Reggie Wilson aruncă o privire în jur, cerând parcă ajutorul celorlalți.
— Logica ta e din nou de neclintit, Brown, declară cu o evidentă frustrare în glas. Ceea ce spui pare întotdeauna logic la suprafață. Dar eu nu sunt singurul care găsește coincidența de-a dreptul înspăimântătoare. Uite-o pe Irina Turgheniev. Ea mi-a vorbit prima despre această coincidență.
Dr. Brown le salută pe cele două femei. Felul autoritar cum pusese întrebarea sugera faptul că el conducea consfătuirea.
— Adevărat, Irina? Crezi ca și Wilson că Rama a încercat să ne trimită un mesaj, efectuându-și manevrele exact în timpul operației generalului?
Irina și Hiro Yamanaka vorbeau cel mai puțin la ședințele echipajului. Sub privirile tuturor, Irina murmură un «nu» cu o nuanță de umilință în voce.
— Dar când discutam aseară…, insistă Wilson.
— Gata, am pus punct subiectului, îl întrerupse autoritar David Brown. Consensul general, împărtășit și de oficialitățile centrului de control, este că manevra a reprezentat o simplă coincidență, nu o conspirație. Aruncă o privire unui Reggie Wilson clocotind de mânie. Acum avem de discutat probleme mult mai importante. L-aș ruga pe amiralul Heilmann să ne comunice noutățile privind comanda misiunii.
Abordând o poză teatrală, Otto Heilmann se ridică și începu să citească dintr-un carnet.
— În conformitate cu regulamentele în vigoare la bordul lui Newton, în caz de deces sau incapacitate a comandantului, membrii echipajului sunt obligați să-și ducă la bun sfârșit sarcinile sau misiunile deja repartizate. După îndeplinirea acestora, cosmonauții trebuie să aștepte decizia celor de pe Pământ în legătură cu numirea unui nou ofițer comandant.
David Brown îl întrerupse.
— Amiralul Heilmann și cu mine am început să analizăm situația în urmă cu o oră și ne-am dat rapid seama că avem motive reale de îngrijorare. ASI este preocupată cu cercetarea morții generalului Borzov. Nimeni de acolo nici măcar nu s-a gândit să pună în discuție problema înlocuitorului său. Când o vor face, le vor trebui săptămâni pentru o decizie. Vorbim despre aceeași birocrație incapabilă să numească un secund pentru Borzov, considerând că nu era nevoie. Făcu o pauză de câteva secunde pentru a permite membrilor echipajului să realizeze importanța celor ascultate. Otto a sugerat că poate nu e cazul să așteptăm hotărârea celor de pe Pământ, continuă doctorul Brown. Ideea sa este că ar trebui să ne formăm propria noastră structură organizatorică, una acceptabilă pentru toți cei prezenți aici, apoi să trimitem propunerea Agenției. Amiralul Heilmann crede că ea va fi acceptată, evitându-se astfel o tergiversare inerentă.
— Amiralul Heilmann și doctorul Brown mi-au vorbit despre ideea lor, accentuând importanța declanșării misiunii noastre în interiorul lui Rama, interveni în discuție Janos Tabori. Au întocmit chiar o schiță de organizare ce mi se pare destul de bună. Având în vedere că nimeni nu posedă experiența vastă a generalului Borzov, poate că sunt necesari doi conducători, chiar amiralul Heilmann și doctorul Brown. Otto ar răspunde de problemele militare și de inginerie spațială, iar Dr. Brown ar coordona eforturile de explorare a lui Rama.
— Și ce se întâmplă când se contrazic sau când responsabilitățile lor se suprapun? se interesă Richard Wakefield.
— În acest caz, răspunse amiralul Heilmann, se recurge la votul tuturor astronauților.
— Ce drăguț! exclamă Reggie Wilson, încă furios. Brown și Heilmann s-au hotărât brusc să se neliniștească despre șefia misiunii și tot ei ne propun o nouă structură de conducere, unde împart împreună puterea și responsabilitățile. Sunt oare singurul care miroase ceva necurat aici?
— Ei, și tu acuma, Reggie, exclamă forțat Francesca Sabatini, coborându-și camera video. E o concluzie logică. Doctorul Brown e ofițerul senior cu știința. Amiralul Heilmann a fost mulți ani colaboratorul apropiat al lui Valerii Borzov. Nimeni dintre noi nu posedă o cunoaștere aprofundată a tuturor aspectelor misiunii. Să împărțirii sarcinile ar―
Lui Reggie Wilson îi venea greu s-o contrazică pe Francesca, și totuși o întrerupse.
— Nu sunt de acord, declară el calm. Cred că trebuie să avem un singur comandant. Și luând în considerație cele observate de când fac parte din acest echipaj, există un singur om pe care cu toții l-am asculta fără discuții. Generalul O’Toole. Dacă asta-i o ședință democratică, atunci îl propun pe el ca noul nostru comandant.
După ce Reggie se așeză, se iscă un tumult general. David Brown încercă să restabilească ordinea.
— Vă rog, vă rog, strigă el, să discutăm metodic. Vreți să ne alegem singuri comandantul și apoi să punem Agenția în fața faptului împlinit? Să cădem de acord întâi cu asta, și apoi putem să stabilim cine va fi, sau vor fi, conducătorii.
— Nu m-am gândit până acum la această chestiune, rosti Richard Wakefield. Dar sunt de acord să-i excludem pe cei de pe Pământ în luarea deciziei. Nu ei au trăit alături de noi în această misiune. Mai important, ei nu se află la bordul unei nave spațiale legate de o creație extraterestră, undeva în interiorul orbitei lui Venus. Noi vom avea de suferit dacă se ia o decizie proastă; noi trebuie să hotărâm pe cine alegem.
Era evident că toți — cu posibila excepție a lui Wilson — preferau stabilirea structurii proprii de conducere și prezentarea ei spre aprobare Agenției Spațiale.
— În regulă, hotărî Otto Heilmann câteva minute mai târziu. Atunci să alegem șefii. S-a propus divizarea conducerii între doctorul Brown și eu însumi. Reggie Wilson votează pentru generalul Michael O’Toole. Alte sugestii?
În cameră se instală o tăcere adâncă.
— Scuzați-mă, se auzi după vreo zece secunde vocea generalului O’Toole, aș dori să fac câteva observații. Cei prezenți deveniră atenți. Wilson avea dreptate; în ciuda cunoscutelor sale preocupări religioase, pe care însă nu le impunea nimănui altcuiva, generalul american era respectat de întregul echipaj. Consider că nu trebuie să pierdem spiritul de echipă pe care l-am construit cu greu în ultimul an. O alegere contestată ar duce la diviziune. În plus, nu cred că alegerea este atât de importantă sau de necesară. Indiferent cine va fi conducător — sau conducători ―, fiecare din noi a fost pregătit să îndeplinească anumite sarcini. Le vom duce la bun sfârșit, indiferent de circumstanțe.
Se auzi un murmur general de aprobare.
— În ce mă privește, continuă generalul O’Toole, trebuie să recunosc că știu foarte puțin sau chiar nimic despre problemele interne ale misiunii. Am fost antrenat doar să administrez cele două nave Newton, să evaluez potențialele amenințări militare și să servesc ca nod de comunicații la bord. Nu sunt calificat pentru a fi comandant.
Reggie Wilson vru să-l întrerupă, dar O’Toole îl opri cu un gest.
— Propun să adoptăm planul lui Heilmann și Brown și să ne continuăm principala sarcină — explorarea acestui leviatan extraterestru venit de undeva din stele.
La sfârșitul întrunirii, cei doi noi conducători ai misiunii informară restul echipajului că a doua zi dimineață va fi gata schița de principiu a primei ieșiri în interiorul lui Rama. Nicole se întoarse în cameră. Pe drum se opri și bătu în ușa lui Janos Tabori. Nici un răspuns. Nicole ciocăni încă o dată și-l auzi pe Janos strigând:
— Cine e?