— Nu vrei să iei loc? o invită el.
Nicole clătină din cap.
— Aș prefera să stau în picioare, dacă nu ai nimic împotrivă. Așteptă încă puțin. Privirile li se încrucișară din nou într-o profundă comuniune de gânduri. Se simțea atrasă către el, în ciuda puternicelor avertismente interioare.
— Henry, izbucni ea brusc, de ce m-ai chemat aici? Nu-i normal ca regele Angliei să-și petreacă zilele într-o cabană dintr-o stațiune de munte elvețiană.
Henry păși spre unul din colțurile camerei.
— Ți-am adus un cadou în cinstea celei de a treizeci și șasea aniversări a ta, spuse el aplecându-se cu spatele spre Nicole.
Nicole râse. Tensiunea începea să se risipească.
— Te-ai grăbit cu o zi. Abia mâine-i ziua mea. Dar de ce…
El îi întinse un cub de date.
— Acesta este cel mai prețios cadou pe care l-am putut găsi pentru tine, declară bărbatul serios, și a fost nevoie de o mulțime de mărci din tezaurul regal pentru a-l realiza.
Ea îl privi întrebător.
— De câtva timp sunt îngrijorat în legătură cu misiunea ce te așteaptă… La început nu înțelegeam de ce. Dar cu vreo patru luni în urmă, jucând cărți cu prințul Charles și prințesa Eleanor într-o noapte, mi-am dat brusc seama ce anume mă neliniștea. Intuiția îmi spune că echipajul acesta al vostru va avea, parte de probleme. Știu că pare o nebunie, mai ales venind din partea mea, însă nu ramanii mă îngrijorează. Megalomanul acela de Brown are probabil dreptate când spune că ramanilor nu le pasă câtuși de puțin de noi. În schimb, ești pe punctul să petreci o sută de zile într-un perimetru izolat cu alți unsprezece….
Își dădu seama că Nicole nu înțelegea la ce se referă.
— Ia cubul. Serviciile mele de informații au alcătuit dosare complete ale tuturor membrilor misiunii Newton, inclusiv pentru tine. Nicole se încruntă. Aceste informații, cele mai multe lipsind din dosarele oficiale ale Agenției Spațiale, îmi confirmă părerea personală că echipajul vostru cuprinde destule personaje instabile. N-am știut ce să fac cu―
— Dar nu e treaba ta, îl întrerupse furioasă Nicole, jignită de intervenția lui Henry în activitatea ei profesională. De ce te amesteci―
— Hei, hei, liniștește-te! replică regele. Te asigur că motivele mele au fost bine întemeiate. Ascultă-mă, probabil nu vei avea nevoie de toate aceste date, însă m-am gândit că ți-ar putea fi de folos într-o zi. Ia-le. N-ai decât să le distrugi, dacă vrei. Tu ești ofițerul biolog. Le poți utiliza așa cum dorești.
Henry își dădea seama că ratase momentul revederii. Se îndepărtă și se așeză pe scaun în fața căminului, cu spatele spre Nicole.
— Ai grijă de tine, Nicole, murmură el.
Ea reflectă câteva momente, puse cubul în buzunarul hainei și se apropie de rege.
— Mulțumesc, Henry, zise lăsând să-i cadă mâna pe umărul lui. Bărbatul nu se întoarse, dar ridicându-și mâna îi apucă degetele. Rămaseră nemișcați, în poziția aceea, aproape un minut.
— Câteva lucruri le-au scăpat chiar și specialiștilor mei, declară el cu o voce slabă. În special un fapt care mă interesa în mod deosebit.
Nicole își auzea bătăile inimii printre pârâiturile buștenilor din cămin. O voce lăuntrică îi șoptea: Spune-i, spune-i. Dar o alta, plină de înțelepciune, o povățuia să rămână tăcută.
Ea își retrase degetele încet. Bărbatul se răsuci să o privească. Nicole îi surâse, apoi se îndreptă spre ușă. Își puse eșarfa pe cap și trase fermoarul hainei până sus, înainte de a ieși din cabană.
— La revedere, Henry, rosti ea.
15. ÎNTÂLNIRE
Navele cuplate ale misiunii Newton manevraseră în așa fel încât Rama să ajungă exact în centrul hubloului central al postului de comandă. Vasul extraterestru era imens, de o culoare mată cafeniu-deschis, al cărui corp lung îl constituia un cilindru perfect din punct de vedere geometric. Nicole ședea tăcută alături de Valerii Borzov. Pentru fiecare din ei, această primă imagine a întregului Rama, scăldat de lumina soarelui reprezenta un moment ce trebuia savurat pe îndelete.
— Ai observat vreo diferență? întrebă în cele din urmă Nicole.
— Nu încă, replică comandantul. Arată ca și cum amândouă ar fi ieșit de pe aceeași linie de montaj.
Liniștea se instală la loc.
— Nu ți-ar place să vezi cu ochii tăi linia aia de montaj? întrebă din nou Nicole.
Valerii Borzov încuviință din cap. Un mic vehicul spațial, asemănător cu un liliac sau cu o pasăre colibri, trecu prin fața hubloului, îndreptându-se spre Rama.
— Sondele teleghidate vor confirma similaritățile. Fiecare are în memorie un set complet de imagini ale lui Rama I. Orice abatere va fi înregistrată și raportată în decurs de trei ore.
— Și dacă nu există variații inexplicabile?
— Atunci procedăm conform planului, răspunse zâmbind generalul Borzov. Facem joncțiunea, intrăm înăuntru și pornim roboții. Aruncă o privire îa ceas. Toate acestea ar trebui să aibă loc peste douăzeci și două de ore, cu singura condiție ca ofițerul biolog să certifice că echipajul e pregătit de acțiune.
— Echipajul se găsește într-o formă excelentă, raportă Nicole. Tocmai le-am analizat pentru a doua oară starea fizică. Surprinzător de bune. În afară de anomalii hormonale în cazul celor trei femei, ceea ce dealtminteri era de așteptat, nu s-au semnalat nici un fel de neregularități în ultimele patruzeci de zile.
— Deci fizic, lumea este aptă de misiune, rosti gânditor comandantul. Dar din punct de vedere psihologic? Ultimele izbucniri nu te neliniștesc? Le putem considera un rezultat al tensiunii nervoase și al emoției?
Nicole rămase o clipă tăcută.
— Sunt de acord că aceste patru zile scurse de la cuplare au fost mai dificile. Știam, desigur, despre diferendul existent între Wilson și Brown chiar înainte de lansare. L-am rezolvat parțial, plasându-l pe Reggie în nava dumitale pe durata călătoriei, dar acum că am cuplat navele, iar echipajul se găsește mereu laolaltă, cei doi sunt în orice clipă gata să se repeadă unul la celălalt. În special atunci când Francesca e în preajmă.
— Am încercat să vorbesc de două ori cu Wilson cât timp navele au fost separate, explică frustrat Borzov. Nici n-a vrut să mă asculte. Un anume lucru îl supără vizibil foarte tare. Generalul Borzov se îndreptă spre tabloul de comandă și apăsă câteva taste. O serie de date apărură pe unul din monitoare. Probabil ceva legat de Sabatini, continuă el. Wilson n-a făcut mare lucru pe parcursul zborului, dar jurnalul de bord indică faptul că a petrecut un număr nemăsurat de mare de ore discutând cu ea prin videofon. Și întotdeauna se afla într-o stare de spirit a naibii de proastă. L-a jignit chiar și pe O’Toole.
Generalul Borzov se răsuci și o privi cu atenție pe Nicole.
— În calitatea ta de medic, aș vrea să știu dacă ai de făcut vreo recomandare «oficială» în ceea ce privește echipajul, mai ales în ceea ce se referă la relațiile reciproce.
Nicole fu surprinsă. Când generalul Borzov îi solicitase această întrevedere pentru «evaluarea sănătății echipajului», nu se gândise ca ea va aborda și starea psihică a celor doisprezece.
— Îmi ceri o evaluare psiho-profesională?
— Categoric, replică ferm generalul. Vreau de la tine un raport A5401 care să ateste starea fizică și psihologică a fiecărui membru din echipaj. Regulamentul stipulează clar că ofițerul comandant e obligat să ceară, înaintea fiecărei misiuni, avizul ofițerului biolog cu privire la capacitatea de acțiune a echipajului.
— Dar la simulări nu ai cerut decât datele despre condiția fizică.