Procedînd astfel, însemna să-l provoace să se cramponeze cu şi mai multă tenacitate de afaceri.
Exprimîndu-şi unele îndoieli asupra capacităţii lui, n-ar fi făcut altceva decît să-l incite la noi şi mai primejdioase speculaţii. în faţa criticii ostile, Sidney reacţiona violent şi încăpăţînat. Cîştigînd experienţă, Rachel Quarles evitase pericolul, încurajîndu-i din plin ambiţiile politice. Acordase activităţii lui parlamentare o importanţă grandioasă. Efectua o operă bună şi nobilă! Ce păcat că grija afacerilor îi răpea atîta timp şi energie, cînd ea ar fi putut fi mai bine folosită! Sidney reacţionase imediat, rămînîndu-i, în secret, recunoscător. Rutina afacerilor îl plictisea, iar eşecurile, cînd juca la bursă, începuseră să-l alarmeze. Primise încîntat pretextul oferit atît de dimplomatic de Rachel de a scăpa de răspunderi. Vînduse totul înainte de a fi
276
prea tîrziu şi investise din nou banii în acţiuni care păreau absolut sigure. Venitul i se redusese astfel cu o treime, dar cel puţin acum era sigur — şi asta o interesa în primul rînd pe Rachel. Sidney mai pomenea uneori de marile sacrificii . financiare pe care le făcuse, dedicîndu-se sărmanilor puşcăriaşi. (Mai tîrziu, sărmanilor negri; sacrificiile rămăseseră însă aceleaşi.)
Cînd, în sfîrşit, obosit de a mai fi o nulitate politică şi scandalizat de presupusele acţiuni nedrepte, venite din partea conducătorilor partidului său, Sidney renunţase la locul din Parlament, doamna Quarles nu ridicase nici o obiecţie. Nu mai exista acum nici un fel de afacere în care soţul ei s-ar putea ruina, iar în vremurile de prosperitate agricolă, care urmaseră imediat după armistiţiu, proprietatea mai aducea încă venituri. Sidney oferea explicaţia că un om ca el nu era potrivit să ducă o politică practică, care degradează şi scoate toată murdăria la iveală. Se hotărîse (căci conştiinţa superiorităţii lui Rachel nu-i da pace) să se dedice unei sarcini mai importante decît politica, o sarcină la înălţimea capacităţilor sale. Mai bine să fii filozofai politicii decît politician. Ajunsese să scrie şi să publice un prim volum al filozofiei sale politice. Efortul îndelungat cerut de scris îi tocise entuziasmul pentru lucrările filozofice, iar succesul firav al cărţii îl scîrbise complet. Rachel continua să fie pricepută şi iubită. Ca o reacţie de autoapărare, Sidney îşi anunţase intenţia de a scrie cea mai mare şi mai curpinzătoare operă asupra democraţiei, scrisă vreodată. Rachel.n-avea decît să fie foarte activă în comitete, să
facă fapte bune, să fie iubită de oamenii din sat şi să aibă o groază de prieteni şi de cunoscuţi, cu care să schimbe scrisori; ce însemnau însă, în definitiv, toate acestea în comparaţie cu scrierea celor mai cuprinzătoare cărţi despre democraţie? Singura nenorocire era că lucrarea nu se scria singură. Cum Rachel se dovedea extrem de pricepută iar oamenii o apreciau tot mai mult, domnul Quarles îşi cumpăra fie un fişier, fie un nou carnet, mai ingenios conceput şi cu foile detaşabile, fie un stilou cu o mare capacitate de a absorbi cerneală — un stilou, explica el, cu care puteai să scrii şase mii de cuvinte fără să fie nevoie să-l umpli iar. Represaliile erau, poate nesatisfăcătoare, dar lui Sidney Quarles i se păreau destul de potrivite. ■ Philip.şj Elinor petrecură cîteva zile la Gattenden cu doamna
idlake. Apoi veni rîndul părinţilor lui Philip. Cînd sosiră la ^ namford aflară că domnul Quarles îşi cumpărase un dictafon.
îdney îl familiariza repede pe fiul său cu această nouă cucerire.
277
Dictafonul reprezenta realizarea lui cea mai însemnată, de cînd cumpărase maşina de calculat.
— Tocmai am făcut o achiziţie, spuse el cu vocea lui plină, împroşcînd cuvintele peste capul lui Philip. Ceva cahre o să te intehreseze, ca scriitohr. îl conduse în biroul lui.
Philip îl urmă. Se aşteptase să fie asaltat cu întrebări despre Orient şi tropice. în schimb, tatăl său se interesase superficial dacă voiajul pe vapor fusese agreabil şi continuase, mai înainte ca Philip să-i poată răspunde, cu discuţia despre propriile sale preocupări. în prima clipă, Philip fu surprins şi chiar puţin iritat. Luna însă, reflectă
el, pare mai mare decît steaua Sirius fiindcă e mai aproape. Călătoria, călătoria lui reprezenta pentru el Luna, iar pentru tatăl său cea mai mică dintre stele.
— Uite, spuse domnul Quarles, ridicînd acoperitoarea. Dictafonul le apăru în faţa ochilor. Minunată
invenţie! Vorbea cu o adîncă satisfacţie. Ca şi cum Luna lui s-ar fi ridicat brusc pe cer în toată srălucirea ei. îi explică cum funcţiona aparatul. Apoi, dîndu-şi capul pe spate spuse: — E foahrte util cînd îţi vine o idee. O
transfohrmi imediat în cuvinte. Vohrbeşti pentru tine iahr apahratul ţine minte. Am dat dispoziţii să mi se aducă
în dohrmitohr în fiecahre seahră. ' Nu găseşti că-ţi vin idei foahrte preţioase cînd stai în pat?.Făhră un dictafon le poţi piehrde!
— Şi ce faci cînd ajungi la capătul unui astfel de disc care înregistrează? se interesă Philip.
— îl trimit secretarei mele să-l bată la maşină. Philip avu un gest de mirare.
—' Ţi-ai angajat şi-o secretară?
Domnul Quarles dădu din cap plin de importanţă.
— Deocamdată numai pentru o jumătate de zi, spuse el adresîndu-se cornişei de pe zidul din faţă. N-ai idee cîte am făcut. Şi cahrtea şi proprietatea şi scrisohrile şi. . multe altele. . încheie el cam încurcat. Suspină şi îşi clătină capul de martir. — Tu eşti fericit, dragul meu băiat, continuă el. Pe tine nu te dehranjeajă
nimeni. Poţi să-ţi dedici tot timpul scrisului. Aş dohri să pot face la fel. Dahr am pe cap proprietatea şi toate celelalte. Fleacuhri, dahr trebuie să te ocupi de ele. Suspină din nou. — Te invidiez pentru libehrtatea ta.
Philip rîse.
— Aproape că mă invidiez şi eu uneori. Dictafonul însă are să-ţi fie de mare ajutor.
— Ah, sînt siguhr, spuse domnul Quarles. Făhră îndoială.
— Cum merge cartea?
— încet dar siguhr. Cred că am adunat grosul matehrialului.
— Asta e ceva.
278
— Voi romanciehrii, spuse domnul Quarles cu un aer condescende t, sînteţi fehriciţi. Vă aşezaţi n
simplu la masă şi începeţi sa Scrieţi; nu-i nevoie de o muncă preliminară. Nu se compahră. Arătă spre clasoare şi fişier. Erau dovezile superiorităţi) ]uj ca şj a]e imenselor greutăţi cu care lupta. Cărţile lui Philip or fi avînd succes. Dar, în definitv, ce este un roman? O Qră de distracţie, atîta tot; îl iei, îl citeşti şi apoi îl arunci fără ă
s -ţi pese. Pe cînd cea mai cuprinzătoate carte asupra democraţiei. . Oricine poate să scrie un roman. Este doar o problemă de a trăi şi de-ă te apuca apoi să pui pe hîrtie întîmplările. pe cînd, ca să compui cea mai cuprinzătoare carte asupra democraţiei trebuie să iei note, să siringi material din nenumărate surse, să
cumperi clasoare şi maşini de scris, portabile, poiigote, de calculat; ai nevoie de un fişier, de carnete cu foi volante şj de n stilou care să scrie şase mii de cuvinte fără să ţrebuj U
asca să-l umpli iar; ai nevoie de un dictafon şi
de o secretară an§ tă pentru o jumătate de zi, care în curînd are să lucreze opt aj a