— Mulţumesc, domnule Preşedinte, zise Baley. De fapt, există un Aurorian căruia Gladia i-a spus, într-adevăr, secretul relaţiei ei cu Jander.
Preşedintele îl întrerupse:
— Ei bine, cine e acesta? Nu face bancuri de hiperunde cu mine.
Baley zise:
— Nu am altă intenţie, decât să dau un răspuns direct, domnule Preşedinte. Singurul Aurorian este, bineînţeles, Jander însuşi. O fi fost el robot, dar este un locuitor al Aurorei şi poate fi considerat Aurorian. Gladia trebuie să-i fi spus, în pasiunea ei, „soţul meu”. De vreme ce dr. Amadiro a recunoscut că ar fi putut auzi de la altcineva o declaraţie referitoare la relaţia conjugală a lui Jander cu Gladia, nu e logic să presupunem că a auzit de la Jander? Ar dori dr. Amadiro să declare chiar acum, pentru dosar, că n-a vorbit niciodată cu Jander în perioada în care Jander a făcut parte din personalul Gladiei?
Amadiro deschise de două ori gura, ca şi cum ar fi dorit să vorbească. De două ori nu putu scoate nici un sunet.
— Ei bine, zise Preşedintele, ai vorbit cu Jander în acea perioadă, dr. Amadiro?
Tot nici un răspuns.
Baley vorbi încet:
— Dacă a făcut-o, asta are legătură cu problema discutată.
— Încep să-mi dau seama că aşa e, domnule Baley. Ei bine, dr. Amadiro, încă o dată: da sau nu?
Iar Amadiro izbucni:
— Ce dovadă are Pământeanul ăsta împotriva mea? Are vreo înregistrare a unei conversaţii pe care am avut-o cu Jander? Are martori care sunt gata să spună că m-au văzut cu Jander? Ce altceva are, în afară de declaraţii care-i servesc numai lui?
Preşedintele se întoarse şi-l privi pe Baley, iar acesta zise:
— Domnule Preşedinte, dacă nu am nimic, atunci dr. Amadiro n-ar trebui să ezite să nege, pentru dosar, orice contact cu Jander — dar n-o face. În timpul investigaţiei mele am vorbit cu dr. Vasilia Aliena, fiica doctorului Fastolfe. Am vorbit şi cu un tânăr Aurorian, pe nume Santirix Gremionis. Din înregistrările ambelor convorbiri reiese clar că dr. Vasilia l-a încurajat pe Gremionis să-i facă curte Gladiei. O puteţi întreba pe dr. Vasilia ce scop a avut şi dacă acţiunea i-a fost sugerată de dr. Amadiro. De asemenea, reiese că Gremionis avea obiceiul să facă plimbări lungi cu Gladia, de care se bucurau amândoi şi în care nu erau însoţiţi de robotul Jander. Puteţi verifica toate astea, dacă doriţi, domnule.
Preşedintele spuse, sec:
— Aş putea s-o fac, dar dacă totul este aşa cum spui, ce demonstrează asta?
Baley zise:
— Am arătat că, în afară de dr. Fastolfe, secretul roboţilor cu aspect uman ar putea fi obţinut numai de la Daneel. Înainte de moartea lui Jander, putea fi obţinut, la fel de uşor, de la Jander. Dacă Daneel făcea parte din personalul doctorului Fastolfe şi nu se ajungea uşor la el, Jander făcea parte din personalul Gladiei, iar ea nu se complica prea mult când era vorba de protecţia unui robot, ca dr. Fastolfe. Nu e posibil ca dr. Amadiro să fi profitat de absenţele periodice ale Gladiei de acasă, când se plimba cu Gremionis, şi să discute cu Jander, poate prin vizionare tridimensională, să-i studieze reacţiile, să-l supună la diferite teste şi, apoi, să şteargă orice urmă a vizitei lui, astfel încât Jander să n-o poată, niciodată, informa pe Gladia? Poate că aşa s-a apropiat de ceea ce voia să ştie, înainte ca tentativa să se termine cu scoaterea din funcţiune a lui Jander. Atunci şi-a îndreptat atenţia asupra lui Daneel. Poate simţea că i-au mai rămas puţine teste şi observaţii de făcut, aşa că a înscenat capcana din seara trecută, cum am spus mai devreme în… mărturia mea.
Preşedintele vorbi aproape în şoaptă:
— Acum toate se leagă. Sunt aproape silit să cred.
— Plus un punct final, şi atunci cu adevărat nu voi mai avea nimic de spus, zise Baley. În timpul examinării şi testării lui Jander, este foarte posibil ca dr. Amadiro, întâmplător — şi fără nici o intenţie — să-l fi imobilizat pe Jander şi astfel să fi comis roboticidul.
Iar Amadiro ţipă înnebunit:
— Nu! Niciodată! Nimic din ce-am făcut nu l-ar fi putut imobiliza pe acel robot!
Fastolfe interveni:
— Sunt de acord. Domnule Preşedinte, şi eu cred că dr. Amadiro nu l-a imobilizat pe Jander. Totuşi, domnule Preşedinte, declaraţia abia făcută de dr. Amadiro ar părea o recunoaştere implicită a faptului că lucra cu Jander… şi că analiza situaţiei, făcută de domnul Baley, este foarte corectă.
Preşedintele încuviinţă:
— Sunt nevoit să-ţi dau dreptate, dr. Fastolfe… Dr. Amadiro, poţi continua să negi toate acestea şi să mă obligi la o investigaţie completă, care ţi-ar putea face mult rău, orice rezultat ar avea. Şi, oricum, cred că e posibil să se termine net în defavoarea dumitale. Părerea mea este să nu ne obligi la aşa ceva… să nu-ţi periclitezi propria poziţie în Adunarea Legislativă şi, poate, să stânjeneşti capacitatea Aurorei de a continua o cale politică netă. După cum înţeleg, înainte de a interveni imobilizarea lui Jander, în problema colonizării Galaxiei, dr. Fastolfe avea de partea sa majoritatea legislatorilor — recunosc, nu o majoritate largă. I-ai fi făcut pe mulţi legislatori să treacă de partea dumitale accentuând presupusa responsabilitate a doctorului Fastolfe pentru imobilizarea lui Jander şi ai fi câştigat, astfel, majoritatea. Dar acum dr. Fastolfe, dacă doreşte, poate schimba rolurile acuzându-te pe dumneata de imobilizarea robotului şi, în plus, de a fi încercat să arunci asupra adversarului dumitale o acuzaţie falsă. Dacă nu intervin, atunci s-ar putea ca dumneata, dr. Amadiro, şi dumneata, dr. Fastolfe, acţionând din încăpăţânare sau răzbunare, să vă daţi toată silinţa în a vă acuza unul pe celălalt de tot felul de lucruri. Forţele noastre politice şi opinia publică vor fi şi ele divizate — chiar fărâmiţate — producându-ne un rău imens. Cred că, în acest caz, victoria doctorului Fastolfe, deşi inevitabilă, ar fi una foarte costisitoare, aşa că ar fi de datoria mea ca Preşedinte să atrag voturile de partea lui mai întâi, apoi să vă silesc, pe dumneata şi fracţiunea dumitale, dr. Amadiro, să acceptaţi victoria lui Fastolfe, cu toată bunăvoinţa de care sunteţi în stare, şi s-o faceţi chiar acum, spre binele Aurorei.
— Nu mă interesează o victorie zdrobitoare, domnule Preşedinte, zise Fastolfe. Propun, din nou, un compromis prin care Aurora, celelalte Lumi din Spaţiu şi Pământul să aibă toate libertatea de a coloniza Galaxia. În schimb, voi fi bucuros să mă alătur Institutului de Robotică, să-i pun la dispoziţie cunoştinţele mele referitoare la roboţii cu aspect uman şi, astfel, să încurajez planul doctorului Amadiro, dacă el se angajează solemn să renunţe la orice gând de represalii împotriva Pământului oricând în viitor şi să treacă toate astea într-un tratat, pe care să-l semnăm noi şi Pământul.
Preşedintele încuviinţă:
— O poziţie înţeleaptă şi demnă de un om politic. Pot avea acordul dumitale, dr. Amadiro?
Amadiro se aşeză. Chipul lui era o reprezentare a înfrângerii. Spuse:
— Nu am dorit puterea personală sau satisfacţia victoriei. Am vrut ceea ce cred eu că e mai bine pentru Aurora şi sunt convins că acest plan al doctorului Fastolfe va însemna, cândva, sfârşitul Aurorei. Totuşi, recunosc că sunt neajutorat, acum, în faţa realizării acestui Pământean — îi aruncă o privire iute şi veninoasă lui Baley — şi sunt silit să accept părerea doctorului Fastolfe, deşi voi cere permisiunea de a mă adresa Adunării Legislative în legătură cu acest subiect şi de a declara, pentru dosar, temerile mele referitoare la consecinţe.