— E distant, spuse ea în cele din urmă. Doamna Quarles suspină.
— întotdeauna a fost aşa, spuse ea. întotdeauna a fost distant.
Şi ei i se părea că lui Philip îi lipseşte ceva — ceva legat de dorinţa şi de capacitatea de a se dărui, de a lua din proprie iniţiativă contact cu oamenii, cu cei care-l iubeau, cu cei pe care-i iubea. Geoffrey fusese cu totul altfel.
Amintindu-şi de fiul ei mort, doamna Quarles îşi simţi întreaga fiinţă pătrunsă de o tristeţe sfîşietoare. Dacă
cineva i-ar fi sugerat câ-l iubise pe Geoffrey mai mult decît pe Philip, ar fi protestat. Era convinsă că la început, sentimentele ei faţă de amîndoi fuseseră aceleaşi. Geoffrey îi îngăduise însă să-l iubească mai adînc, să fie foarte apropiaţi. Păcat că Philip n-o lăsase să-l iubeaască mai mult. Ridicase întotdeauna bariere între ei. Geoffrey fusese o fire deschisă, se dăruia pentru că putea şi el primi. Philip însă fusese tot timpul recalcitrant şi avar. Cînd ea se apropiase de el, Philip îşi închisese uşile sufletului şi îşi încuiase pe cele ale minţii, ea ea să nu-i surprindă
nici măcar un crîmpei din tainele lui. Doamna Quarles nu-i aflase niciodată sentimentele şi gîndurile.
— Chiar cînd era mic, spuse ea cu voce tare.
— Acum are lucrările lui, spuse Elinor după o pauză. Ceea ce e şi mai rău. Lucrările lui sînt ca un castel pe vîrful unui munte. Se închide înăuntru şi nu poţi să-l cucereşti.
Doamna Quarles zîmbi trist.
— Nu poţi să-l cucereşti; Asta era caracterizarea potrivită. Chiar de mic copil fusese o fire închisă. Poate că în cele din urmă o să se predea de bunăvoie.
— Mie? spuse Elinor. Sau altcuiva? N-aş avea o mare satisfacţie dacă s-ar preda altcuiva, nu-i aşa?
Deşi, atunci cînd nu am sentimente egoiste, adăugă ea. aş dori să se predea oricui, pentru binele lui.
282
Cuvintele lui Elinor o făcură pe doamna Quarles să se eîndească la soţul ei, fără ranchiură — deşi acesta îi pricinuise destule necazuri şi o jignise — ci mai degrabă cu milă şi solicitudine. Căci nu putuse să creadă
niciodată că e numai vinovat. Era şi nefericit.
Elinor suspină.
— Nu mă aştept de fapt că capituleze în faţa mea, spuse ea. Cînd -ai căpătat un obicei, nu poţi scăpa de el cît ai bate din palme, devenind alt om.
Doamna Quarles clătină sceptic din cap. în ultimii ani, revelaţiile copleşitoare pe care i le oferise Sidney avuseseră surse neaşteptat - de umile: fetiţa de la bucătărie, fiica pădurarului. Cum era el în stare, se întrebă ea pentru a o mia oară, cum era în stare? I se părea de neînţeles!
— Dacă, măcar, spuse ea în şoaptă, ai crede în Dumnezeu. Dumnezeu o încurajase întotdeauna. Dumnezeu şi înfăptuirea voinţei lui. Nu pricepuse niciodată cum trec oamenii prin viaţă fără ajutorul lui. — Dac-ai putea măcar să-l găseşti pe Dumnezeu.
Zîmbetul lui Elinor deveni sarcastic. Remarcile de acest gen o plictiseau, fiind atît de ridicole şi de deplasate.
— Ar putea fi mai simplu, începu ea, dar, după primele cuvinte se stăpîni. Intenţionase să sjpună că poate ar fi fost mai simplu să-şi găsească un amant. îşi aminti însă de hotărîrea luată mai înainte şi tăcu.
— Ce spuneai? Elinor dădu din cap.
— Nimic! .
Din fericire pentru domnul Quarles, British Museum nu avea nici o filială în ţinutul Essex. Nu-şi putea face cercetările şi aduna documentele necesare cărţii sale decît la Londra. Casa din Portaoi Square era închiriată.
(Domnul Quarles blama impozitele pe venit, deşi vina pentru închiriere o purtau mai ales propriile sale speculaţii la bursă cu acţiunile fabricii de zahăr); ori de cîte ori pretenţiile de a deveni savant îl mînau la.oraş, locuia îhtr-un mic şi modest apartament în Bloomsbury („îmi convine pentru că e la doi paşi de muzeu").
In timpul ultimelor săptămîni necesităţile de documentare se dovediseră ciudat de presante. Vizitele la Londra fuseseră dese şi prelungite. După cea de-a doua vizită de felul acesta, doamna vuarles se întrebase, cu amărăciune, dacă Sidney nu-şi găsise o amantă. Iar cînd se întoarse după cea de a treia vizită şi peste 283
cîteva zile, în ajunul celei de a patra vizite, începuse să mîrîie ostentativ, plîngîndu-se de imensa complexitate a istoriei democraţiei în societatea vechilor indieni, Rachel fu convinsă că amanta există. îl cunoşteau destul de bine pe Sidney pentru a fi sigur că dacă într-adevăr ar fi citit despre vechii indieni nu şi-ar fi bătut niciodată
capul să discute despre ei la masă, şi în orice caz nu atît de mult şi de insistent. Sidney vorbea, folosind politica sepiei, care, urmărită de duşman, împroaşcă cerneală ca să-şi ascundă mişcările. în dosul norului de cerneală
despre vechii indieni, spera să se strecoare neobservat la oraş. Sărmanul Sidney! Se închipuia atît de machiavelic! Cerneala era însă transparentă, iar şiretenia copilărească.
— N-ai putea să vorbeşti să ţi se trimită cărţile de la London Library? întrebă doamna Quarles oarecum intenţionat.
Sidney dădu din cap.
— Astea sînt căhrţi, spuse el plin de importanţă, pe cahre nu le găseşti decît la muzeu.
Rachel suspină; singura ei speranţă era ca amanta lui Sidney să fie în stare să evite o încurcătură serioasă, şi în acelaşi timp să nu provoace scandal.
— Cred c-am să mehrg împreună cu voi mîine la Londra, anunţă el în ajunul plecării lui Philip şi Elinor.
— Iar pleci? întrebă doamna Quarles.
—- Trebuie să clahrific o problemă în legătură cu nenohrociţii ăştia de indieni, explică el. Cred c-am s-o găsesc în cartea lui Pramathanatha Banerjea.. Sau poate că se ocupă de ea Radakhumud Mookerji. Pronunţă numele sforăitor, ca un expert, pentru a face impresie. — Problema tratează administraţia locală în timpul dinastiei Mauhrya. Ehrau foahrte democraţi, ascultă-mă pe mine, în ciuda despotismului de la conducehre. De pildă. .
Prin norul de cerneală doamna Quarles zări o siluetă feminină.
Cînd micul dejun se termină, Sidney se retrase în biroul său şi se dedică cuvintelor încrucişate din ziarele de dimineaţă. „Un fel de ceapă — şapte litere." Aşteptarea zilei următoare îi distrăgea atenţia şi nu se putea concentra.
„Sînii ei, îşi spuse el, spatele ei neted şi alb. ." C/iive"1. mergea? Nu, căci avea doar numai cinci litere.
Traversă odaia îndreptîndu-se spre un raft şi scoase Biblia; paginile subţiri foşniră sub degetele lui. „Pintecele tău e ca un potir învoit şi din care vinul nu lipseşte, şi trupul tău e ca un Chive (engl.), arpagic.
284
snop de grîu, încins cu crini. Şi sînii tăi alături sînt ca doi pui de ciută, ca doi pui gemeni ai unei gazele."
SoJomon vorbea în locul lui şi cu ce strălucire: „încheieturile soldurilor sînt adevărate bijuterii, opera unui meseriaş îndemînatic".1 Citi cuvintele cu voce tare. Gladys avea o siluetă ireproşabilă. „Ca un potir învoit, din care vinul nu lipseşte." Orientalii ştiau ei ce înseamnă pasiunea. Confundînd pasiunea cu lubricitatea, domnul Quarles se Considera un om foarte pasionat. „Trupul tău e ca un snop de grîu." Pasiunea e un sentiment respectabil, iar în unele ţări e într-adevăr apărată de lege. Poeţii o consideră chiar> sfintă. Domnul QuarJes Je dădu dreptate poeţilor. „Puii de ciută" era însă o comparaţie bizară şi nepotrivită. Gladys era plinuţă, fără a fî grasă, cu pielea bine întinsă şi cu muşchii elastici. Căprioarele dimpotrivă. . Fiind un om al marilor pasiuni, Sidney se putea considera o persoană într-adevăr nobilă şi eroică. „Sora mea, mireasa mea e o grădină închisă, e un izvor cu lacăt, o fîntînă pecetluită este. Vlăstarii tăi clădesc un paradis de rodii, cu roduri dezmierdate, cu cipru şi cu nard; cu nard şi cu şofran, cu trestie cu bun miros, cu scorţişoară şi cu toţi copacii cu Jacrămi de tămîie, cu smirnă şi cu aloe. ." Asta e! Cuvîntul care-i trebuia era „usturoi". Se potrivea," şapte litere. „Un fel de ceapă." „Smirnă şi aloe, şi cu toată frumuseţea arbuştilor balsamici."