Întregul echipaj fixă imaginea circa un minut. Apoi doctoral David Brown începu să vocifereze:
— Foarte bine, Rama, rosti el cu voce mândră. Cred că vedeți, necredincioșilor, strigă destul de tare pentru a se face auzit de oricine, este exact ca primul.
Camera video a Francescăi se răsuci spre el ca să-i imortalizeze încântarea. Cea mai mare parte a echipajului era încă fără grai, pironită locului de detaliile dezvăluite pe monitor.
Între timp, sonda ghidată de Takagishi transmitea fotografii ale zonei situate imediat sub tunel, luate sub unghi mic. Imaginile erau retransmise pe ecranele secundare plasate de jur împrejurul centrului de control, urmând să fie folosite pentru reverificarea proiectelor infrastructurii de comunicații și transport ce avea să fie amplasată în interior. Acesta reprezenta adevăratul «obiectiv» al primei faze a misiunii — compararea miilor de imagini înregistrate de cele două sonde, cu cele deja existente luate pe Rama I. Deși cele mai multe comparații puteau fi executate digital — și deci automat — întotdeauna aveau să existe diferențe necesitând intervenția umană. Chiar dacă cele doua vehicule spațiale erau absolut identice, intensitatea luminoasă diferită în momentul efectuării fotografiilor putea conduce la concluzii eronate.
Două ore mai târziu, ambele sonde reveniseră la baza și se trecuse la efectuarea unui inventar sumar al fotografiilor. Nu existau diferențe structurale majore între Rama II și predecesorul său — cel puțin până la mărimea de o sută de metri. Singura zonă unde se observau modificări semnificative la acea rezoluție a imaginii era însuși Oceanul Cilindric, știut fiind că reflexia gheții constituia un fenomen greu de analizat cu un algoritm de comparare digital. Ziua fusese lungă și obositoare. Borzov anunță că sarcinile fiecărui membru al echipajului aveau să fie afișate într-un ceas și că «dineul special» va avea Ioc în centrul de control, peste două ceasuri.
— Nu poți face așa ceva, strigă un David Brown extrem de mânios, dând buzna în biroul comandantului fără a bate la ușă și agitând în aer imprimatul cu sarcinile misiunii.
— Despre ce vorbești? replică generalul Borzov, deranjat de intrarea grosolană a doctorului Brown.
— Trebuie să fie o greșeală, continuă Brown, coborând de această dată vocea. Doar nu te aștepți să rămân pe Newton în timpul primei ieșiri. Văzând că generalul Borzov nu răspunde, omul de știință american schimbă tactica. Vreau să știi că nu accept. Și nici cei de la Agenția Spațială n-o vor face.
Borzov se ridică din spatele biroului.
— Închide ușa, doctore Brown.
David Brown trânti ușa glisantă.
— Și acum dumneata ai să mă asculți cu atenție, continuă generalul. Nu-mi pasă câtuși de puțin pe cine ai dumneata în conducerea Agenției. Eu comand această misiune. Dacă vei continua să te comporți ca o prima donna, voi avea grijă personal să nu pui niciodată piciorul în interiorul lui Rama.
Brown coborî și mai mult vocea.
— Am dreptul să cer o explicație, zise el cu o ostilitate transparentă. Sunt primul om de știință de pe această navă. Și mai sunt purtătorul de cuvânt al misiunii Newton față de mass-media. Cum ai să justifici lăsarea mea la bordul navei, în vreme ce alți nouă astronauți intră în Rama?
— Nu trebuie să-mi justific deciziile, replică Borzov, gustând pentru moment autoritatea pe care o avea față de american. Aplecându-se înainte, reluă: Dar, pentru a se înregistra în procesul verbal și pentru că am anticipat copilăreasca dumitale izbucnire, îți voi spune de ce nu vei participa la prima ieșire. Ea are două obiective importante: stabilirea infrastructurii de comunicații și transport, precum și examinarea detaliată a interiorului, pentru a confirma presupunerea că această navă e identică cu cealaltă…
— Lucrul a fost deja confirmat de sonde, întrerupse Brown.
— Doctorul Takagishi nu-i de aceeași părere, ripostă Borzov. El consideră că―
— La dracul, generale, Takagishi nu va fi mulțumit până ce fiecare centimetru pătrat din Rama nu va fi dovedit identic cu cel de pe prima navă. Ai văzut rezultatele sondelor. Mai ai cumva dubii…
David Brown se opri în mijlocul propoziției. Generalul bătea darabana cu degetele în birou, fixându-l cu o privire înghețată.
— Și acum ai de gând să mă lași să termin? rosti într-un sfârșit Borzov. Așteptă câteva secunde, apoi continuă: Orice ai crede, Takagishi este considerat expertul numărul unu în ceea ce privește interiorul raman. Afirmația dumitale că ai cunoaște la fel de bine detaliile nu stă câtuși de puțin în picioare. Am nevoie de toți cei cinci ofițeri pentru a lucra la infrastructură. Cei doi reporteri trebuie să intre în Rama nu numai deoarece au atribuții distincte, dar și pentru că atenția întregii lumi este mereu ațintită asupra noastră. Și consider că e esențial pentru evoluția ulterioară a misiunii ca eu însumi să pătrund în navă cel puțin o dată — am hotărât s-o fac acum. Întrucât regulamentul indică clar că cel puțin trei membri din echipaj trebuie să rămână în permanență în exteriorul lui Rama, nu-i greu de imaginat cine―
— Nu mă prostești nici măcar pentru o clipă, îl întrerupse brutal Brown. Știu despre ce-i vorba. Ai plănuit o scuză aparent logică ca să ascunzi adevăratul motiv al excluderii mele. Ești gelos, Borzov. Nu suporți gândul că cei mai mulți mă consideră pe mine adevăratul conducător al expediției…
Comandantul îl fixă mai bine de cincisprezece secunde fără a scoate o vorbă.
— Știi, doctore Brown, declară el în cele din urmă, te compătimesc. Ești extrem de talentat, dar această calitate este depășită de propria ta supraapreciere. Dacă n-ai fi un așa… De data aceasta fu rândul lui Borzov să se oprească în mijlocul propoziției. Privi în altă parte. Apropo, știind că odată întors în cabină te vei plânge imediat celor de la ASI, trebuie să te informez că raportul ofițerului biolog recomandă expres să nu fi utilizat în misiune alături de Wilson — datorită animozității pe care ați demonstrat-o unul față de celălalt.
Ochii lui Brown se îngustară.
— Adică Nicole des Jardins a întocmit un raport oficial, menționând expres numele meu și al lui Wilson?
Borzov încuviință din cap.
— Cățeaua, murmură Brown.
— Întotdeauna-i altcineva de vină, nu este așa, doctore Brown? întrebă generalul Borzov, zâmbindu-i larg.
David Brown se răsuci pe călcâie și ieși vijelios.
Generalul era într-o excelentă dispoziție; sugestia Francescăi fusese oportună, între astronauții care ancorau cu îndemânare măsuțele de podeaua centrului de control se făcea simțit un real spirit de camaraderie.
David Brown nu participă la petrecere. Rămase în cabina sa, în vreme ce ceilalți unsprezece membri ai echipajului se delectau cu vânat și garnitură de orez. Francesca anunță cu stângăcie că Brown nu se simțea «în apele sale», dar când Janos Tabori se oferi voluntar să verifice indispoziția americanului, reportera adăugă grăbită că suferindul dorea să fie lăsat singur După câteva pahare de vin, Janos și Richard Wakefield o tachinau pe Francesca la un capăt de masă, în timp ce la celălalt Reggie Wilson și generalul O’Toole se angajaseră într-o dispută aprinsă referitoare la viitorul sezon de baseball. Așezată între generalul Borzov și amiralul Heilmann, Nicole le asculta amintirile despre operațiunile lor de menținere a păcii în zilele timpurii de după Haos.