. Se întoarse şi se adresă vînzătoarei din dosul tejghelei. Philip, presimţind că Elinor va întîrzia cu cumpărăturile, operaţie lungă şi plicticoasă, îi spuse:
— Mă duc să-mi iau nişte ţigări.
Ieşi în lumina orbitoare a soarelui. Omul cu fes îl aştepta. Se repezi la Philip şi-l apucă de mînecă. încercă să-şi joace cu desperare ultimul atu.
— Am ilustrate frumoase, şopti el confidenţial şi scoase un plic din buzunarul de la piept al hainei. Sînt dinamită. Costă numai zece zilingi.
Philip se holbă la el prefăcîndu-se că nu-l înţelege.
— Nu englez, spuse el şi-o luă şchiopătînd pe stradă. Omul cu fes îl ajunse din urmă grăbit.
— Tres curieuses, spuse el. Tres amusantes. Moeurs arabes. Pour passer le temps ă bord. Soixante francs seulement.1 Nu văzu nici un semn care şă-i dea de înţeles ca a fost priceput. — Molto artistiche, sugeră el în italiană. Proprio curiose. Cinquanta franchi.2 Aruncă o privire disperată pe faţa lui Philip. —
Hubsch, continuă el, sehr geschlechtlich. Zehn Mark? Pe chipul lui Philip nu se clinti un muşchi. — Muy hermosas, muy agraciadas, mucho indecorosas.4 Mai încearcă o dată. — Skon bref kort. Liderlig fotografi bild. Nakna jungfrun. Verkling smutsig. Era limpede că Philip nu era scandinav. Poate era slav. — 'Sprosny obraz,6 îl măguli omul. Inutil. Poate că vorbeşte portugheza. — Phoîographia deshonesta,1 începu el.
Philip izbucni în ris.
' Foarte ciudate.. Foarte amuzante. Moravuri arabe. Ca să aveţi cu ce vă petrece timpul pe vapor. Numai şaizeci de franci (fr.).
' Foarte artistice... Cu totul ciudate. Cincizeci de franci (it.).
Nostime.. Foarte indecente. Zece mărci (germ.).
Foarte frumoase, foarte atrăgătoare, foarte indecente, (spân.).
Fotografii frumoase. Poze deocheate. Fete goale. Curat deocheate (sued.). ' Fotografii deocheate (pol.).
Fotografii indecente (port.).
249
— Uite, spuse el, şi-i dădu o jumătate de coroană, o meriţi.
— Ai descoperit ce căutai? îl întrebă Elinor cînd se întoarse. Philip dădu afirmativ din cap.
— Şi am mai descoperit şi singura bază pentru Liga Naţiunilor. Interesul- comun. Amicul nostru care rînjea mi-a oferit, în şaptesprezece limbi, ilustrate pornografice. îşi pierde vremea la Port Said. Ar trebui să fie la Geneva.
— Vă caută două doamne, domnule redactor-şef, spuse băiatul de serviciu.
— Două? Burlap avu un gest de surprindere. — Două? Băiatul repetă cele spuse. — Bine. Condu-le aici. Băiatul se retrase. Burlap se enervă. O aştepta pe Romola Saville, pe acea Romola Saville care scrisese:
> „Am cunoscut, îmbâtrînită in amor,
Amanţii vremei, de la începuturi. Ca Leda ţinut-am Lebăda de-a pururi Şi am simţit că pentru Paris mor". ., şi care acum venea cu vreo însoţitoare bătrînă. Nu era genul ei. Auzi, două doamne. .
Cele două uşi ale sanctuarului se deschiseră simultan. Prin una din ele apăru Ethel Cobbett, ţinînd în braţe un teanc de corecturi. Pe cealaltă intrară două doamne. Rămaseră pe prag, Ethel le privi. Una era înaltă şi remarcabil de slabă. Cealaltă, aproape la fel de înaltă, era corpolentă. Nici una nu mai era tînără. Doamna slabă părea o fecioară ofilită, de vreo 43—44 de ani. Cea corpolentă, poate ceva mai în vîrstă, îşi păstrase însă o prospeţime de văduvă bine conservată. Cea slabă avea obrajii subţiri, trăsături osoase şi ascuţite, un păr de un cafeniu şters, ochi gri şi era îmbrăcată în roz şi cenuşiu-deschis, aproape în pas cu moda, dar nu după cea de la Paris, ci după moda mai tinerească şi mai îndrăzneaţă de la Hollywood. Cealaltă doamnă era foarte blondă, cu ochi albaştri, iar din urechi îi atîrnau nişte cercei lungi ce se mişcau tot timpul, avînd asortaţi la ei mărgele de lapis lazuli. Rochia ei avea un stil mai de matroană şi mai european ca al celeilalte; numeroase ornamente de proastă calitate atîrnau ici-colo pe întreaga-i persoană, producînd un clinchet uşor în timpul mersului.
Cele două vizitatoare traversară camera; Burlap. prefăcîndu-se adîncit în ceea ce scria, păru că nu auzise uşa 250
E
deschizîndu-se. Cînd doamneje ajunseseră la cîţiva paşi de biroul lui, îşi ridică ochii de pe hîrtia pe care mîzgălise furios şi le privi tresărind de uimire şi cu un aer încurcat, pentru care părea că-şi cere iertare. Sări în picioare.
— îmi pare rău. Iertaţi-mă. . n-am băgat de seamă. Eram atît de absorbit. . Sunetele se încurcară. Era răcit. Efam roarte plins de ce rucram.
Ocoli biroul ca să dea mîna cu ele, oferindu-le cel mai subtil şi mai spiritual zîmbet, în stilul lui Sodoma. în sinea sa exclamă: „Dumnezeule! Ce femele îngrozitoare!"
— îmi permit să întreb care dintre dumneavoastră, continuă el, zîmbindu-le pe rînd, e domnişoara Saville?
— Nici una, spuse doamna corpolentă cu o voce destul de adîncă, dar glumeaţă, şi îi surise.
— Sau amîndouă, dacă vreţi, spuse cealaltă. Avea o voce înaltă şi metalică, vorbind strident şi sacadat, cu o viteză extraordinară şi ameţitoare. — Amîndouă şi nici una.
Cele două doamne izbucniră instantaneu în rîs. Burlap se iţă la ele şi le ascultă pierdut. în ce se vîrîse? Erau năprasnice, şi suflă nasul şi tuşi. Datorită lor, răceala i se înrăutăţise.
— De fapt, spuse doamna torpolentă, lăsîndu-şi capul pe umăr eu un gest ştrengăresc şi prefăcîndu-se că sîsîie, de fapt, noi sssîntem...
Doamna cea slabă o întrerupse.
— De fapt, spuse ea, dînd drumul unui torent de cuvinte atît de repede încît era de-a dreptul extraordinar că mai reuşea să le articuleze, sîntem o asociaţie, o combinaţie, aproape o conspiraţie. începu din nou să
rîdă strident şi ascuţit.
— Asa e, o conspirassie, spuse cea corpolentă, sîsîind în glumă.
— Noi sîntem cele două componente ale personalităţii duble a Romolei Saville.
— Eu fiind dr. Jekyll1, interveni cea corpolentă, şi amîndouă riseră din nou.
„O conspiraţie, îşi spuse Burlap cuprins de un sentiment de groază" crescîndă. Perfect adevărat!"
— Dr. Jekyll, alias Ruth Goffer. Pot să vă prezint pe doamna Goffer?
— Iar eu vă prezint pe domnul Hyde, alias domnişoara Hignett.
1 Dr. Jekyll şi domnul Hyde, roman de scriitorul englez R.L. Stevenson (1850—1894). Doctorul Jekyll se transforma noaptea într-un asasin, domnul Hyde. Romanul urmărea să arate un caz de dublă personalitate, de luptă a binelui cu răul în interiorul aceleiaşi fiinţe.