Dumnezeule, gândi Nicole, clipind repede din ochi pentru a se asigura că nu-i jucau cumva vreo festă, se transformă! Și chiar așa se întâmpla! În clipa în care cuvintele «stârpiți femeia-n mine» ieșiră din gura robotului, silueta sa începu să se modifice. Apăsarea sânilor pe rochia de metal, rotunjimea șoldurilor, moliciunea feței dispărură toate. Un robot androgin continuă să o întruchipeze mai departe pe Lady Macbeth.
Nicole era vrăjită și plutea într-o fantezie, produsă atât de fertila sa imaginație cât și de consumul de alcool. Noua față a robotului îi aducea vag aminte de cineva cunoscut. Auzi un zgomot în dreapta și întorcându-se, îl văzu pe Reggie Wilson discutând aprins cu Francesca. Privirea lui Nicole alunecă iute de la Francesca la Lady Macbeth. Asta-i, noua Lady Macbeth seamănă cu Francesca.
Brusc fu cuprinsă de o teamă irațională, de presentimentul unei tragedii care o aruncă într-o stare de teroare cumplită. Ceva îngrozitor este pe punctul să se-ntâmple. Respiră adânc de câteva ori încercând să se calmeze, dar nu reuși să scape de lugubrul sentiment. Pe scenă, regele Duncan tocmai era salutat de grațioasa sa gazdă de o noapte. În centrul de control, Francesca îi turna generalului Borzov ultimele picături de vin. Nicole nu-și putu stăpâni panica.
— Ce s-a întâmplat, Nicole? întrebă Janos, observându-i starea.
— Nimic, răspunse ea. Adunându-și toate forțele, încercă să se ridice de pe scaun. Mi-a căzut ceva greu la stomac. Mă duc în camera mea.
— Dar pierzi filmul de după cină, exclamă plin de umor Janos.
Nicole se forță să zâmbească, în vreme ce colegul ei o ajuta să rămână dreaptă. O auzi pe Lady Macbeth muștruluindu-și bărbatul pentru lipsa lui de curaj și un nou val de frică o cuprinse din cap până-n picioare. Așteptă până ce surplusul de adrenalină se risipi, apoi își ceru scuze și se îndreptă încet spre cameră.
17. MOARTEA UNUI SOLDAT
În vis, Nicole avea iarăși zece ani și se juca în pădurile din spatele casei situate în suburbia pariziană Chilly-Mazarin. Deodată, o cuprinse sentimentul că mama sa este pe moarte. Fetița intră în panică și alergă spre casă să îi spună tatălui. O pisică mică, cu dinții însă ascuțiți îi blocă calea. Nicole se opri. Auzi un țipăt. Părăsind poteca, o luă printre copaci. Crengile îi zgâriau pielea; pisica o urmărea. Încă un țipăt. Când se trezi, lângă ea stătea un Janos Tabori înfricoșat.
— Generalul Borzov, explică bărbatul. Are dureri cumplite.
Nicole sări într-o clipă din pat, se înfășură în halat, înhăță trusa medicală portativă și-l urmă pe Janos.
— Pare a fi apendicită, totuși nu sunt sigur, menționă Janos în vreme ce se grăbeau de-a lungul coridorului.
Irina Turgheniev îngenunchease lângă comandant, ținându-l de mână. Generalul era întins pe o canapea, cu fața albă ca varul și cu fruntea acoperită de sudoare.
— Ah, iat-o și pe doctorița des Jardins. Reuși să zâmbească, încercă să se ridice, dar se strâmbă de durere și se lăsă din nou pe spate. Nicole, spuse el calm, sufăr cumplit. Nu m-am simțit niciodată așa, nici chiar atunci când am fost rănit în armată.
— De când a început? întrebă ea scoțând din trusă scanerul și monitorul de biometrie, pentru a verifica datele bolnavului. Între timp Francesca, cu aparatul video în mână, se plasase în spatele lui Nicole, intenționând să filmeze punerea diagnosticului; doctorița îi făcu nerăbdătoare semn să se îndepărteze.
— De vreo două sau trei minute, rosti cu greu generalul. Ședeam pe scaun urmărind filmul și râzând din toată inima, când am simțit o durere intensă, ascuțită, în partea dreaptă jos. Ca și cum ceva mă ardea pe dinăuntru.
Nicole programă scanerul să verifice starea sondelor Hakamatsu din ultimele trei minute. Localiză punctul nevralgic al durerii, ușor de aflat din variațiile ritmului cardiac ca și din secrețiile endocrine. Solicită apoi o situație completă a tuturor înregistrărilor din perioada critică de timp.
— Janos, du-te în depozit și adu-mi aparatul de diagnosticare, își rugă colegul întinzându-i cartela magnetică de deschidere a ușii. Ai o febră ușoară, fapt ce sugerează existența unei infecții în corp, i se adresă apoi generalului Borzov. Datele interne confirmă că durerea e acută.
Tabori se întoarse cu un mic dispozitiv electronic, asemănător cu o cutie. Nicole scoase din scaner un cubuleț și-l introduse în noul aparat. După numai treizeci de secunde, monitorul afișa rezultatuclass="underline" APENDICITĂ, PROBABILITATE 94 %. Doctorița apăsă o tastă și pe ecran apărură alte diagnostice posibile: hernie, ruptură musculară internă, reacție la droguri, dar nici una nu avea o probabilitate mai mare de două procente.
Am două posibilități, reflectă rapid Nicole în vreme ce Borzov se strâmbă iarăși de durere. Pot trimite toate datele. pe Pământ pentru a obține un diagnostic complet, conform cu procedura… Aruncă o privire la ceas și calculă durata transmisiei, estimată în minute lumină, la care adăugă intervalul necesar medicilor ca să ia o hotărâre după analiza diagnosticului. Moment când ar putea fi prea târziu…
— Ce se aude, doctore? întrebă generalul ai cărui ochi o implorau să-i oprească durerea cât mai curând posibil.
— Diagnosticul cel mai probabil e apendicită.
— La naiba! Borzov aruncă o privire circulară spre colegii săi. Se aflau prezenți acolo toți, cu excepția lui Wilson și Takagishi care renunțaseră la film. Misiunea nu va întârzia însă din cauza mea. Continuăm așa cum am stabilit, în timp ce eu mă voi reface. Îl fulgeră o durere ascuțită și fața i se contorsionă.
— Ei, replică Nicole. Nimic nu-i încă sigur. Mai avem nevoie de o serie de înregistrări. Repetă analizele, folosind de astă dată și datele înregistrate în cele două minute de la sosirea ei în încăpere. apendicită, probabilitate 92 %. Nicole tocmai voia să reverifice și celelalte diagnostice posibile, când simți mâna puternică a comandantului pe brațul ei.
— Dacă intervenim rapid, înainte ca otrava să se răspândească în tot trupul, operația nu este dificilă pentru robot, așa-i?
Nicole aprobă din cap.
— Iar dacă pierdem timp ca să așteptăm confirmarea diagnosticului de pe Pământ — auuu! — atunci corpul meu va suferi o traumă mai puternică?
Îmi citește gândurile, se gândi fulgerător Nicole. Apoi își dădu seama că generalul demonstra doar perfecta cunoaștere a procedurilor Newton.
— Încearcă cumva pacientul să-i sugereze doctorului cum să procedeze? se interesă Nicole, zâmbind în ciuda durerii vizibile a lui Borzov.
— Nu mi-aș permite să fiu așa de încrezut, replică comandantul străduindu-se să-i facă cu ochiul.
Nicole aruncă o privire monitorului. Iarăși APENDICITĂ, PROBABILITATE 92 %.
— Ai ceva de adăugat? îl întrebă pe Janos Tabori.
— Doar că am mai văzut și altădată apendicită, ca student la Budapesta, răspunse ungurul. Simptomele erau identice.
— În regulă, declară Nicole. Du-te și pregătește-l pe RoSur pentru operație. Amirale Heilmann și Cosmonaut Yamanaka, vreți să-l transportați pe general la infirmerie? Răsucindu-se, se adresă Francescăi: Îmi dau seama că asta e o știre de pagina întâi! Ai permisiunea să intri în sala de operații numai dacă te supui următoarelor condiții: urmezi procedura uzuală ca orice cadru medical, stai liniștită lângă un perete împreună cu aparatul tău de filmat; te supui oricărui ordin pe care ți-l voi da.