— Atunci veţi opri maşina, mă voi duce pe locul din spate şi vei putea să acoperi ferestrele. Nici nu va fi nevoie să opreşti maşina. Pot să sar peste locul din faţă în mers. De fapt, Giskard, e foarte important să mă acomodez cu Aurora cât se poate de bine şi, în orice caz, e important să mă acomodez cu Exteriorul. O spun ca pe un ordin, Giskard.
Daneel zise încet:
— Partenerul Elijah are foarte mare dreptate, prietene Giskard. Va fi în deplină siguranţă.
Giskard, poate fără tragere de inimă (Baley nu putea descifra expresia de pe chipul lui nu tocmai uman), cedă şi se aşeză la comenzi. Baley urcă după el şi privi prin parbriz mai puţin stăpân pe el decât îi sunase glasul. Totuşi, faptul că simţea câte un robot pe fiecare parte îl liniştea.
Maşina se ridică pe jeturile ei de aer şi se legănă puţin, de parcă şi-ar fi pierdut echilibrul. Baley simţi o greaţă uşoară în capul pieptului şi încercă să nu regrete demonstraţia de curaj făcută. N-avea nici un rost să-si spună că Daneel şi Giskard nu dădeau nici un semn de teamă şi că ar trebui să-i imite. Ei erau roboţi şi nu simţeau frica. Apoi maşina înaintă brusc, iar Baley se simţi împins cu putere spre spate. Într-o clipă căpătă o viteză mai mare decât avusese vreodată Expresul de pe Pământ, din Oraş. În faţă se întindea un drum larg, plin de iarbă. Viteza părea să fie şi mai mare, pentru că nu se zăreau, pe nici o parte, luminile cunoscute sau construcţiile Oraşului — erau numai suprafeţe mari de verdeaţă şi contururi neregulate.
Baley încercă să respire normal şi să discute cât mai firesc despre tot felul de lucruri. Zise:
— S-ar părea că nu trecem pe lângă nici o fermă, Daneel. Cred că e pământ nefolosit.
Daneel spuse:
— Acesta e teritoriul oraşului, partenere Elijah. Sunt grădini publice şi terenuri particulare.
— Ale oraşului?
Lui Baley nu-i venea să creadă. Ştia şi el ce înseamnă un Oraş.
— Eos este cel mai mare şi mai important oraş de pe Aurora. Primul care a fost întemeiat. Adunarea Legislativă de pe Aurora îşi are sediul aici. Preşedintele Adunării Legislative îşi are proprietatea aici şi vom trece pe lângă ea.
Nu numai că era oraş, dar era şi cel mai mare. Baley privi în partea cealaltă.
— Aveam impresia că reşedinţele lui Fastolfe şi a Gladiei se află în suburbia oraşului Eos. Cred că de acum am depăşit marginea oraşului.
— Deloc, partenere Elijah. Trecem prin centrul lui. Marginea este la şapte kilometri de aici şi destinaţia noastră se află la aproape patruzeci de kilometri după aceea.
— Centrul oraşului? Nu văd nici o construcţie.
— Nu trebuie să se vadă de pe şosea, dar uite una pe care o poţi zări printre copaci. Aceasta e locuinţa lui Fuad Labord, un binecunoscut scriitor.
— Cunoşti toate locuinţele din vedere?
— Ele se află în banca mea de memorii, zise Daneel cu demnitate.
— Pe şosea nu e deloc circulaţie. De ce?
— Distanţele mari se străbat cu maşini aeriene sau cu maşini magnetice subterane. Legăturile tridimensionale…
— Pe Solaria sunt numite vizionări, zise Baley.
— Şi aici, în discuţiile neoficiale, dar mai exact T.V.C. Această formulă înglobează multe comunicaţii. În fond, Aurorienilor le place să meargă pe jos şi nu e neobişnuit să străbată câţiva kilometri pentru vizite sociale sau, chiar, pentru întâlniri de afaceri, când timpul nu contează.
— Iar noi trebuie să ajungem undeva unde e prea departe de mers pe jos, prea aproape pentru maşini aeriene şi unde vizionarea tridimensională nu este dorită — aşa că folosim o maşină de teren.
— Mai precis un vehicul portant, partenere Elijah, dar presupun că poate fi numit maşină de teren.
— Cât timp facem până la casa Vasiliei?
— Nu mult, partenere Elijah. Ea este la Institutul de Robotică, aşa cum poate ştii.
Urmară câteva clipe de tăcere, apoi Baley zise:
— Acolo, la orizont, parcă ar fi înnorat.
Giskard luă o curbă cu viteză mare, maşina înclinându-se la aproape treizeci de grade. Baley îşi înăbuşi un geamăt şi se agăţă de Daneel, care îşi aruncă braţul stâng pe după umerii lui Baley si-i strânse ca într-o menghină, cu câte o mână pe fiecare umăr. Baley începu să respire încet, pe măsură ce maşina se îndrepta.
Daneel spuse:
— Da, norii aceia vor aduce precipitaţii mai târziu, în timpul zilei, aşa cum era prognoza.
Baley se încruntă. ÎI prinsese ploaia o dată — o dată — în timpul experimentului pe câmp, în Exterior, pe Pământ. O clipă fusese în panică totală, când îşi dădu seama că nu are pe ce buton să apese ca s-o oprească. De sus curgea apă într-una! Apoi toată lumea a fugit şi a fugit şi el, îndreptându-se către Oraşul uscat şi uşor de controlat. Dar aici era pe Aurora şi n-avea idee ce-ar trebui să facă dacă plouă şi nu era nici un Oraş în care să se adăpostească. Să alerge la cea mai apropiată locuinţă? Refugiaţilor li se urează automat bun venit? Apoi urmă o altă întoarcere scurtă şi Giskard spuse:
— Domnule, suntem în parcarea Institutului de Robotică. Acum putem intra şi vizita locuinţa pe care dr. Vasilia o are în curtea Institutului.
Baley dădu din cap a încuviinţare. Călătoria durase vreo cincisprezece-douăzeci de minute (după cum apreciase el, timp Pământean) şi era bucuros că se terminase. Zise, gâfâind puţin:
— Vreau să ştiu ceva despre fiica lui Fastolfe înainte de a o întâlni. Tu n-ai cunoscut-o, nu-i aşa, Daneel?.
Daneel răspunse:
— Pe vremea când am luat eu naştere, dr. Fastolfe şi fiica lui se despărţiseră de multă vreme. N-am întâlnit-o niciodată.
— Cât despre tine, Giskard, tu şi cu ea vă cunoaşteţi bine. Aşa-i?
— Aşa e, domnule, zise Giskard netulburat.
— Şi ţineţi unul la altul?
— Cred, domnule, că fiica doctorului Fastolfe se simţea bine cu mine.
— Tu te simţeai bine cu ea? Giskard păru că-şi alege cuvintele:
— Îmi dă senzaţia pe care cred că fiinţele umane o denumesc „plăcerea de a fi cu altă fiinţă umană”.
— Dar mai mult cu Vasilia, cred. Am dreptate?
— Faptul că ea se simţea bine cu mine, domnule, zise Giskard, părea, într-adevăr, să stimuleze acele potenţiale pozitronice care mie îmi produc reacţii asemănătoare cu cele pe care le produce plăcerea în fiinţele umane. Cel puţin aşa mi-a explicat dr. Fastolfe odată.
— De ce şi-a părăsit Vasilia tatăl? întrebă brusc Baley.
. Giskard nu răspunse.
— Ţi-am pus o întrebare, băiete, zise Baley, pe tonul dintr-o dată categoric al Pământeanului ce se adresează unui robot.
Giskard întoarse capul şi-l fixă pe Baley, care se gândi o clipă că strălucirea din ochii robotului era o izbucnire de indignare la auzul cuvântului jignitor.
Giskard vorbi, totuşi, calm şi în ochi nu i se citea nimic:
— Aş vrea să răspund, domnule, dar domnişoara Vasilia mi-a dat ordin, atunci, să nu spun nimic referitor la această separare.
— Dar eu îţi dau ordin să-mi răspunzi şi pot s-o fac foarte sever… dacă vreau.
— Îmi pare rău, zise Giskard. Domnişoara Vasilia, chiar de atunci, era talentată în robotică, iar ordinele pe care mi le-a dat au fost suficient de puternice ca să reziste, orice aţi spune dumneavoastră, domnule.
Baley spuse:
— Trebuie să fi fost foarte talentată în robotică, fiindcă dr. Fastolfe mi-a spus că ea te reprograma uneori.
— Nu era periculos, domnule. Dr. Fastolfe în persoană putea corecta, oricând, orice greşeală.