Spuse:
— Ai văzut câte ceva din viaţa mea de pe Solaria. N-a fost fericită, dar alta n-am cunoscut. Când am simţit o fărâmă de fericire, eu am ştiut imediat şi cu exactitate, cât de mult, şi de intens, fusese nefericită viaţa mea de dinainte. Primul fior a venit din partea ta, Elijah.
— Din partea mea?
Baley era surprins.
— Da, Elijah. Ultima noastră întâlnire pe Solaria — sper că îţi aminteşti de ea, Elijah — m-a învăţat ceva. Te-am atins! Mi-am scos mănuşa, una asemănătoare cu cea pe care o port acum, şi ţi-am atins obrazul. Atingerea n-a durat mult. Nu ştiu ce a însemnat pentru tine — nu, nu-mi spune, nu contează — dar pentru mine a însemnat mult.
Privi în sus, înfruntându-i privirea:
— Pentru mine a însemnat totul. Mi-a schimbat viaţa. Tine minte, Elijah, că până atunci, după copilăria mea scurtă, nu atinsesem un bărbat — de fapt, nici o fiinţă umană — cu excepţia soţului meu. Iar pe soţul meu puneam foarte rar mâna. Văzusem bărbaţi în tridimensional, desigur, şi aşa mă obişnuisem pe de-a-ntregul cu aspectul fizic al bărbaţilor, cu orice amănunt. în privinţa asta, nu aveam ce învăţa. Dar n-aveam nici un motiv să cred că un bărbat ar fi diferit de altul. Ştiam cum e pielea soţului meu, cum sunt mâinile lui când mă ating, cum… totul. N-aveam nici un motiv să cred că alt bărbat ar fi altfel. Nu simţeam nici o plăcere când mă atingeam de soţul meu, dar de ce-aş fi simţit? Simt, oare, vreo plăcere deosebită când ating masa cu degetele, în afară de faptul că îi apreciez netezimea? Contactul cu soţul meu făcea parte dintr-un ritual ocazional, pe care îl îndeplinea pentru că asta i se pretindea, şi el, ca un bun Solarian, îl îndeplinea în ziua, la ora, pe durata de timp şi în modul recomandat de o educaţie aleasă. Numai că, în alt sens, nu era o educaţie aleasă, fiindcă, deşi acest contact periodic presupunea anume relaţii sexuale, soţul meu nu făcuse cerere pentru un copil şi cred că nici nu-l interesa să facă. Iar eu îl respectam prea mult ca să fac o cerere, aşa cum aş fi avut dreptul. Dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că experienţa mea sexuală era superficială şi mecanică. N-am avut niciodată orgasm. Nici măcar o dată. Că exista aşa ceva, am citit în cărţi, dar descrierea mai mult m-a încurcat şi — pentru că exista numai în cărţile importate, cele de pe Solaria neocupându-se de sex — n-am avut încredere în ele. M-am gândit că e doar o metaforă exotică.
După o scurtă pauză, Gladia continuă:
— Nici cu autoerotismul n-am reuşit. Mi se pare că „masturbaţie” e cuvântul obişnuit. Cel puţin aşa am auzit pe Aurora. Bineînţeles că pe Solaria nu se discută niciodată vreun aspect legat de sex, nici nu se foloseşte vreun cuvânt de acest fel în societatea civilizată. Pe Solaria nici nu există alt fel de societate. Dintr-o lectură întâmplătoare, mi-am făcut o idee despre cum te poţi masturba şi am încercat de câteva ori, fără tragere de inimă, să fac la fel. Nu m-am descurcat. Interdicţia de a atinge corpul uman făcea să mi se pară şi al meu interzis şi dezgustător. M-am mângâiat, mi-am încrucişat picioarele, am simţit apăsarea unei coapse pe cealaltă, dar acestea erau atingeri întâmplătoare, fără importantă. Era altceva să transformi atingerea într-un instrument al plăcerii intenţionate. Fiecare părticică din mine ştia că nu trebuie să fac asta şi, pentru că şi eu ştiam, nu simţeam plăcere. Şi nu m-am gândit nici măcar o dată că ar putea exista plăcere în atingere, în alte împrejurări. De ce să mi se întâmple? Cum să mi se întâmple?…Până ce te-am atins pe tine, atunci. De ce am făcut-o, nu ştiu. Am simţit un şuvoi de afecţiune pentru tine fiindcă, datorită ţie, nu eram o criminală. Si, mai ales, nu-mi erai total interzis. Nu erai Solarian. Nu erai — iartă-mă — bărbat. Erai o fiinţă de pe Pământ. Semănai cu oamenii, dar aveai viaţă scurtă şi erai predispus la infecţii, ceva despre care puteai spune, cel mult, că e semiuman. Aşa că, pentru că mă salvaseşi şi nu erai tocmai bărbat, te-am putut atinge. Şi, ce e mai important, nu m-ai privit cu duşmănia şi dispreţul soţului meu — sau cu indiferenţa studiată a cuiva care mă vedea în tridimensional. Erai acolo, palpabil, iar ochii tăi erau calzi şi îngrijoraţi. De fapt, te-ai înfiorat când mi-am apropiat mână de obrazul tău. Am văzut asta. De ce, nu ştiu. Atingerea a fost atât de fugară şi senzaţia fizică nu era deloc diferită de ce-ar fi fost dacă îl atingeam pe soţul meu sau pe oricare alt bărbat — sau dacă aş fi atins chiar o femeie. Dar a fost ceva mai mult decât senzaţia fizică. Erai acolo, te-ai bucurat, mi-ai dat unele semne despre ceea ce am crezut eu că este afecţiune. Şi când mâna mea şi obrazul tău s-au atins, a fost ca şi cum aş fi atins o flacără blândă, care mi-a trecut deodată prin mână şi prin braţ şi m-a aprins toată. Nu ştiu cât a durat — nu se poate să fi fost mai mult de o clipă, două — dar pentru mine timpul s-a oprit în loc. Mi s-a întâmplat ceva ce nu mi se mai întâmplase vreodată şi, privind în urmă mult timp după aceea, când aflasem despre asta, mi-am dat seama că trăisem aproape un orgasm. Am încercat să nu mă trădez…
(Baley dădu din cap, neîndrăznind s-o privească.)
— Deci, nu m-am trădat. Am spus „Mulţumesc, Elijah.” Am spus-o pentru ceea ce făcuseşi pentru mine în legătură cu moartea soţului meu. Dar am spus-o mai mult pentru că mi-ai luminat viaţa, fără ca măcar să ştii, şi mi-ai arătat ce e viaţa; pentru că mi-ai deschis o uşă; pentru că mi-ai arătat o cale; pentru că mi-ai deschis ochii. Gestul fizic n-a însemnat nimic. Doar o atingere. Dar a fost un început pentru tot.
Vocea îi slăbise şi tăcu o clipă, amintindu-şi.
Apoi ridică un deget:
— Nu. Nu spune nimic. Încă n-am terminat. Înainte îmi imaginam foarte vag anumite lucruri. Un bărbat şi cu mine, făcând ceea ce făceam, soţul meu şi cu mine, dar cumva altfel — nici măcar nu ştiam cum altfel — şi simţind altceva — ce nici nu-mi puteam imagina, chiar dacă îmi dădeam toată silinţa. Aş fi putut trece prin viaţă încercând să-mi imaginez inimaginabilul şi aş fi putut muri, aşa cum presupun că fac, adesea, femeile de pe Solaria — şi bărbaţii fără să ştie vreodată, nici după trei sau patru secole. Fără să ştie vreodată. Având copii, dar fără să ştie. Dar ţi-am atins obrazul, Elijah, şi am ştiut. Nu e ciudat? M-ai învăţat ceea ce mi-aş putea imagina. Nu mecanismul, nu apropierea plictisitoare şi respingătoare a corpurilor, ci un lucru cu care n-aş fi conceput că am vreo legătură. O privire, strălucirea unor ochi, sentimentul de… blândeţe… bunătate… ceva ce nici măcar nu pot să descriu…, încuviinţarea… coborârea cumplitelor obstacole dintre indivizi. Dragoste, cred — un cuvânt care le cuprinde pe toate şi ceva în plus. Am simţit dragoste faţă de tine, Elijah, pentru că am crezut că şi tu m-ai putea iubi. Nu spun că m-ai iubit, dar mie mi s-a părut că puteai s-o faci. N-am întâlnit niciodată aşa ceva şi, chiar dacă în literatura veche se vorbeşte despre ea, nu ştiam despre dragoste altceva decât că bărbaţii din acele cărţi pomeneau de „onoare” şi se omorau pentru ea. Am acceptat cuvântul, dar nu i-am înţeles niciodată sensul. Nici acum nu i-l înţeleg. şi aşa au stat lucrurile cu „dragostea” până ce te-am atins pe tine. După aceea mi-am putut imagina şi am venit pe Aurora amintindu-mi de tine, gândindu-mă la tine, vorbind neîncetat cu tine în sinea mea şi crezând că pe Aurora voi întâlni un milion de Elijah. Se opri, adâncită în gânduri o clipă, apoi continuă brusc:
— N-am întâlnit. S-a dovedit că pe Aurora era, oarecum, la fel de rău ca pe Solaria. Pe Solaria, sexul era greşit. Era urât şi-noi toţi ne îndepărtasem de el. Nu puteam iubi, din cauza urii pe care o trezea sexul. Pe Aurora, sexul era plictisitor. Era acceptat în linişte, cu uşurinţă — cu uşurinţa cu care respirăm. Dacă simţi nevoia, te îndrepţi spre oricine care pare potrivit şi, dacă persoana respectivă nu este ocupată cu ceva urgent, urmează actul sexual, după voie. Ca respiraţia. Dar ce extaz există în respiraţie? Dacă te-ai sufoca, probabil că prima reacţie după reţinerea aerului ar fi o încântare şi o mângâiere copleşitoare. Dar dacă nu te sufoci? Şi dacă n-ar mai fi vorba de act sexual în silă? Dacă i-am învăţa asta pe tineri, o dată cu cititul — şi cu programarea? Dacă i-am învăţa pe cei mici că e ceva de la sine înţeles, iar cei mari ne-ar ajuta? Actul sexual — permis la voia întâmplării — nu are nimic în comun cu dragostea pe Aurora, la fel cum actul sexual — interzis şi ruşinos — nu are nici o legătură cu dragostea pe Solaria. În ambele cazuri sunt copii puţini şi rezultă, doar, după o cerere oficială. Apoi, dacă permisiunea este acordată, urmează un interludiu de act sexual destinat numai zămislirii, plictisitor şi greţos. Dacă, după timpul cuvenit, nu urmează fertilizarea, bunul-simţ se revoltă şi se recurge la inseminarea artificială. Cu timpul, la fel ca pe Solaria, ectogeneza va fi totul, astfel încât fertilizarea şi dezvoltarea fătului vor avea loc în case de naşteri, iar actul sexual va deveni o formă de relaţie socială şi de distracţie, care n-au de-a face cu dragostea nici cât polo-ul spaţial. Nu mă puteam adapta la mentalitatea de pe Aurora, Elijah. Nu fusesem educată aşa. Îngrozită, am căutat actul sexual şi nimeni nu m-a refuzat — şi nimănui nu i-a păsat. Privirile bărbaţilor erau indiferente când mă ofeream şi rămâneau inexpresive când acceptau. Încă una, spuneau, ce mai contează? Erau doritori, dar nu mai mult. Iar pentru ei, atingerea nu însemna nimic. Puteam să-l ating pe soţul meu. Mă învăţasem să îndur, să mă iau după ei, să le accept principiile — şi toate acestea nu însemnau nimic. N-am dobândit nici măcar dorinţa s-o fac pentru mine şi prin mine. Sentimentul pe care mi-l dăruiseşi tu n-a mai revenit si, cu timpul, am renunţat.