— Crezi că o să meargă… renunţarea asta voluntară la gloria personală?
— Trebuie, spuse Vasilia înverşunată.
— Iar Institutul, prin efortul comunităţii, a repetat munca individuală a dr. Fastolfe şi a redescoperit teoria creierului pozitronic cu aspect uman?
— În timp, o vom face. E inevitabil.
— Şi nu încerci deloc să scurtezi timpul, convingându-l pe dr. Fastolfe să dezvăluie secretul?
— Cred că suntem pe cale să-l convingem:
— Cu ajutorul scandalului cu Jander?
— Nu cred că trebuia, într-adevăr, să pui această întrebare… Ei, ţi-am spus tot ce voiai să ştii, Pământeanule?
— Mi-ai spus unele lucruri pe care nu le ştiam, răspunse Baley.
— Atunci, e timpul să-mi vorbeşti despre Gremionis. De ce ai pomenit numele acestui bărbier în legătură cu mine?
— Bărbier?
— El se consideră coafor, printre altele, dar e bărbier, pur şi simplu. Vorbeşte-mi despre el — sau să considerăm întrevederea terminată.
Baley se simţi dezgustat. Era clar că Vasiliei îi făcuse plăcere să răspundă în doi peri. Îi oferise destule ca aperitiv, dar acum el trebuia să obţină ceva în plus pe banii lui. Numai că n-avea nimic. Sau avea numai presupuneri. Şi dacă vreuna dintre e!e era greşită, absolut greşită, era terminat.
Aşa că o luă pe cont propriu:
— Înţelegi, dr. Vasilia, că nu poţi scăpa pretinzând că e caraghios dacă îşi închipuie cineva că există o legătură între Gremionis şi dumneata.
— De ce nu, dacă este caraghios?
— O, nu. Dacă ar fi fost caraghios, mi-ai fi râs în faţă şi ai fi întrerupt legătura tridimensională. Simplul fapt că ai fost de acord să renunţi la atitudinea dumitale anterioară şi să mă primeşti… simplul fapt că ai stat mult de vorbă cu mine şi mi-ai spus o grămadă de lucruri… înseamnă că recunoşti că aş putea tăia în carne vie.
Vasilia îşi încleştă fălcile şi vorbi încet şi cu furie:
— Uite ce e, Pământean minuscul, sunt într-o situaţie vulnerabilă şi probabil că ştii asta. Sunt fiica doctorului Fastolfe şi sunt câţiva aici, la Institut, destul de nebuni — sau de ticăloşi — care să nu aibă încredere în mine din această cauză. Nu ştiu ce poveste ai auzit — sau ticluit — dar e sigur că Este caraghioasă, într-un fel sau altul. Oricum, indiferent cât de caraghioasă ar fi, poate fi folosită împotriva mea. Aşa că sunt gata să fac schimb. Ţi-am spus unele lucruri şi ţi-aş mai putea spune, dar numai dacă dai la iveală tot ce ştii şi dacă mă convingi că spui adevărul. Aşa că vorbeşte. Dacă încerci să mă păcăleşti, situaţia mea nu se va înrăutăţi mai mult dacă-ţi dau un picior undeva — cel puţin asta o să-mi facă plăcere. Şi-mi voi folosi influenţa pe care o am pe lângă Preşedinte pentru a-l convinge să anuleze imediat hotărârea prin care ţi s-a permis să vii aici şi să te trimită imediat înapoi pe Pământ. Se fac şi aşa destule presiuni asupra lui pentru asta, aşa că nu-i mai trebuie şi din partea mea. Aşa că vorbeşte! Acum!
39
Baley se simţi îndemnat să treacă la partea cea mai importantă, ca să vadă dacă are dreptate. Dar simţi că n-ar merge. Ea i-ar înţelege jocul — nu era proastă — şi l-ar opri. Ştia că e pe o cale bună şi nu voia să strice totul. Ceea ce spusese despre situaţia ei vulnerabilă, din cauza legăturii cu tatăl ei, putea fi adevărat, dar Vasiliei nu i-ar fi fost frică să-l întâlnească pe Baley, dacă n-ar fi bănuit că el ştia unele lucruri care nu erau caraghioase în totalitate.
Trebuia să spună ceva, prin urmare, ceva important care ar stabili imediat un soi de dominaţie a lui asupra ei. Deci — la noroc. Spuse:
— Santirix Gremionis ţi s-a oferit.
Şi, până să poată Vasilia spune ceva, adăugă cu asprime:
— Şi nu o dată, de mai multe ori.
Vasilia îşi puse mâinile pe genunchi, apoi se ridică şi se aşeză pe scaun, de parcă ar fi vrut să stea mai comod. Privi la Giskard, care stătea lângă ea nemişcat şi inexpresiv. Apoi privi la Baley şi zise:
— Păi, cretinul se oferă oricui, indiferent de vârstă şi sex. Aş fi neobişnuită dacă nu mi-ar da atenţie.
Baley făcu un gest de nerăbdare. (Ea nu râsese. Nu pusese capăt întrevederii. Nici măcar nu se enervase. Aştepta să vadă cu ce mai venea el, deci era ceva cu povestea asta.) Spuse:
— Exagerezi, dr. Vasilia. Oricine alege, indiferent cât de lipsit de discernământ este, iar în cazul acestui Gremionis dumneata ai fost aleasă şi, în ciuda refuzului dumitale, a continuat să se ofere, încălcând chiar şi obiceiurile de pe Aurora.
Vasilia spuse:
— Îmi pare bine că înţelegi că l-am refuzat. Unii consideră că e o problemă de politeţe să accepţi orice ofertă — sau aproape orice ofertă — dar eu sunt de altă părere. Nu văd de ce trebuie să iau parte la un eveniment lipsit de interes care mă va face, doar, să pierd timpul. Ai ceva de obiectat la asta, Pământeanule?
— N-am nici o părere — nici favorabilă, nici defavorabilă — în legătură cu obiceiurile de pe Aurora.
(Ea aştepta în continuare, ascultând-l. Ce aştepta oare? Ceea ce el intenţionase să spună, dar nu îndrăznise, încă?)
Ea vorbi, făcând eforturi să pară voioasă:
— Mai ai ceva de oferit:… sau am terminat?
— N-am terminat, zise Baley, obligat, acum, să rişte din nou. Ţi-ai dat seama de această insistenţă a lui Gremionis, neobişnuită pe Aurora, şi te-ai gândit că te-ai putea folosi de ea.
— Zău? Ce prostie! Cum aş fi putut să mă folosesc de ea?
— Deoarece el era foarte atras de dumneata, n-a fost prea greu să aranjezi să fie atras de altcineva care îţi semăna foarte mult. L-ai îndemnat la asta, promiţându-i că-l accepţi dacă nu-l acceptă cealaltă persoană.
— Cine e această biată femeie care îmi seamănă foarte bine?
— Nu ştii? Hai, e simplu, dr. Vasilia. Vorbesc despre femeia de pe Solaria, Gladia, despre care am spus, deja, că se află sub protecţia doctorului Fastolfe tocmai pentru că seamănă cu dumneata. N-ai fost deloc surprinsă când m-am referit la asta la începutul discuţiei. Acum e prea târziu să te prefaci că nu ştii.
Vasilia îl privi tăios:
— Şi din interesul lui faţă de ea, ai dedus că el trebuie să fi fost interesat mai întâi de mine? Cu bănuiala asta prostească ai venit la mine?
— Nu tocmai o bănuială prostească. Mai sunt şi alţi factori importanţi. Negi toate astea?
Ea mângâie uşor, gânditoare, masa lungă de lângă ea, iar Baley se întrebă ce cuprindeau colile mari de hârtie aflate pe aceasta. De la distanţă distingea scheme complicate, absolut fără nici un înţeles pentru el, oricât de atent şi de grijuliu le-ar fi studiat.
Vasilia spuse:
— Încep să mă plictisesc. Mi-ai spus că Gremionis a fost mai întâi interesat de mine, apoi de sosia mea, Solariana. Şi acum vrei să neg asta. De ce m-aş osteni să neg? Ce importanţă are? Chiar dacă ar fi adevărat, cum mi-ar putea dăuna asta în vreun fel? Spui că am fost enervată de o atenţie pe care nu o doream şi că am îndreptat-o înspre altcineva cu dibăcie. Şi?
— Nu contează aşa de mult ce ai făcut, zise Baley, cât de ce. Ştiai că Gremionis era genul de persoană care va insista. Ţi s-a oferit întruna şi i se va oferi Gladiei întruna.
— Dacă ea îl va refuza.
— Ea e Solariană, are probleme cu sexul şi refuză pe oricine, lucru pe care îndrăznesc să spun că-l ştii, deoarece îmi imaginez că, în ciuda înstrăinării de ta… de dr. Fastolfe, te interesează destul de mult înlocuitoarea dumitale.