— Atunci voi continua, zise Baley, reluându-şi respiraţia întreruptă cu un gâfâit. Bineînţeles că dr. Amadiro poate găsi toate informaţiile de care are nevoie pentru proiectul lui dacă se adresează doctorului Fastolfe, care are informaţiile în cap, dar nu va coopera în această privinţă.
— Nu, nu voi coopera, cu nici un preţ, murmură Fastolfe.
— Dar, domnule Preşedinte, continuă Baley, dr. Fastolfe nu este singura persoană care deţine secretul proiectării şi construirii roboţilor cu aspect uman.
— Nu? făcu Preşedintele. Cine altcineva mai ştie?
Însuşi dr. Fastolfe pare uimit de observaţia dumitale, domnule Baley.
(Pentru prima oară nu adăugă „de pe Pământ”.)
— Sunt, într-adevăr, uimit, zise Fastolfe. După câte ştiu eu, sunt. cu siguranţă, singurul. Nu ştiu ce vrea să spună domnul Baley.
Amadiro vorbi, făcând o strâmbătură uşoară:
— Cred că nici domnul Baley nu ştie.
Baley se simţi încolţit. Privi de la unul la altul şi simţi că nici unul din ei — nici unul — nu era de partea lui. Spuse:
— Nu e aşa că orice robot cu aspect uman ar şti? Poate că nu conştient, nu astfel încât să dea informaţii în această privinţă, dar cu siguranţă că informaţiile ar exista în el, nu-i aşa? Dacă unui robot cu aspect uman i s-ar pune întrebările potrivite, răspunsurile şi reacţiile lui i-ar trăda proiectarea şi construcţia. De fapt, dacă i s-ar da suficient timp şi i s-ar pune întrebări formulate corespunzător, un robot cu aspect uman ar oferi informaţii care ar face posibilă proiectarea altor roboţi cu aspect uman. Ca s-o spun pe şleau, nici o maşinărie nu poate avea un proiect secret, dacă maşinăria însăşi este disponibilă pentru a fi studiată intens.
Fastolfe părea uimit:
— Înţeleg ce vrei să spui, domnule Baley, şi ai dreptate. Niciodată nu m-am gândit la asta.
— Cu tot respectul, dr. Fastolfe, zise Baley, trebuie să-ţi spun că, asemenea tuturor Aurorienilor, ai o mândrie personală deosebită. Eşti mult prea satisfăcut că eşti cel mai bun robotician, singurul robotician care poate construi roboţi asemănători cu omul — aşa că nu vezi lucruri evidente.
Preşedintele se relaxă cu un zâmbet:
— Te-a prins, dr. Fastolfe. Mă întrebam de ce erai atât de doritor să susţii că eşti singurul care ştie cum să-l distrugă pe Jander, când asta îţi slăbea poziţia politică. Acum văd bine că ai renunţa mai repede la poziţia politică, decât la unicitatea dumitale.
Fastolfe era vizibil mânios. Cât despre Amadiro, acesta se încruntă şi zise:
— Are vreo legătură cu problema pe care o discutăm?
— Da, are, spuse Baley, cu încredere sporită. Nu poţi scoate nici o informaţie direct de la dr. Fastolfe. Roboţilor dumitale nu li se poate ordona să-i facă vreun rău, de exemplu să-l tortureze ca să-şi dezvăluie secretele. Nici dumneata nu-i poţi face rău direct, din cauza personalului doctorului Fastolfe, care îl protejează. Poţi, totuşi, izola un robot şi să pui alţi roboţi să-l răpească, dacă fiinţa umană aflată de faţă este prea bolnavă ca să te poată împiedica. Toate întâmplările de ieri după-amiază făceau parte dintr-un plan înjghebat la repezeală ca să pui mâna pe Daneel. Ţi-ai dat seama de ocazie de îndată ce am insistat să vin la Institut. Dacă nu mi-aş fi trimis roboţii de acolo, dacă nu m-aş fi simţit destul de bine ca să insist că mi-e bine şi să-ţi trimit roboţii în direcţie greşită, l-ai fi prins. Şi, în cele din urmă, ai fi putut descoperi secretul roboţilor asemănători cu omul printr-o analiză îndelung pregătită a comportării şi reacţiilor lui Daneel.
Amadiro zise:
— Domnule Preşedinte, protestez. În viaţa mea n-am mai auzit o calomnie atât de răutăcios formulată. Nu ştiu — şi probabil că nu vom şti niciodată — dacă vehiculul aeropurtat a fost, într-adevăr, avariat; şi dacă a fost, de cine; dacă roboţii au urmărit, într-adevăr, vehiculul şi au vorbit sau nu cu domnul Baley. El nu face altceva decât să tragă o concluzie după alta, toate bazate pe mărturia îndoielnică referitoare la evenimente al căror unic martor a fost — şi încă într-o perioadă în care era pe jumătate înnebunit de teamă şi se poate să fi avut halucinaţii. Nimic din toate astea nu stă în picioare în nici un tribunal, nici o secundă.
— Acesta nu este un tribunal, dr. Amadiro, spuse Preşedintele, şi este de datoria mea să ascult orice poate ţine de problema în discuţie.
— Aceasta nu ţine de problemă, domnule Preşedinte. Este o încâlceală.
— Şi, totuşi, se leagă într-un fel. Se pare că nu-l pot prinde pe domnul Baley cu ceva ilogic. Dacă admitem ceea ce susţine el că a trăit, concluziile lui au un sens. Negi toate astea, dr. Amadiro? Avarierea vehiculului aeropurtat, urmărirea, intenţia de a pune mâna pe robotul cu aspect uman?
— Neg! Absolut! Nimic nu e adevărat! zise Amadiro, care nu mai zâmbise de mult. Pământeanul poate prezenta o înregistrare a întregii noastre conversaţii care va arăta, cu siguranţă, cum l-am întârziat vorbindu-i mult, invitându-l să viziteze Institutul, invitându-l la cină, dar toate astea pot fi interpretate şi ca o accentuare a faptului că sunt politicos şi ospitalier. Poate că am fost indus în eroare de o anumită simpatie pe care o am faţă de Pământeni şi asta a fost tot. Neg insinuările lui şi nimic din cele spuse de el nu e valabil faţă de negarea mea. Reputaţia mea nu permite ca o simplă speculaţie să convingă pe oricine că sunt intrigantul nemernic descris de Pământean.
Preşedintele se scărpină gânditor în bărbie şi spuse:
— Desigur, nu am de gând să te acuz pe baza celor spuse de Pământean până acum. Domnule Baley, dacă asta e tot ce ai, este interesant, dar insuficient. Ai ceva mai important de spus? Te previn că dacă nu ai, am consumat pentru treaba asta tot timpul pe care mi-l pot permite.
78
Baley zise:
— Mai este un singur subiect pe care vreau să-l aduc în discuţie, domnule Preşedinte. Poate aţi auzit de Gladia Delmarre — sau Gladia Solariana. Ea îşi spune, simplu, Gladia.
— Da, domnule Baley, răspunse Preşedintele cu iritare în glas. Am auzit de ea. Am văzut spectacolul de pe hiperunde în care dumneata şi ea interpretaţi roluri atât de remarcabile.
— Ea a locuit împreună cu robotul Jander timp de mai multe luni. De fapt, spre sfârşit el devenise soţul ei.
Privirea nefavorabilă pe care i-o aruncă Preşedintele lui Baley deveni dură:
— Ce devenise?
— Soţ, domnule Preşedinte.
Fastolfe, care se ridicase pe jumătate, se aşeză la loc, părând tulburat.
Preşedintele spuse cu răceală:
— Asta e ilegal. Mai rău, e caraghios. Un robot n-o poate fecunda. Nu pot exista copii. Statutul de soţ — sau de soţie — nu se acordă fără o declaraţie, din care să reiasă dorinţa lor de a avea copii, dacă li se permite. Cred că şi un Pământean ştie asta.
Baley zise:
— Îmi dau seama de asta, domnule Preşedinte. Sunt sigur că şi Gladia şi-a dat seama. Ea n-a folosit cuvântul „soţ” în sensul lui legal, ci într-un sens emoţional. Îl considera pe Jander echivalentul unui soţ. Avea faţă de el sentimente pe care le-ar fi avut faţă de un soţ.
Preşedintele se întoarse către Fastolfe:
— Ştiai toate astea, dr. Fastolfe? Era un robot din personalul dumitale.
Fastolfe, evident stânjenit, spuse:
— Ştiam că ţine la el. Am bănuit că se foloseşte de el din punct de vedere sexual. Totuşi, n-am ştiut nimic despre secretul ăsta ilegal, până ce nu mi-a povestit domnul Baley.