— Înţeleg, spuse Baley liniştit (amintindu-şi de convingerea Vasiliei că refuzul tatălui ei îi distrusese viaţă şi înţelegându-i mai bine ura faţă de tatăl ei).
— Asta m-a întărâtat. Mi se părea că puteam să o am numai pentru mine şi că eu voi fi singurul pe care-l va avea ea vreodată. Nu pot spune ce a însemnat asta pentru mine. A făcut ca ea să pară extraordinar de frumoasă în ochii mei şi eu o iubeam foarte mult.
— Aşa că i te-ai oferit?
— Da.
— În mod repetat. Nu te-au descurajat refuzurile ei?
— Asta îi consolida şi mai mult virginitatea, ca să spun aşa, şi mă făcea mai nerăbdător. Era mai captivant pentru că nu era uşor. Nu pot explica şi nu mă aştept să înţelegi.
— De fapt; domnule Gremionis, înţeleg. Dar a venit o vreme când ai încetat să te oferi dr. Vasilia?
— Ei bine, da.
— Si ai început să te oferi Gladiei?
— Ei bine, da.
— În mod repetat?
— Ei bine, da.
— De ce? De ce schimbarea asta? Gremionis zise:
— În cele din urmă, dr. Vasilia mi-a dat de înţeles în mod clar că nu există nici o şansă şi apoi a apărut Gladia, şi ea semăna cu dr. Vasilia şi… şi… asta a fost.
Baley spuse:
— Dar Gladia nu e virgină. Pe Solaria a fost căsătorită, iar pe Aurora am auzit că a cam umblat…
— Ştiam asta, dar s-a… oprit. Înţelegi, este Solariană din naştere, nu Auroriană, şi nu prea înţelege obiceiurile de pe Aurora. Dar s-a oprit pentru că nu e de acord cu ceea ce ea numeşte „promiscuitate”.
— Ţi-a spus ea asta?
— Da. Pe Solaria este obişnuită monogamia. N-a avut o căsnicie fericită. Dar e obiceiul pe care-l cunoaşte, aşa că nu i-a plăcut niciodată cum stau lucrurile pe Aurora, când a încercat… şi ea vrea tot monogamie. Înţelegi?
— Înţeleg. Dar cum te-ai întâlnit cu ea prima oară?
— Am întâlnit-o pur şi simplu. Am văzut-o pe hiperunde când a sosit pe Aurora, o refugiată romantică de pe Solaria. Şi a jucat un rol în drama aceea de pe hiperunde…
— Da, numai că e vorba de altceva, nu-i aşa?
— Nu ştiu ce altceva vrei.
— Ei bine, stai să ghicesc. N-a sosit o clipă în care dr. Vasilia ţi-a spus că te respinge pentru totdeauna… şi nu ţi-a sugerat ea o variantă?
Gremionis, cuprins de o furie bruscă, ţipă:
— Ţi-a spus dr. Vasilia aşa ceva?
— Nu cu atâtea cuvinte, dar cred că ştiu ce s-a întâmplat, chiar şi aşa. Nu ţi-a spus ea că ar fi mai bine dacă ţi-ai pune ochii pe o nou-venită pe planetă, o tânără doamnă de pe Solaria, care era în grija sau sub protecţia doctorului Fastolfe… care ştii că e tatăl Vasiliei? Nu ţi-a spus dr. Vasilia că lumea vorbeşte despre această tânără doamnă, Gladia, că seamănă foarte bine cu ea, doar că e mai tânără şi are o personalitate mai cuceritoare? Pe scurt, nu te-a încurajat dr. Vasilia să-ţi îndrepţi atenţia de la ea înspre Gladia?
Gremionis suferea în mod evident. Privirea i se opri o clipă asupra lui Baley, apoi fugi într-o parte. Era pentru prima oară când Baley vedea în ochii unui locuitor al Spaţiului teama — sau era groază? (Baley dădu uşor din cap. Nu trebuie să fie prea mulţumit că a îngrozit un locuitor al Spaţiului. Putea fi dăunător pentru obiectivitatea lui.)
Spuse:
— Deci? Am dreptate sau greşesc?
lar Gremionis răspunse cu voce mică:
— Atunci, spectacolul de pe hiperunde n-a fost o exagerare… Citeşti gândurile?
50
— Pun numai întrebări, zise Baley calm. Iar dumneata n-ai răspuns direct. Am dreptate sau greşesc?
Gremionis zise:
— Nu s-a întâmplat chiar aşa. Nu chiar aşa. Ea a vorbit, într-adevăr, despre Gladia, dar…
Îşi muşcă buza de sus, apoi continuă:
— Ei bine, s-a ajuns la ce ai spus dumneata. A fost aproape aşa cum ai povestit dumneata.
— Şi n-ai fost dezamăgit? Ai găsit că Gladia semăna cu dr. Vasilia?
— Într-un fel, semăna, îi străluciră ochii lui Gremionis. Dar nu tocmai. Dacă le pui una lângă alta, vezi diferenţa. Gladia este mult mai delicată şi mai fină. Are un simţ al… umorului, mult mai dezvoltat.
— Te-ai mai oferit Vasiliei de când ai întâlnit-o pe Gladia?
— Eşti nebun? Sigur că nu.
— Dar te-ai oferit Gladiei?
— Da.
— Si ea te-a respins?
— Păi, da, dar trebuie să înţelegi că trebuia să fie sigură, aşa cum ar trebui să fiu şi eu. Gândeşte-te ce greşeală aş fi făcut dacă aş fi convins-o pe dr. Vasilia să mă accepte. Gladia nu vrea să facă această greşeală, iar eu nu o condamn.
— Dar dumneata nu crezi că ea ar greşi dacă te-ar accepta. aşa că te-ai oferit iar… şi iar… şi iar.
Gremionis privi în gol o clipă, apoi păru că se înfioară. Îşi împinse înainte buza de jos, ca un copil neascultător.
— O spui într-un mod insultător…
— Îmi pare rău, nu vreau să insult. Răspunde, te rog, la întrebare.
— Ei da, m-am oferit.
— De câte ori te-ai oferit?
— N-am numărat. De patru ori. Ei bine, cinci. Sau poate mai mult.
— Iar ea te-a respins întruna.
— Da. Sau n-ar fi trebuit să mă mai ofer, ce zici?
— Te-a respins cu mânie?
— O, nu. Nu e felul ei. Foarte blând.
— Asta te-a determinat să te oferi altcuiva?
— Cum?
— Păi, Gladia te-a respins. Un mod de a răspunde ar fi să te oferi altcuiva. De ce nu? Gladia nu te vrea…
— Nu. Nu vreau pe nimeni altcineva.
— De ce oare, ce crezi?
Iar Gremionis răspunse încordat:
— De unde să ştiu de ce? O vreau pe Gladia. E un… e… un fel de nebunie, doar că eu cred că e cea mai frumoasă formă de nebunie. Aş fi nebun dacă nu aş avea nebunia asta. Nu mă aştept să înţelegi.
— Ai încercat să-i explici Gladiei? Ea ar putea înţelege.
— Niciodată. Aş stingheri-o. Aş deranja-o. Despre lucrurile astea nu se vorbeşte. Ar trebui să mă duc la un mentolog.
— Te-ai dus?
— Nu.
— De ce nu?
Gremionis se încruntă:
— Ai un talent de a pune cele mai grosolane întrebări, Pământeanule.
— Poate pentru că sunt Pământean. Nu mă pricep la altceva. Dar sunt şi anchetator şi trebuie să ştiu lucrurile astea. De ce nu te-ai dus la mentolog?
În mod surprinzător, Gremionis râse:
— Ti-am spus. Tratamentul ar fi o nebunie mai mare decât boala. Mai bine să fiu cu Gladia şi respins, decât cu oricine altcineva şi acceptat. Închipuie-ţi că ai mintea deranjată şi că vrei să rămână deranjată. Orice mentolog mi-ar prescrie un tratament radical.
Baley se gândi o clipă, apoi spuse:
— Ştii cumva dacă dr. Vasilia este mentolog?
— E robotician. Se spune că e meseria cea mai apropiată de asta. Dacă ştii cum funcţionează un robot, ştii şi cum funcţionează creierul uman. Cel puţin aşa se spune.
— Crezi că Vasilia cunoaşte aceste sentimente ciudate pe care le ai fată de Gladia?
Gremionis zise cu răceală:
— Nu i-am spus niciodată. Adică, nu cu atâtea cuvinte.
— Nu e posibil ca ea să-ţi înţeleagă sentimentele fără să trebuiască să întrebe? Ştie că te-ai oferit Gladiei în mod repetat?
— Păi… M-a întrebat cum mă descurc. Ca o cunoştinţă mai veche, înţelegi. I-am spus unele lucruri. Nimic personal.