— Ba da, dar numai într-un mod care să nu implice un contact fizic direct, cu intenţie de vătămare.
— Dar din adolescenţă…
— N-am atacat pe nimeni. Sigur că n-am atacat. Am simţit îndemnul s-o fac de mai multe ori, ca să fiu cinstit. Cred că n-aş fi fost pe de-a-ntregul normal dacă nu l-aş fi simţit, dar până acum am reuşit să mă controlez. Dar vezi, nimeni nu mi-a spus vreodată… aşa.
Baley zise:
— În orice caz, n-ar avea nici un rost să ataci, dacă tot eşti oprit de roboţi, nu-i aşa? Cred că întotdeauna se află un robot, atât lângă atacator, cât şi lângă cel atacat.
— Sigur. Un motiv în plus ca să-mi fie ruşine că mi-am pierdut stăpânirea de sine. Cred că asta nu trebuie să apară în raportul dumitale.
— Te asigur că nu voi povesti nimănui. N-are nici o legătură cu cazul.
— Mulţumesc. Ai spus că întrevederea a luat sfârşit?
— Cred că da.
— În acest caz, vrei să faci aşa cum te-am rugat?
— Ce anume?
— Să-i spui Gladiei că n-am nimic de-a face cu imobilizarea lui Jander.
Baley şovăi:
— Îi voi spune că asta e părerea mea.
Gremionis spuse:
— Te rog să fii mai concret. Vreau ca ea să fie absolut sigură că n-am nici o legătură cu asta. Cu atât mai mult, cu cât ţinea la robot din punct de vedere sexual. N-aş putea suporta să-şi închipuie că sunt g-g… Fiind Solariană, ar putea crede aşa ceva.
— Da, ar putea, spuse Baley, gânditor.
— Dar uite, zise Gremionis, vorbind repede şi pe un ton serios. Nu ştiu nimic despre roboţi şi nimeni — dr. Vasilia sau altcineva — nu mi-a spus nimic despre ei… cum funcţionează. vreau să spun. Pur şi simplu n-aş fi putut să-l distrug pe Jander.
O clipă, Baley păru cufundat în gânduri. Apoi vorbi, cu evidentă repulsie:
— Nu pot decât să te cred. Ca să fiu sincer, nu ştiu tot. Şi este posibil — o spun fără intenţia de a te jigni — ca şi dumneata, şi dr. Vasilia, să minţiţi. Cunosc surprinzător de puţine lucruri despre viaţa intimă a societăţii de pe Aurora şi poate că sunt uşor de păcălit. Şi totuşi, nu pot decât să te cred. Cu toate acestea, nu pot face mai mult decât să-i spun Gladiei că, după părerea mea, eşti absolut nevinovat. Trebuie să spun, totuşi, „după părerea mea”. Sunt sigur că va considera asta destul de concret.
Gremionis zise, posomorât:
— Atunci, va trebui să mă mulţumesc cu atât. Totuşi, dacă îţi e de vreun folos, te asigur, pe cuvântul meu de cetăţean Aurorian, că sunt nevinovat.
Baley zâmbi uşor:
— Nici nu mă gândesc să mă îndoiesc de cuvântul dumitale, dar pregătirea mea mă obligă să mă bazez numai pe dovezi obiective.
Se ridică, îl privi o clipă cu seriozitate pe Gremionis, apoi spuse:
— Ceea ce vreau să spun nu trebuie luat în nume de rău, domnule Gremionis. Înţeleg că vrei să-i dau această asigurare Gladiei pentru că vrei să-i păstrezi prietenia.
— Vreau foarte mult acest lucru, domnule Baley.
— Şi ai de gând să te oferi din nou, când se va ivi vreo ocazie potrivită?
Gremionis roşi, înghiţi cu greu şi zise:
— Da.
— Pot să-ţi dau un sfat, domnule? N-o face.
— Poţi să-ţi păstrezi sfaturile, dacă asta e ce vrei să-mi spui. N-am de gând să renunţ vreodată.
— Adică, nu urma calea oficială, obişnuită. Te-ai putea gândi, pur şi simplu — Baley îşi întoarse privirea, simţindu-se jenat în mod inexplicabil — s-o îmbrăţişezi şi s-o săruţi.
— Nu, zise Gremionis cu seriozitate. Te rog. O femeie de pe Aurora n-ar suporta asta. Nici un bărbat de pe Aurora.
— Domnule Gremionis, nu ţii minte că Gladia nu este de pe Aurora? Ea e Solariană şi are alte obiceiuri, alte tradiţii. Eu aş încerca, în locul dumitale.
Privirea stăpânită a lui Baley ascundea o furie bruscă. Ce era Gremionis pentru el, ca să-i dea asemenea sfaturi? De ce să spună altuia să facă un lucru pe care l-ar fi făcut chiar el?
13. AMADIRO
52
Baley reveni la afaceri cu o voce puţin mai groasă decât de obicei. Zise:
— Domnule Gremionis, ai pomenit numele conducătorului Institutului de Robotică mai devreme. Îmi poţi spune din nou acest nume?
— Kelden Amadiro.
— Şi pot lua legătura cu el de aici, în vreun fel?
— Ei bine, şi da, şi nu, spuse Gremionis. Poţi lua legătura cu secretarul sau adjunctul lui. Nu cred că vei ajunge la el. Este o persoană destul de rezervată, am auzit. Nu-l cunosc personal, desigur. L-am văzut de câteva ori, dar n-am vorbit niciodată cu el.
— Înţeleg, deci, că nu se foloseşte de dumneata în calitate de creator vestimentar sau pentru tunsoarea personală?
— Nu ştiu dacă se foloseşte de cineva pentru asta şi mi-am dat seama că nu în cele câteva ocazii în care I-am văzut, deşi aş prefera să nu repeţi această observaţie.
— Sunt sigur că ai dreptate, dar rămâne între noi, zise Baley grav. Aş vrea să încerc să ajung, la el, în ciuda reputaţiei lui de om rezervat. Dacă ai un emiţător tridimensional, te-ar supăra dacă m-aş folosi de el în acest scop?
— Brundij poate obţine legătura pentru dumneata.
— Nu, cred că partenerul meu, Daneel, ar trebui… adică, dacă nu te superi.
— Nu mă supăr deloc, spuse Gremionis. Emiţătorul este acolo, aşa că vino după mine, Daneel. Numărul pe care trebuie să-l foloseşti este 75-30-sus-20.
Daneel înclină capuclass="underline"
— Mulţumesc, domnule.
Camera cu emiţătorul era aproape goală, cu excepţia unui stâlp subţire aflat pe o latură a ei. Acesta se termina la înălţimea taliei cu o suprafaţă plană, pe care se afla un suport destul de complicat. Stâlpul se afla pe podeaua verde deschis, în centrul unui cerc vopsit în gri. Lângă el se afla un cerc identic din punct de vedere al mărimii şi al culorii, dar pe care nu se afla nici un stâlp. Daneel păşi înspre stâlp şi, când făcu asta, cercul pe care stătea străluci cu o radiaţie slabă, albă. Îşi mişcă o mână pe suport, fluturându-şi degetele prea repede ca Baley să-si dea seama ce face. Dură numai o secundă, apoi celălalt cerc se lumină exact în acelaşi fel. Pe el apăru un robot, tridimensional în aparentă, dar tremurând foarte slab, dându-se de gol că e o imagine holografică. Lângă el se afla un suport asemănător cu cel lângă care stătea Daneel, dar suportul robotului tremura şi el, fiind tot o imagine.
Daneel spuse:
— Sunt R. Daneel Olivaw — îl accentuă uşor pe „R”, ca robotul să nu-l ia drept fiinţă umană, si-l reprezint pe partenerul meu, detectivul de pe Pământ, Elijah Baley. Partenerul meu ar dori să vorbească cu Preşedintele Robotician Kelden Amadiro.
Robotul zise:
— Preşedintele Robotician Amadiro este într-o şedinţă. Este suficient dacă vorbeşte cu Roboticianul Cicis?
Daneel privi iute înspre Baley. Acesta încuviinţă, iar Daneel spuse:
— Va fi suficient.
Robotul zise:
— Dacă îl vei ruga pe detectiv să-ţi ia locul, voi încerca să dau de Roboticianul Cicis.
Daneel spuse cu blândeţe:
— Poate ar fi mai bine dacă mai întâi ai…
Dar Baley strigă:
— E-n ordine, Daneel. Nu mă deranjează să aştept.
— Partenere Elijah, zise Daneel, ca reprezentant personal al Profesorului Robotician Han Fastolfe, ai preluat statutul lui social, cel puţin pentru o vreme. Nu se cuvine să aştepţi pentru…