— Acum suntem singuri, Elijah, zise Gladia. Au plecat până şi roboţii.
— Nu ţi-e teamă să stai singură cu mine? întrebă Elijah.
Ea dădu încet din cap:
— De ce mi-ar fi? Un braţ ridicat, un gest, un ţipăt şi imediat ar veni aici câţiva roboţi. Nimeni, din nici o Lume din Spaţiu, n-are de ce să se teamă de altă fiinţă umană. Aici nu suntem pe Pământ. Oricum, de ce întrebi?
— Pentru că mai există şi alte temeri, în afara celor fizice. Nu voi fi violent cu tine şi nici nu te voi maltrata fizic, absolut deloc. Dar nu ţi-e teamă de întrebările mele şi de ce-ar putea scoate la iveală în privinţa ta? Tine minte că aici nu suntem nici pe Solaria. Pe Solaria, eram de partea ta şi doream să-ţi demonstrez nevinovăţia.
— Nu mai eşti de partea mea, acum? întrebă ea, încet.
— De data asta nu mai avem un soţ mort. Nu eşti bănuită de crimă. A fost distrus un robot şi, după câte ştiu eu, nu eşti bănuită de nimic. În schimb, dr. Fastolfe este cel care îmi creează probleme. Pentru mine este foarte important — din motive pe care nu trebuie să ţi le explic — să pot demonstra nevinovăţia lui. Dacă evenimentele îţi vor pricinui daune, n-am ce face. N-am de gând să mă abat din drum ca să te scutesc de suferinţă. E cinstit să ţi-o spun.
Ea îşi înălţă capul şi-l privi sfidător în ochi:
— De ce mi-ar pricinui daune ceva anume?
— Poate că vom afla acum, spuse Baley cu răceală, fără dr. Fastolfe care să ne întrerupă.
Luă de pe farfurie unul dintre sandvişurile mici, cu o furculiţă mică (n-avea rost să se folosească de degete şi s-o facă pe Gladia să arunce, poate, farfuria), îl lăsă să cadă pe farfurioara lui, îl aruncă în gură si, apoi, sorbi ceaiul.
Ea îl urmări cum ia sandviş după sandviş, cum bea sorbitură după sorbitură. Dacă el avea de gând să fie indiferent, o să facă şi ea pe indiferenta.
— Gladia, zise Baley, pentru mine e foarte important să ştiu exact ce relaţie este între tine şi dr. Fastolfe. Locuieşti lângă el şi formaţi, practic, o singură gospodărie de roboţi. El este evident îngrijorat pentru tine. N-a făcut nici un efort să-şi apere nevinovăţia, în afara declaraţiei că e nevinovat, în schimb te apără cu străşnicie în clipa în care întrebările mele devin mai dure.
Gladia zâmbi şters:
— Ce bănuieşti, Elijah?
— Nu-mi răspunde cu altă întrebare. Vreau să ştiu, spuse Baley.
— Dr. Fastolfe a pomenit de Fanya?
— Da, a pomenit.
— L-ai întrebat dacă Fanya e soţia lui sau numai concubina lui? Dacă are copii?
Baley se foi jenat. Bineînţeles că ar fi putut pune asemenea întrebări. în locuinţele mici de pe Pământul aglomerat, intimitatea era, totuşi, apărată, tocmai pentru că dispăruse. Pe Pământ era, practic, imposibil să nu cunoşti toate amănuntele despre familia altora, aşa că nu întrebai niciodată şi te prefăceai că nu ştii. Era o minciună însuşită de toată lumea.
Desigur, aici, pe Aurora, nu contau regulile de pe Pământ, totuşi Baley se luase automat după ele. Ce prostie!
Spuse:
— Încă nu l-am întrebat. Povesteşte-mi.
— Fanya e soţia lui, zise Gladia. El a fost căsătorit de câteva ori, consecutiv, se înţelege, cu toate că pe Aurora s-a mai auzit de căsătorii simultane, şi la bărbaţi, şi la femei.
Tonul uşor dezgustat cu care spusese acestea fu urmat de unul de dezvinovăţire:
— Pe Solaria nu s-a pomenit aşa ceva. Oricum, căsătoria actuală a dr. Fastolfe va fi desfăcută în curând. Amândoi vor fi atunci liberi pentru noi legături, deşi, de multe ori, nici una dintre părţi nu aşteaptă divorţul pentru asta. Nu spun că sunt de acord cu modul ăsta de tratare a problemei, Elijah, dar aşa îşi întemeiază relaţiile cei de pe Aurora. După câte ştiu eu, dr. Fastolfe este cam rigid. El menţine întotdeauna o căsnicie sau alta şi nu caută nimic în afara ei. Pe Aurora, aşa ceva se consideră demodat şi cam prostesc.
Baley încuviinţă:
— Am dat peste lucruri din astea în cărţile mele. Am înţeles că are loc o căsătorie când există intenţia de a avea copii.
— Teoretic, aşa este, dar am auzit că nu prea se mai ia în serios în zilele noastre. Dr. Fastolfe are, deja, doi copii şi nu mai poate face alţii, dar tot se căsătoreşte şi face o cerere pentru al treilea. Este refuzat, desigur, şi ştie că va fi. Unii nici nu se mai deranjează să facă cerere.
— Atunci, de ce se mai ostenesc să se căsătorească?
— Există unele avantaje sociale. E destul de complicat şi, nefiind de pe Aurora, nu sunt sigură că înţeleg.
— Ei bine, nu contează. Vorbeşte-mi despre copiii doctorului Fastolfe.
— Are două fiice de la două mame. Bineînţeles că nici una dintre ele nu e Fanya. Nu are fii. Fiecare fiică s-a zămislit în pântecele mamei, cum e obiceiul pe Aurora. Acum ambele fiice sunt mari şi au propria lor locuinţă.
— Este apropiat de fiicele lui?
— Nu ştiu. Nu vorbeşte niciodată despre ele. Una este robotician şi presupun că trebuie să ţină legătura cu ea prin munca ei. Cred că cealaltă candidează pentru un post în consiliul unuia dintre oraşe sau a intrat, deja, în posesia postului. Nu ştiu exact.
— Ştii dacă există tensiuni în familie?
— Nici una de care să ştiu eu, dar asta s-ar putea să nu însemne prea mult, Elijah. După câte cunosc, este în relaţii civilizate cu toate fostele lui soţii. Nici un divorţ nu s-a făcut la supărare. Nu e dr. Fastolfe omul ăsta, sunt sigură. Nu mi-l pot imagina întâmpinând ceva în viaţă decât cu un suspin de resemnare. O să glumească până şi pe patul de moarte.
Asta, cel puţin, părea adevărat, se gândi Baley. Spuse:
— Şi relaţia dintre dr. Fastolfe şi tine. Adevărul, te rog. Nu ne putem permite să ocolim adevărul pentru a evita încurcăturile.
Ea îşi ridică privirea şi o întâlni pe a lui. Spuse:
— Nu avem ce încurcături să evităm. Dr. Han Fastolfe este prietenul meu, prietenul meu foarte bun.
— Cât de bun. Gladia?
— Cum am spus — foarte bun.
— Aştepţi divorţul ca să fii următoarea lui soţie?
— Nu.
Vorbise cu foarte mult calm.
— Atunci, sunteţi amanţi?
— Nu.
— Aţi fost?
— Nu. Te surprinde?
— Trebuie să ştiu, zise Baley.
— Atunci, să-ţi răspund la întrebări pe rând, Elijah, şi nu te mai răsti la mine de parcă ai vrea să mă faci să-ţi spun un lucru pe care, altfel, l-aş ţine secret.
Spuse toate astea fără urmă de mânie. Părea mai degrabă amuzată. Baley, roşind uşor, avea de gând să spună că nu asta îi era intenţia, dar ea avea dreptate, bineînţeles, şi n-ar fi câştigat nimic dacă nega. Mârâi încet:
— Păi, dă-i drumul.
Între ei, masa era plină cu resturile de la ceai. Baley se întrebă dacă, în condiţii normale, ea nu si-ar fi ridicat un braţ şi dacă robotul Borgraf n-ar fi intrat în linişte ca să strângă tot.
Oare dezordinea o indispunea pe Gladia şi o determina să dea răspunsuri mai puţin gândite? Dacă era aşa, atunci mai bine să rămână dezordine, dar Baley nu se aştepta la prea mult, fiindcă nu vedea nici un semn la Gladia că ar fi deranjat-o sau că ar fi observat, măcar, deranjul.
Gladia privea din nou în jos, iar trăsăturile feţei îi căzuseră şi i se înăspriseră, de parcă ar fi ajuns într-un trecut pe care l-ar fi vrut mai degrabă anulat.