Se simțea extrem de singură. Ultimele cincizeci de ore, pe care le petrecuse în cea mai marc parte de una singură, trecuseră foarte încet. Unica salvare o constituise lectura. În computer avea înregistrat textul a cinci cărți. Una era enciclopedia sa medicală, însă celelalte patru erau destinate recreerii. Pariez că întreg spațiul disponibil al lui Richard e plin de Shakespeare, reflectă ea, așezată pe unul din zidurile New York-ului. Privi Oceanul Cilindric. La mare depărtare, abia vizibilă prin binoclu din cauza ceții și a norilor, se observa zona nordică pe unde intraseră prima dată la Rama.
În computer avea două din cărțile tatălui ei. Favorita lui Nicole era Queen For All Ages, povestea anilor de tinerețe ai lui Eleonor de Aquitania, începând cu adolescența petrecută la curtea ducală din Poitiers, căsătoria cu Louis Capet al Franței, cruciada spre Țara Sfântă. Romanul culmina cu divorțul Eleonorei de Louis și căsătoria cu tânărul și entuziastul Henric Plantagenet.
Celălalt roman semnat de Pierre des Jardins îl reprezenta capodopera sa universal apreciată, I, Richard Coeur de Lion, o combinație de jurnal scris la persoana întâi și monolog interior, a cărui acțiune se petrecea pe durata a două săptămâni de iarnă, la sfârșitul secolului doisprezece. În acest roman, Richard și soldații săi plecați într-o nouă cruciadă fuseseră încartiruiți în Messina, sub protecția regelui normand al Siciliei. Și acolo, faimosul rege-războinic și fiu homosexual al Eleonorei de Aquitania și al lui Henric Plantagenetul retrăia, într-un acces de conștiință, principalele evenimente istorice și personale ale vieții sale.
Nicole își aminti lunga discuție purtată cu Genevieve după ce fiica ei citise I, Richard, vara trecută. Povestea o fascinase pe adolescentă, care își surprinsese mama cu o serie de întrebări extrem de inteligente. Amintindu-și de Genevieve, Nicole se întrebă ce făcea fiica ei în acel moment la Beauvois. Ți-au spus că am dispărut, presupuse Nicole. Ce termen utilizează militarii? Dispărut în misiune?
Cu ochii minții, Nicole își vedea fiica întorcându-se acasă de la școală în fiecare zi, pe bicicletă. «Vești?» își întreba probabil bunicul, de îndată ce trecea pe sub portalul vilei. Pierre nu putea face altceva decât să scuture mâhnit din cap.
Au trecut două săptămâni de când am fost văzută oficial ultima dată. Mai ai încă speranțe, scumpa mea? Fu copleșită de o dorință arzătoare să stea de vorbă cu Genevieve. O clipă, dând uitării realitatea înconjurătoare, Nicole nu acceptă ideea că de fiica ei o despărțeau milioane de kilometri și că nu avea nici un mijloc de comunicare. Se ridică pentru a se întoarce în Camera Albă, socotind în confuzia ei momentană că i-ar fi putut telefona Genevievei de acolo.
Când judecata îi reveni după câteva secunde, Nicole fu uluită de ușurința cu care mintea îi jucase o festă. Clătinând din cap, se așeză din nou pe zidul care domina oceanul. Rămase acolo aproape două ore, gândurile zburându-i libere spre o mulțime de subiecte. Spre sfârșit, când se pregătea să se întoarcă în Camera Albă, mintea i se concentră asupra lui Richard Wakefield. Am încercat, prietenul meu britanic, își spuse Nicole în sine. Am fost mai deschisă cu tine decât am făcut-o cu oricare altul de la Henry. Ghinionul meu a făcut să ajung aici cu cineva și mai puțin încrezător decât mine.
Nicole se simțea cuprinsă de o tristețe nedefinită, pe măsură ce cobora scările spre nivelul doi. În tunelul orizontal coti la dreapta. Tristețea i se transformă în surpriză când intră în Camera Albă. Richard sări de pe scăunașul negru și o întâmpină cu o îmbrățișare. Se bărbierise și-și pieptănasc cu grijă părul. Își curățise chiar și unghiile. Pe o masă neagră în mijlocul încăperii, se afla un pepene secționat cu precizie. Câte o bucată se găsea pe fiecare din cele două farfurii negre așezate în fața scaunelor.
Richard îi trase scaunul și o invită să ia loc. Ocoli masa și se așeză la rândul lui. Întinzându-se, îi luă mâna într-a lui.
— Vreau să-mi cer scuze pentru purtarea mea, rosti cu o voce aprinsă. În aceste ultime zile am fost extrem de urâcios.
În aceste ore cât te-am așteptat, m-am gândit la mii de lucruri pe care să ți le spun, continuă el ezitând, cu un zâmbet jucându-i pe buze, dar pe cele mai multe dintre ele nu nu le mai amintesc… Știu că voiam să-ți explic cât de importanți au fost pentru mine Prințul Hal și Falstaff. Erau prietenii mei cei mai apropiați… Nu mi-a fost ușor să suport moartea lor. Durerea este încă foarte mare…
Richard luă o înghițitură de apă.
— Dar mai presus de toate, îmi pare rău că nu ți-am spus ce persoană minunată ești. Ești inteligentă, atractivă, spirituală, sensibilă — tot ce-am visat vreodată să găsesc într-o femeie. În ciuda situației noastre, mi-a fost teamă să-ți mărturisesc ce simt. Bănuiesc că frica de a fi respins a pătruns foarte adânc în mine.
Lacrimi se scurseră pe la colțul ochilor lui Richard, prelingându-i-se pe obraji. Tremura ușor. Nicole își dădea seama ce efort îl costase pe Richard să-i declare aceste lucruri. Îi puse mâinile pe obraji.
— Cred că și tu ești o persoană deosebită, rosti ea.
50. SPERANȚE REÎNNOITE
Richard continuă să lucreze cu computerul raman, dar se limită de astă dată la sesiuni scurte, implicând-o pe Nicole ori de câte ori era posibil. Făceau plimbări împreună și sporovăiau ca niște vechi prieteni. O distra recitându-i scene întregi din Shakespeare. Bărbatul poseda o memorie prodigioasă și încercă să joace ambele roluri din scenele de dragoste dintre Romeo și Julieta, dar de fiecare dată când intra pe falsetto, Nicole izbucnea în hohote de râs.
Într-o noapte vorbiră mai bine de o oră despre Omeh, tribul Senoufo și viziunile lui Nicole.
— Îți dai seama că-mi este dificil să accept realitatea fizică a unora dintre aceste povești, spuse Richard, încercând să-și catalogheze curiozitatea. Cu toate acestea, recunosc că le găsesc absolut fascinante.
Mai târziu arătă un interes viu în analizarea tuturor simbolurilor din viziunile ei. Era evident că admitea fațeta mistică a lui Nicole ca pe o altă componentă a bogatei ei personalități.
Dormiră cuibăriți unul în altul, înainte de a face dragoste. Când acest lucru se întâmplă în cele din urmă, avu loc cu delicatețe și răbdare, actul surprinzându-i pe amândoi cu ușurința și satisfacția lui. Câteva nopți mai târziu, Nicole ședea cu capul pe pieptul lui, hoinărind la granița somnului. Richard era pierdut pe gânduri.
— Acum câteva zile, rosti el trezind-o cu gingășie, înainte de a deveni așa de intimi, ți-am spus că m-am gândit cândva la sinucidere. Atunci mi-a fost frică să-ți povestesc. Ai vrea să-mi asculți acum povestea?
Nicole deschise ochii. Se rostogoli și-și propti bărbia în stomacul lui.
— Îhâm. Se întinse și îl sărută pe ochi înainte ca el să înceapă.
— Bănuiesc că știi că am fost căsătorit cu Sarah Tydings când eram amândoi foarte tineri. S-a întâmplat înainte ca ea să devină celebră. Era în primul său an la Royal Shakespeare Company, iar repertoriul lor jucat la Stratford cuprindea Romeo și Julieta, Cum vă place și Cymbeline. Sarah juca pe Julieta și pe Rosalind și în ambele roluri era fantastică.