— Şi el face parte din personalul doctorului Fastolfe, e programat de el şi-şi primeşte ordinele zilnice de la el, spuse Amadiro.
— Vrei să insinuezi…, începu Fastolfe.
— Nu insinuez nimic, îşi ridică Amadiro o mână, cu un gest blând. Fac doar o declaraţie… pentru dosar.
Preşedintele se agită:
— Îl rog pe domnul Baley de pe Pământ să continue.
Baley zise:
— Când vehiculul aeropurtat s-a prăbuşit, era urmărit de alţii.
— Alţii? întrebă Preşedintele.
— Alţi roboţi. Aceştia au sosit, dar roboţii mei deja plecaseră.
— O clipă, zise Amadiro. În ce stare te aflai dumneata atunci, domnule Baley?
— Nu-mi era prea bine.
— Nu-ţi era prea bine? Eşti Pământean şi eşti obişnuit doar cu viaţa artificială din Oraşele voastre. Nu te simţi bine în aer liber. Nu-i aşa, domnule Baley? întrebă Amadiro.
— Da, domnule.
— Iar în seara trecută se desfăşura o furtună puternică, după cum sunt sigur că îşi aminteşte domnul Preşedinte. N-ar fi mai nimerit să spui că îţi era foarte rău? Că erai aproape inconştient, dacă nu mai rău?
— Îmi era foarte rău, zise Baley în silă.
— Atunci, cum de au plecat roboţii dumitale? întrebă Preşedintele tăios. N-ar fi trebuit să stea cu dumneata, dacă îţi era rău?
— Le-am ordonat să plece, domnule Preşedinte.
— De ce?
— M-am gândit că e mai bine, zise Baley, şi voi explica… dacă mi se îngăduie să continui.
— Continuă.
— Eram, într-adevăr, urmăriţi, pentru că roboţii urmăritori au sosit la scurt timp după ce plecaseră ai mei. Urmăritorii m-au întrebat unde sunt roboţii mei, iar eu le-am spus că i-am trimis de acolo. De abia după aceea m-au întrebat dacă nu mi-e rău. Am spus că nu mi-e rău, iar ei au plecat, continuând să-i caute pe roboţii mei.
— Să-i caute pe Daneel şi Giskard? întrebă Preşedintele.
— Da, domnule Preşedinte. Pentru mine era clar că aveau ordine precise să-i găsească pe roboţi.
— În ce fel era clar?
— Deşi îmi era evident rău, m-au întrebat de roboţi, înainte de a mă întreba cum mă simt. Apoi, mai târziu, m-au abandonat în starea mea proastă ca să-mi caute roboţii. Trebuie să fi primit ordine extrem de precise să-i găsească pe acei roboţi, altfel n-ar fi fost posibil să neglijeze o fiinţă umană evident bolnavă. De fapt, eu am prevăzut acest lucru şi de aceea mi-am trimis roboţii de acolo. Am considerat că e foarte important să-i ţin departe de persoane neautorizate.
Amadiro zise:
— Domnule Preşedinte, pot continua să-i pun întrebări domnului Baley, pentru a demonstra netemeinicia declaraţiei lui?
— Poţi.
Amadiro spuse:
— Domnule Baley. Erai singur după plecarea roboţilor dumitale, nu-i aşa?
— Da, domnule.
— Deci nu există o înregistrare a întâmplărilor? Dumneata nu eşti echipat pentru a le înregistra? Nu ai un dispozitiv de înregistrare?
— Nu, de trei ori, domnule.
— Şi-ţi era rău?
— Da, domnule.
— Erai buimac? Poate-ţi era prea rău ca să-ţi aminteşti cu precizia?
— Nu, domnule. Îmi aduc foarte bine aminte.
— Aşa îţi imaginezi, cred, dar se prea poate să fi delirat şi să fi avut halucinaţii. În aceste condiţii, e clar că e foarte discutabil ce au spus roboţii sau dacă, într-adevăr, a apărut vreun robot.
Preşedintele spuse, gânditor:
— Sunt de acord. Domnule Baley de pe Pământ, presupunând că este exact ceea ce-ţi aminteşti — sau pretinzi că-ţi aminteşti — ce interpretare dai evenimentelor pe care le descrii?
— Evit să vă prezint părerea mea în această problemă, domnule Preşedinte, ca să nu-l calomniez pe onorabilul dr. Amadiro.
— Deoarece vorbeşti la cererea mea şi deoarece observaţiile dumitale se limitează la această încăpere — Preşedintele privi în jur: nişele din pereţi nu erau ocupate de roboţi — nu se pune problema calomnierii, doar dacă nu o să vorbeşti cu răutate.
— În acest caz, domnule Preşedinte, spuse Baley, m-am gândit că ar fi posibil ca dr. Amadiro să mă reţină în biroul lui, discutând probleme cu mine chiar mai mult timp decât era necesar, ca să aibă răgazul să-mi strice maşina, apoi m-a reţinut în continuare, ca să plec după ce s-a stârnit furtuna, asigurându-se, astfel, că în timpul transportului îmi va fi rău. Studiase condiţiile sociale ale Pământului, după cum mi-a spus de câteva ori, aşa că ştia care ar putea fi reacţia mea la furtună. Mie mi s-a părut că planul lui a fost să-i trimită pe roboţi după noi ca să ne ia pe toţi, înapoi, la Institut, aparent ca eu să fiu îngrijit pentru starea de rău, dar de fapt ca să pună mâna pe roboţii doctorului Fastolfe.
Amadiro râse încet:
— Ce motiv aş avea pentru toate astea? Vedeţi, domnule Preşedinte, că e vorba de presupuneri peste presupuneri, care ar fi calomnii în orice tribunal de pe Aurora.
Preşedintele întrebă cu severitate:
— Domnul Baley de pe Pământ are ceva în sprijinul acestor ipoteze?
— O linie de gândire, domnule Preşedinte.
Preşedintele se ridică imediat în picioare, pierzându-şi ceva din prestanţă, de vreme ce avea, de-abia, înălţimea unui scaun:
— Fac o scurtă plimbare, ca să mă gândesc la ceea ce am auzit până acum. Mă întorc imediat.
Ieşi ca să meargă la Personală.
Fastolfe se aplecă înspre Baley, iar Baley îi veni în întâmpinare. (Amadiro îi privi cu nepăsare, ca şi cum pentru el nu conta ce aveau ei să-şi spună unul altuia.)
Fastolfe şopti:
— N-ai ceva mai bun de spus?
Baley răspunse:
— Cred că da, dacă o să am ocazia, dar Preşedintele nu pare să fie înţelegător.
— Nu este. Până acum doar ai înrăutăţit situaţia şi nu m-ar mira să pună capăt acestei discuţii când se va întoarce.
Baley dădu din cap şi-şi privi lung pantofii.
77
Baley încă îşi mai fixa pantofii când se întoarse Preşedintele, se aşeză din nou şi-i aruncă Pământeanului o privire aspră şi posomorâtă.
Zise:
— Domnule Baley de pe Pământ.
— Da, domnule Preşedinte.
— Cred că-mi pierd timpul cu dumneata, dar nu vreau să se spună că n-am ascultat ambele părţi, chiar dacă asta mă făcea să pierd timpul. Îmi poţi da un motiv care ar dovedi că dr. Amadiro s-a purtat în felul nebunesc în care îl acuzi că s-a purtat?
— Domnule Preşedinte, zise Baley, pe un ton aproape disperat, există, într-adevăr, un motiv — unul foarte bun. Se bazează pe faptul că de planul doctorului Amadiro referitor la colonizarea Galaxiei nu se va alege nimic, dacă el şi Institutul lui nu pot fabrica roboţi cu aspect uman. Până acum nu a fabricat nici unul şi nu poate fabrica vreunul. Întrebaţi-l dacă este de acord ca un comitet legislativ să-i examineze Institutul, căutând indicii că se fabrică sau se proiectează roboţi cu aspect uman reuşiţi. Dacă el susţine că roboţi asemănători cu omul se află pe liniile de montaj sau, chiar, pe mesele proiectanţilor — sau măcar în fază teoretică — şi dacă este pregătit să demonstreze acest lucru unui comitet autorizat, eu nu voi mai spune nimic şi voi recunoaşte că investigaţia mea nu a realizat nimic.
Îşi ţinu respiraţia. Preşedintele îl privi pe Amadiro, al cărui zâmbet pălise.
Amadiro spuse:
— Voi recunoaşte că, deocamdată, nu avem nici un robot cu aspect uman în pregătire.