nevoile clipei; domnul Quarles avea o bogată colecţie de astfel de tipuri de literă ce puteau fi schimbate şi pe care, fireşte.
273
nu le folosea niciodată; se simţea însă foarte mîndru de ele, ca şi cum ar t'i reprezentat un talent aparte sau o realizare de-a lui. în fine, mai exista şi o a treia maşină de scris, de ultimul tip, un instrument de birou , foarte mare şi foarte costisitor, care nu era numai maşina de scris, ci şi de calculat. Domnul Quarles dădea explicaţia că
această piesă îi era foarte utilă pentru compilarea statisticilor necesare marii sale cărţi, cît şi pentru calcularea cheltuielilor de administraţie ale proprietăţii. Arăta cu mîndrie micul motor electric ataşat maşinii; îl puneai la priza din perete şi-ţi efectua tot ce doreai — totul, în afară de scrierea, de fapt, a cărţii. Ajungea să atingi claviatura maşinii astfel (şi domnul Quarles făcea o demonstraţie), şi electricitatea furniza energia de a duce braţele literelor în contact cu hîrtia. Orice efort muscular era eliminat. Puteai să scrii la ea neîntrecut optsprezece ore — iar domnul Quarles îţi dădea de înţeles că pentru fel e un lucru obişnuit să-şi petreacă optsprezece ore la birou (ca Balzac sau Isaac Newton); puteai să continui, de fapt, aproape la infinit, fără să simţi cea mai mică
oboseală, cel puţin la degete..Maşina era o invenţie americană foarte ingenioasă.
Domnul Quarles îşi cumpărase această maşină de calculat în momentul in care, din motive de ordin practic, încetase să mai aibă ceva de-a face cu administrarea proprietăţii. Căci Racheî lăsase pe seama lui proprietatea.
Nu că Sidney ar fi administrat moşia de la ţară mai bine decît afacerile de la oraş. pe care ea, exact la timpul potrivit, îl convinsese să le abandoneze. Cum absenţa cîştigului nu conta, pierderile, atunci cînd se înregistrau adevărate pierderi, erau neînsemnate. Rachel Quarles sperase că proprietatea, o să constituie o ocupaţie sănătoasă
pentru soţul ei. Merita o cheltuială. Preţul acestor eforturi însă, în anii de depresiune de după Războiul Mondial, se dovedise foarte ridicat; în timp ce Sidney se îndeletnicea tot mai puţin de administrare, preţul se ridica alarmant, pe cînd obiectul pentru care era plătit — o ocupaţie sănătoasă pentru Sidney — nu se realiza. E
adevărat că uneori lui Sidney îi intra o idee în cap şi dezlănţuia o orgie de „îmbunătăţiri ale proprietăţii", cum le numea el. Odată, după lectura unei cărţi asupra metodelor eficace folosite în Statele Unite, cumpărase un mare număr de maşini costisitoare, pentru ca să descopere că proprietatea nu era destul de întinsă pentru a justifica maşinile. Mai tîrziu construise o fabrică de dulceaţă care nu adusese nici un cîştig. Lipsa lor de succes îl făcuse să piardă^ repede interesul în aceste „îmbunătăţiri". O muncă perseverentă şi o atenţie constantă le-ar fi făcut poate rentabile cu timpul. Datorită neglijenţei lui Sidney, „îmbunătăţirile" se soldaseră cu o pagubă
serioasă.
274
Evident, preţul era mult prea ridicat pentru a fi plătit degeaba. Doamna Quarles hotărîse că venise vremea să ia din mîinile lui Sidney administrarea proprietăţii. Cu tactul obişnuit, căci după treizeci de ani de căsătorie îşi cunoştea prea bine soţul, îl convinsese că va dispune de mai mult timp pentru marea sa operă dacă va lăsa pe seama altora corvoada administrării proprietăţii. Ea împreună cu vătaful erau destul de buni pentru aşa ceva. N-avea sens ca însuşirile lui, care şi-ar fi putut găsi o aplicare mai bună şi mai potrivită, să fie irosite în asemenea munci mecanice. Sidney se lăsase uşor convins. Administrarea proprietăţii îl plictisea; îl jignea şi faptul că, în ciuda îmbunătăţirilor, totul eşuase lamentabil. In acelaşi timp, îşi dăduse seama că, renunţînd la orice legătură cu proprietatea, îşi recunoştea implicit eşecul şi aducea un nou tribut superiorităţii inerente a soţiei sale. Primise să-
şi dedice mai puţină vreme amănuntelor privind administraţia, dar promisese, sau ameninţase, ca un zeu, că va continua să vegheze asupra proprietăţii, să o supravegheze de la distanţă, cu destulă atenţie totuşi, în răgazurile pe care i le va lăsa truda sa literară. Pentru a-şi găsi o justificare şi pentru a-şi mări importanţa, cumpărase maşina de scris şi de calculat. Aceasta simboliza uriaşa complexitate a muncii literare căreia i se va devota acum în primul rind; totdeodată, ea dovedea • că nu abandonase în întregime interesul pentru afacerile practice. Maşina urma să se ocupe nu numai de statistici — domnul Quarles era destul de deştept ca să nu precizeze niciodată prea clar despre ce fel de statistici era vorba — ci şi de contabilitate, sub povara căreia, cum dădea el să se înţeleagă, sărmana Rachel şi vătaful vor fi desigur striviţi fără ajutorul lui competent.
Sidney nu recunoştea, fireşte, superioritatea' lui Rachel.' Conştiinţa vagă a inferiorităţii lui, supărarea provocată
de acest lucru, ca şi dorinţa de a dovedi că în ciuda a tot ce se întîmplase era de fapt la fel de capabil ca şi ea, dacă nu chiar mai capabil, aveau să-l urmărească toată viaţa. Această susceptilitate, această dorinţă' de a-şi afirma superioritatea în treburile casei îl determinaseră să se cramponeze mult timp de o carieră politică lipsita de succese. Lăsat de capul lui, ar fi abandonat probabil şi viaţa politică la primele semne de complicaţii sau de plictiseală; indolenţa lui era însă mai puternică decît voinţa. încăpăţînarea de a nu recunoaşte eşecul, ca şi sentimentul de inferioritate, inerent eşecului, îl împiedicaseră (datorită eternei şi marii încrederi în viitorul lui) să
renunţe la locul din Parlament. Avînd permanent în faţa ochilor spectacolul iritant al măsurilor eficace luate cu calm de către Rachel, Sidney nu voia să se recunoască
275
învins. Tot ce făcea Rachel ieşea bine, iar lumea o iubea şi o admira. Pentru a rivaliza cu ea şi a o întrece, se încăpăţînase, mai mult de ochii lumii şi din vanitate, să-şi vadă mai departe de politică şi se cufundă într-o activitate fără ţel, tipică pentru cariera lui parlamentară. Dispreţuind ideea de a se tranforma în sclavul partidului său şi dorind să se distingă personal, se făcuse promotorul- entuziast al unei succesiuni de Cauze, pe care le abandonase apoi scîrbit. Abolirea pedepsei cu moartea, lupta împotriva experienţelor pe animale, reforma închisorilor, ameliorarea condiţiilor de muncă din vestul Africii îi solicitase rînd pe rînd elocinţa înflăcărată, într-o scurtă izbucnire de energie. Se vedea un reformator victorios, cîştigînd lupta prin simpla participare la orice problemă ce s-ar fi întîmplat sa-l preocupe. Zidurile Ierihonului nu se prăbuşiseră însă niciodată la sunetul trompetei sale, iar domnul Quarles nu era omul asediilor îndelungate. Spînzurătoarea, operaţiile pe cîini şi broaşte vii, puşcăriaşii solitari în celulele lor şi negrii maltrataţi îşi pierduseră treptat tot farmecul pentru el. în acest timp Rachel continua să ia măsuri eficace, să fie iubită şi admirată, încurajările ei directe dăduseră un impuls nou şi indirect ambiţiei pe care tot ea i-o insuflase, cu totul neintenţionat, prin simplul fapt că
aşa era firea ei, că era soţia lui. La început crezuse sincer în el, şi îşi încurajase eroul. Cîţiva ani fuseseră de-ajuns pentru a-i transforma încrederea în reuşita lui finală, într-o speranţă resemnată. Cînd şi speranţa dispăruse, îl încurajase dintr-un calcul diplomatic", căci eşecul în politică aducea mai puţine pierderi ca cel în afaceri; proasta administrare a fondurilor de către Sidney ameninţa să-i ruineze. Nu îndrăznea să-i spună şi nici să-l sfătuiască să vîndă acţiunile care îi mai rămăseseră.