Dar nu putea întreba nimic din toate astea. Nu ştia cum s-o facă astfel încât femeia să înţeleagă ceva, şi nici nu era sigur că ar fi înţeles-o, dacă ea ar fi răspuns. Ce căuta el în Lumea asta? Nu le înţelegea metodele, oricât i-ar fi explicat. Nici ei nu puteau să înţeleagă asta.
Zise, obosit:
— Îmi pare rău, dr. Vasilia. Îmi dau seama că eşti supărată, dar dacă ai lăsa o clipă supărarea şi te-ai gândi, în schimb, la problema doctorului Fastolfe şi la robotul ucis, ai vedea că ne ocupăm de două lucruri diferite. E posibil ca dr. Fastolfe să fi dorit să te observe într-un mod detaşat şi obiectiv, chiar şi cu preţul nefericirii dumitale, şi totuşi să se afle la o distanţă de ani-lumină de dorinţa de a distruge un robot cu aspect uman.
Vasilia se înroşi. Ţipă:
— Nu înţelegi ce-ţi spun, Pământeanule? Crezi că ţi-am povestit toate astea pentru că îmi închipui că dumneata — sau oricine altcineva — ai fi interesat de trista poveste a vieţii mele? În plus, crezi că-mi place să-mi deschid inima în felul ăsta? Îţi povestesc totul doar ca să-ţi arăt că dr. Han Fastolfe — tatăl meu biologic, cum scoţi mereu în evidenţă — l-a distrus, într-adevăr, pe Jander. Sigur că a făcut-o. M-am abţinut s-o spun pentru că nimeni — până la dumneata — n-a fost atât de nebun să mă întrebe şi din cauza unor rămăşiţe prosteşti de respect pe care le am faţă de acel om. Dar acum, că m-ai întrebat, o spun şi, pe Aurora, voi continua s-o spun oricui. Dacă trebuie, în public. Dr. Han Fastolfe l-a distrus, într-adevăr, pe Jander Panell. Sunt sigură de asta. Eşti mulţumit?
42
Baley o privi îngrozit pe femeia isterizată.
Se bâlbâi şi începu din nou:
— Nu înţeleg deloc, dr. Vasilia. Te rog să te linişteşti şi să te gândeşti. De ce l-ar distruge dr. Fastolfe pe robot? Ce are asta a face cu purtarea lui faţă de dumneata? Crezi că e vorba de nişte represalii împotriva dumitale?
Vasilia respira iute (Baley observă fără intenţie că, deşi Vasilia era la fel de fragilă ca şi Gladia, avea sânii mai mari) şi păru că se sileşte să-şi stăpânească vocea. Spuse:
— Nu ţi-am spus, Pământeanule, că pe Han Fastolfe îl interesa observarea creierului uman? N-a ezitat să-l pună în condiţii de stres ca să observe rezultatele. Şi prefera creierele neobişnuite — cel al unui copil, de exemplu — ca să le poată urmări dezvoltarea. Orice creier, numai să nu fie unul obişnuit.
— Dar ce legătură are asta cu…
— Întreabă-te, atunci, de unde interesul ăsta faţă de femeia cea străină?
— Gladia? L-am întrebat şi el mi-a spus. I-a amintit de dumneata, iar asemănarea este, într-adevăr, remarcabilă.
— Si când mi-ai vorbit mai devreme despre asta, m-am amuzat şi te-am întrebat dacă îl crezi. Te întreb din nou. Îl crezi?
— De ce nu l-aş crede?
— Pentru că nu e adevărat. Poate că asemănarea i-a atras atenţia, dar principala cauză a interesului lui este că femeia cea străină e… diferită de cele de pe Aurora. A fost crescută pe Solaria. Deci ar putea studia un creier modelat altfel decât ale noastre şi ar putea obţine o perspectivă interesantă. Nu înţelegi? Atunci, de ce este interesat de dumneata, Pământeanule? E atât de prost să creadă că poţi rezolva o problemă Auroriană când nu ştii nimic despre Aurora?
Daneel interveni brusc, din nou, iar Baley tresări când îi auzi vocea. Daneel zise:
— Dr. Vasilia, partenerul Elijah a rezolvat o problemă pe Solaria, deşi nu ştia nimic despre Solaria.
— Da, spuse Vasilia iritată, aşa au văzut toate Lumile în programul de pe hiperunde. Şi fulgerul poate să lovească, dar nu cred că Han Fastolfe îşi închipuie că va lovi de două ori în acelaşi loc, una după alta. Nu, Pământeanule, a fost atras de dumneata, în primul rând, pentru că eşti Pământean. Ai un alt creier străin, pe care îl poate studia şi manipula.
— Cu siguranţă nu crezi, dr. Vasilia, că el ar risca probleme vitale pentru Aurora şi ar chema pe cineva pe care-l ştia că nu-i e de folos doar ca să studieze un creier neobişnuit.
— Bineînţeles că ar face-o. Tocmai asta vreau să-ţi spun. Nu există criză cu care s-ar putea confrunta Aurora pe care el s-o creadă, măcar o clipă, la fel de importantă ca problema creierului. Îţi pot spune exact ce ţi-ar răspunde, dacă l-ai întreba. Aurora poate să se înalţe sau să se prăbuşească, să înflorească sau să decadă, şi asta ar fi o preocupare neînsemnată pe lângă problema creierului, pentru că dacă fiinţele umane ar înţelege cu adevărat creierul, tot ce s-ar pierde într-un mileniu de nepăsare sau decizii greşite s-ar recâştiga într-un deceniu de dezvoltare umană dirijată cu înţelepciune de visul lui de „psihoistorie”. Ar folosi acelaşi argument pentru a justifica orice — minciuni, cruzime, orice — spunând că totul este menit să servească avansării în cunoaşterea creierului.
— Nu pot să cred că dr. Fastolfe ar fi crud. Este cel mai bun om.
— Zău? De când stai cu el?
Baley zise:
— Câteva ore pe Pământ acum trei ani. De o zi, acum, aici, pe Aurora.
— O zi întreagă. O zi întreagă. Eu am stat cu el treizeci de ani aproape continuu şi de atunci îi urmăresc cariera de la distanţă, cu oarecare atenţie. Si dumneata ai stat cu el o zi întreagă, Pământeanule? Ei bine, în această singură zi, n-a făcut nimic să te înspăimânte sau să te umilească?
Baley tăcu. Se gândi la atacul brusc, cu recipientul pentru mirodenii, când îl salvase Daneel; la Personala atât de dificilă din cauza camuflajului ei; la plimbarea prelungită în Exterior, care trebuia să-i testeze capacitatea de a se adapta în aer liber.
Vasilia zise:
— Văd că a făcut-o. Chipul dumitale, Pământeanule, nu e aşa de impenetrabil cum îţi închipui. Te-a ameninţat cu Sondajul Psihic?
— A fost pomenit, răspunse Baley.
— O zi — şi a fost deja pomenit. Presupun că te-a făcut să nu te simţi bine?
— Da.
— Şi că n-avea nici un rost să fie pomenit?
— O, ba a fost, zise Baley repede. Îi spusesem că, o clipă, m-am gândit la ceva ce apoi mi-a scăpat şi a fost firesc să sugereze că un Sondaj Psihic m-ar putea ajuta să regăsesc acel gând.
— Nu, n-a fost, spuse Vasilia. Sondajul Psihic nu poate fi folosit cu destulă fineţe pentru asta şi, dacă s-ar încerca, sunt şanse considerabile să se producă o vătămare permanentă a creierului.
— Cu siguranţă că nu dacă este condus de un expert… de dr. Fastolfe, de exemplu.
— De el? Nu cunoaşte Sondajul de la început până la sfârşit. Este teoretician, nu tehnician.
— De altcineva, atunci. De fapt, el nu s-a numit.
— Nu, Pământeanule. De nimeni. Gândeşte-te! Gândeşte-te! Dacă Sondajul Psihic ar putea fi folosit în siguranţă asupra fiinţelor umane, de către oricine, şi dacă Han Fastolfe ar fi atât de preocupat de scoaterea robotului din funcţiune, atunci de ce n-a sugerat ca Sondajul Psihic să se efectueze asupra lui?