— De ce ar fi un robot instruit astfel?
Baley se hotărî să nu explice.
Oricum, Giskard se întorcea. Îi spuse lui Baley:
— Domnule, veţi fi primit. Pe aici, vă rog.
Cei doi roboţi ai casei arătau drumul. În urma lor veneau Baley şi Daneel, acesta din urmă menţinându-si, protector, apăsarea mâinii pe braţul celuilalt. La urmă venea Giskard.
Cei doi roboţi se opriră în faţa unei uşi duble care se deschise, evident automat, în ambele părţi. Încăperea din spatele lor era inundată de o lumină slabă, cenuşie, lumina zilei pătrunzând prin draperii groase. Baley distinse vag o siluetă omenească mică, aşezată pe jumătate pe un scaun înalt, cu un cot sprijinit pe o masă ce se întindea pe toată lungimea peretelui.
Baley şi Daneel intrară, Giskard veni în spatele lor. Uşa se închise, lăsând camera şi mai întunecată.
O voce de femeie spuse tăios:
— Nu veni mai aproape! Rămâi unde eşti!
Şi în cameră explodă lumina zilei.
38
Baley clipi şi privi în sus. Tavanul era de sticlă şi, prin el, se vedea soarele. Acesta părea, totuşi, ciudat de întunecat şi putea fi privit, chiar dacă faptul nu influenţa calitatea luminii dinăuntru. Probabil că sticla (sau orice alt material transparent ar fi fost) difuza lumina fără s-o absoarbă.
Coborî privirea asupra femeii, care rămăsese în continuare pe scaun, şi spuse:
— Dr. Vasilia Fastolfe?
— Dr. Vasilia Aliena, dacă vrei tot numele. Nu împrumut numele altora. Îmi poţi spune dr. Vasilia. Este numele cu care mă ştiu toţi în Institut.
Glasul, care îi fusese destul de aspru, se înmuie:
— Şi ce mai faci, vechiul meu prieten Giskard?
Giskard răspunse cu o intonaţie ciudat de diferită de cea obişnuită:
— Te salut…
Se opri, apoi zise:
— Te salut, Mică Domnişoară.
Vasilia zâmbi:
— Şi acesta, presupun că este robotul cu aspect uman de care am auzit — Daneel Olivaw?
— Da, dr. Vasilia, zise Daneel vioi.
— Si în sfârşit, îl avem pe… Pământean.
— Elijah Baley, dr. Vasilia, spuse Baley cu răceală.
— Da, ştiu că Pământenii au nume şi că al dumitale este Elijah Baley, zise ea cu indiferenţă. Nu semeni nici un pic cu actorul care a interpretat rolul dumitale în spectacolul de pe hiperunde.
— Sunt conştient de asta, dr. Vasilia.
— Cel care a jucat în rolul lui Daneel semăna mai bine, dar cred că nu ne aflăm aici ca să discutăm despre spectacol.
— Nu.
— Cred că ne aflăm aici, Pământeanule, ca să vorbim despre ce anume vrei să spui în legătură cu Santirix Gremionis şi să terminăm cu asta. Bine?
— Nu tocmai, zise Baley. Nu acesta e motivul principal al venirii mele, deşi cred că o să ajungem la el.
— Zău? Trăieşti cu impresia că suntem aici ca să ne întindem la o discuţie lungă şi complicată despre orice subiect vrei dumneata să alegi?
— Cred, dr. Vasilia, că ai face bine să mă laşi pe mine să pun întrebările cum vreau eu.
— Asta e o ameninţare?
— Nu.
— Ei bine, n-am întâlnit niciodată un Pământean şi ar putea fi interesant de văzut cât de mult semeni cu actorul care a jucat în rolul dumitale — adică, nu numai ca înfăţişare. Eşti, într-adevăr, persoana sigură de sine care părea să fie în spectacol?
— Spectacolul, zise Baley vădit dezgustat, era ultradramatic şi mi-a exagerat trăsăturile de caracter în toate privinţele. Aş vrea, mai degrabă, să mă accepţi şi să mă judeci numai după modul în care mă vezi acum.
Vasilia râse:
— Cel puţin nu pari prea impresionat de mine. Ăsta-i un punct în favoarea dumitale. Sau crezi că Gremionis ăsta, pe care-l ai în minte, îţi dă dreptul să-mi comanzi?
— Nu sunt aici pentru altceva decât pentru a descoperi adevărul în cazul robotului cu aspect uman care a murit, Jander Panell.
— A murit? Deci, a trăit cândva?
— Prefer să folosesc acest cuvânt în locul expresiilor de genul „a fost făcut inoperant”. Cuvântul „mort” te încurcă?
Vasilia zise:
— Te aperi bine. Debrett, adu-i Pământeanului un scaun. Va obosi în picioare dacă va fi o conversaţie lungă. Apoi intră în nişa ta. Şi tu poţi să-ţi alegi una, Daneel… Giskard, vino lângă mine.
Baley se aşeză:
— Mulţumesc, Debrett. Dr. Vasilia, nu am nici o autoritate să-ţi pun întrebări; nu am nici un mijloc legal să te constrâng să-mi răspunzi la întrebări. Totuşi, moartea lui Jander Panell l-a pus pe tatăl dumitale într-o situaţie cam…
— Pe cine l-a pus într-o situaţie?
— Pe tatăl dumitale.
— Pământeanule, eu mă refer uneori la un anumit individ ca la tatăl meu, dar altcineva n-o face. Te rog să foloseşti un nume propriu.
— Dr. Han Fastolfe. E tatăl dumitale, nu-i aşa? Ca fapt înregistrat?
Vasilia spuse:
— Foloseşti un termen biologic. Împart genele cu el într-un anume fel, care pe Pământ ar fi considerat o relaţie tată-fiică. Pe Aurora acest lucru este privit cu indiferenţă, cu excepţia cazurilor medicale şi genetice. Pot spune că sufăr din cauza anumitor stări metabolice în care s-ar cuveni să ţin seama de fiziologia şi biochimia celor cu care împart genele — părinţi, fraţi sau surori de la acelaşi tată, copii şi aşa mai departe. Altminteri, aceste relaţii nu se discută, în general, în societatea civilizată de pe Aurora. Îţi explic asta, pentru că eşti Pământean.
— Dacă am încălcat un obicei, zise Baley, a fost din cauza ignoranţei şi îmi cer scuze. Pot să-i spun pe nume domnului cu pricina?
— Desigur.
— În acest caz, moartea lui Jander Panell l-a pus pe dr. Han Fastolfe într-o situaţie cam dificilă şi presupun că dumneata vei fi destul de îngrijorată ca să vrei să-l ajuţi.
— Dumneata presupui asta, dumneata? De ce?
— Este… Te-a crescut. A avut grijă de dumneata. Aţi nutrit o puternică afecţiune unul faţă de celălalt. El simte, încă, o puternică afecţiune pentru dumneata.
— Ţi-a spus el asta?
— A reieşit din amănuntele conversaţiei noastre… chiar şi din faptul că a manifestat interes faţă de femeia de pe Solaria, Gladia Delmarre, din cauza asemănării ei cu dumneata.
— Ţi-a spus el asta?
— Mi-a spus, dar chiar dacă n-ar fi făcut-o, asemănarea e evidentă.
— Cu toate acestea, Pământeanule, nu-i datorez nimic doctorului Fastolfe. Presupunerile dumitale pot fi scoase din discuţie. Baley îşi drese glasuclass="underline"
— Pe lângă sentimentele personale pe care ai putea sau n-ai putea să le ai, este problema viitorului Galaxiei. Dr. Fastolfe doreşte ca Lumi noi să fie şi colonizate de fiinţe umane. Dacă urmările politice ale morţii lui Jander vor duce la explorarea şi colonizarea Lumilor noi de către roboţi, dr. Fastolfe crede că aceasta va fi o catastrofă pentru Aurora şi pentru umanitate. Cu siguranţă că nu vrei să joci un rol în această catastrofă.
Vasilia vorbi cu indiferenţă, urmărindu-l atentă:
— Sigur că nu, dacă aş fi de acord cu dr. Fastolfe. Nu sunt. Nu văd nici un rău în faptul că roboţii cu aspect uman fac asta. De fapt, mă aflu aici, la Institut, ca să fac posibil acest lucru. Sunt Globalistă. Întrucât dr. Fastolfe este Umanist, este duşmanul meu politic.
Răspunsurile ei erau repezite şi directe, nu mai lungi decât trebuia. După fiecare urma o tăcere anume, de parcă ea ar fi aşteptat cu interes cealaltă întrebare. Baley avea impresia că o interesează, o amuză, că face singură prinsoare ce întrebare mai vine, hotărâtă să-i ofere doar acele informaţii care îl sileau s-o mai întrebe ceva.