Giskard spuse:
— Trebuie să vă întreb din nou, domnule. Vă simţiţi bine?
Baley încuviinţă:
— Foarte bine, Giskard. Sunt bucuros că mă aflu aici cu voi doi. Cea mai mare parte a cerului era albă — un alb deschis, de fapt. Se simţea un vânt uşor şi deosebit de rece, până ce se urcară în maşină. Daneel zise:
— Partenere Elijah, am ascultat cu grijă conversaţia dintre tine şi dr. Vasilia. Nu vreau să comentez nefavorabil ceea ce a spus dr. Vasilia, dar trebuie să-ţi spun că, după câte am observat, dr. Fastolfe este o fiinţă umană blândă şi politicoasă. După câte ştiu, n-a fost niciodată crud în mod intenţionat, şi nici n-a sacrificat, după câte mi-am dat seama, bunăstarea unei fiinţe umane numai pentru a-şi satisface curiozitatea.
Baley privi chipul lui Daneel, care dădea, cumva, impresia de sinceritate intenţionată. Zise:
— Ai putea spune ceva împotriva doctorului Fastolfe, chiar dacă, în realitate, ar fi crud şi nechibzuit?
— Aş putea tăcea.
— Dar ai spune?
— Dacă, spunând o minciună, aş face rău doctorului Vasilia, aruncând o bănuială nedreaptă asupra bunei ei credinţe, şi dacă tăcând i-aş face rău doctorului Fastolfe dând mai multă culoare acuzaţiilor reale împotriva lui, şi dacă cele două rele ar fi, după mine, la fel ca intensitate, atunci ar trebui să tac. Răul săvârşit printr-o acţiune cântăreşte, în general, mai mult decât răul pasiv — toate lucrurile fiind aproximativ egale.
Baley spuse:
— Atunci, chiar dacă Prima Lege declară: „Un robot nu trebuie să facă rău unei fiinţe umane sau, prin inactivitate, să permită ca unei fiinţe umane să i se facă rău”, cele două jumătăţi ale legii nu sunt egale? O greşeală înfăptuită, zici tu, e mai mare decât una omisă?
— Cuvintele legii sunt doar o descriere aproximativă a variaţiilor continue ale forţei pozitronomotrice din conexiunile creierului de robot, partenere Elijah. Eu nu cunosc suficient pentru a descrie problema din punct de vedere matematic, dar ştiu care sunt aspiraţiile mele.
— Şi ele constau întotdeauna în a alege să nu te întreci cu măsura, dacă răul este la fel de grosolan în ambele direcţii?
— În general, da. Şi întotdeauna aleg adevărul în locul neadevărului, dacă răul este aproximativ la fel în ambele direcţii. În general, aşa stau lucrurile.
— Şi, în acest caz, pentru că ai vorbit ca s-o combaţi pe dr. Vasilia şi, astfel, să-i faci rău, poţi face asta numai pentru că Prima Lege este îmblânzită prin faptul că spui adevărul?
— Aşa este, partenere Elijah.
— Totuşi, e vorba că ai spune ce ai de spus, chiar dacă ar fi o minciună — cu condiţia ca dr. Fastolfe să-ţi fi dat indicaţii suficient de clare de a spune o minciună când trebuie şi de a refuza să recunoşti că aşa ai fost instruit.
Urmă o pauză, apoi Daneel zise:
— Aşa e, partenere Elijah.
— E o încurcătură afurisită, Daneel, dar tu tot crezi că dr. Fastolfe nu l-a omorât pe Jander Panell?
— Eu am experienţa că el este de bună credinţă, partenere Elijah, şi că nu i-ar face rău prietenului Jander.
— Şi totuşi dr. Fastolfe a descris singur un motiv puternic pentru a fi comis fapta, în timp ce dr. Vasilia a descris un motiv total diferit, la fel de puternic şi chiar mai dezgustător decât primul.
Baley cugetă puţin:
— Dacă publicul ar cunoaşte ambele motive, credinţa în vinovăţia dr. Fastolfe ar fi universală.
Baley se întoarse brusc înspre Giskard:
— Dar tu, Giskard? Îl cunoşti pe dr. Fastolfe dinaintea lui Daneel. Eşti de acord că dr. Fastolfe n-ar fi putut comite fapta şi nu l-ar fi putut distruge pe Jander, având în vedere că tu cunoşti caracterul doctorului Fastolfe?
— Da domnule.
Baley îl privi nesigur pe robot. Era mai puţin avansat decât Daneel. Cât putea să se încreadă în el, ca martor ajutător? N-ar fi putut fi construit să-l imite pe Daneel, orice ar face acesta?
Zise:
— O cunoşteai şi pe dr. Vasilia, nu-i aşa?
— O cunoşteam foarte bine, zise Giskard.
— Şi-ţi plăcea de ea, înţeleg?
— A fost în grija mea mulţi ani şi îndatorirea asta nu m-a deranjat în nici un fel.
— Chiar dacă s-a jucat cu programarea ta?
— Era foarte talentată.
— Ar minţi în privinţa tatălui ei — a doctorului Fastolfe, adică?
Giskard ezită:
— Nu, domnule. N-ar face-o.
— Deci, e adevărat ce spune ea.
— Nu tocmai, domnule. Vreau să spun că ea însăşi crede că spune adevărul.
— Dar de ce-ar crede ea că asemenea lucruri urâte în legătură cu tatăl ei ar fi adevărate dacă, de fapt şi de drept, el este o persoană atât de bună cum tocmai mi-a spus Daneel că este?
Giskard răspunse încet:
— Au amărât-o câteva întâmplări în tinereţe, întâmplări pentru care ea îl consideră răspunzător pe dr. Fastolfe şi pentru care el ar putea, într-adevăr, să fie răspunzător, fără voie — într-o anumită măsură. Mie mi se pare că intenţia lui nu a fost ca întâmplările respective să aibă urmările pe care le-au avut. Oricum, fiinţele umane nu sunt conduse de legile clare şi directe ale roboticii. De aceea este greu, în cele mai multe cazuri, să apreciezi complexitatea argumentelor lor.
— Destul de adevărat, murmură Baley.
Giskard întrebă:
— Credeţi că misiunea de a demonstra nevinovăţia doctorului Fastolfe este fără speranţă?
Baley se încruntă, unindu-şi sprâncenele:
— S-ar putea. Din întâmplare, nu văd nici o ieşire şi dacă dr. Vasilia vorbeşte, aşa cum a ameninţat că o va face…
— Dar i-aţi ordonat să nu vorbească. I-aţi explicat că ar fi periculos pentru ea dacă ar face-o.
Baley dădu din cap:
— Era o cacealma. Nu ştiam ce să spun.
— Deci, aveţi de gând să renunţaţi?
Baley zise cu putere:
— Nu! Dacă ar fi numai Fastolfe, poate. La urma urmei, ce rău fizic i s-ar putea întâmpla? E clar că roboticidul nici măcar nu e o crimă, doar un delict civil. În cel mai rău caz, va pierde influenţa politică şi poate că va fi incapabil să-şi continue, un timp, lucrările ştiinţifice. Mi-ar părea rău să se întâmple aşa, dar dacă nu mai pot face nimic, nu mai pot şi gata. Şi aş renunţa şi dacă ar fi vorba numai despre mine. Eşecul ar dăuna reputaţiei mele, dar cine poate să construiască o casă de cărămidă fără cărămizi? M-aş întoarce pe Pământ puţin defăimat, dar cu asta se confruntă orice pământean sau pământeană. Oameni mai buni decât mine au fost nevoiţi să treacă prin aşa ceva pe nedrept. Dar mai este o problemă a Pământului. Dacă nu reuşesc, asta ar însemna, o dată cu pierderea regretabilă pentru dr. Fastolfe şi pentru mine, şi sfârşitul oricărei speranţe pentru Pământeni de a pleca de pe Pământ, în Galaxie în general. Din această cauză, nu trebuie să dau greş şi trebuie să continui cumva, atâta timp cât n-am dispărut fizic de pe lumea asta.
Terminând aproape în şoaptă, privi deodată în sus şi spuse pe un ton arţăgos:
— De ce stăm parcaţi aici, Giskard? Ai lăsat motorul să meargă doar aşa, ca să te distrezi?
— Cu respect, domnule, spuse Giskard, nu mi-aţi spus unde să vă duc.
— Adevărat! Îţi cer iertare, Giskard. Mai întâi, du-mă la cea mai apropiată Personală Comună de care a pomenit dr. Vasilia. Voi doi poate că sunteţi imuni la astfel de lucruri, dar eu am o vezică şi ea trebuie golită. După aceea, găseşte ceva în apropiere unde aş putea mânca. Am un stomac şi trebuie umplut. Şi după aceea…