— Este în ordine, Daneel, zise Baley, destul de tăios ca să încheie discuţia. Nu vreau să întârzii din cauza unor dispute pe teme de etichetă.
Daneel ieşi din cerc, iar Baley intră în el. Simţi un bâzâit uşor (poate că era unul imaginar), dar trecu repede.
Imaginea robotului din celălalt cerc păli şi dispăru. Baley aşteptă răbdător si, în sfârşit, apăru altă imagine, aparent tridimensională.
— Sunt roboticianul Maloon Cicis, zise imaginea, cu o voce ascuţită şi clară.
Avea părul negru tuns scurt, suficient cât să-i dea ceea ce Baley numea un aspect tipic de locuitor al Spaţiului, deşi linia nasului avea o anumită asimetrie, nepotrivită pentru un locuitor al Spaţiului.
Baley vorbi cu calm:
— Sunt detectivul Elijah Baley, de pe Pământ. Aş vrea să stau de vorbă cu Preşedintele Robotician Kelden Amadiro.
— Ai programare, detectiv Baley?
— Nu, domnule.
— Va trebui să-ţi faci dacă vrei să-l vezi… şi pentru săptămâna asta sau cealaltă nu există nici o „fereastră”.
— Sunt detectivul în haine civile Elijah Baley de pe Pământ…
— Asta am înţeles. Dar nu schimbă faptele.
Baley zise:
— La cererea doctorului Han Fastolfe şi cu permisiunea Adunării Legislative de pe Aurora, cercetez omorârea robotului Jander Panell…
— Omorârea robotului Jander Panell? întrebă Cicis, atât de politicos, încât se simţi dispreţul.
— Roboticid, dacă vă convine, atunci. Pe Pământ, distrugerea unui robot n-ar conta prea mult, dar pe Aurora, unde roboţii sunt trataţi, mai mult sau mai puţin, ca nişte fiinţe umane, mi se pare că ar putea fi folosit cuvântul „omorâre”.
Cicis răspunse:
— Oricum, fie crimă, roboticid sau nimic, tot nu-l poţi vedea pe Preşedintele Robotician Amadiro.
— Îi pot lăsa un mesaj?
— Poţi.
— Îi va fi transmis imediat? Acum?
— Pot încerca, dar, evident, nu pot garanta nimic.
— Îmi ajunge şi atât. Voi prezenta câteva aspecte şi le voi enumera. Poate doriţi să notaţi.
Cicis zâmbi slab:
— Cred că voi ţine minte.
— Mai întâi, unde este o crimă, este un criminal, şi aş vrea să-i dau doctorului Amadiro o şansă ca să vorbească în apărarea lui…
— Nu se poate! făcu Cicis.
(Iar Gremionis, urmărind din cealaltă parte a încăperii, lăsă să-i cadă falca.)
Baley reuşi să imite zâmbetul slab care dispăruse, dintr-o dată, de pe buzele celuilalt:
— Vorbesc prea repede pentru dumneavoastră, domnule? Vreţi, totuşi, să vă notaţi?
— Îl acuzi pe Preşedintele Robotician că are vreo legătură cu acest Jander Panell?
— Dimpotrivă, domnule robotician. Tocmai pentru că nu vreau să-l acuz, trebuie să-l văd. N-aş vrea să sugerez vreo legătură între Preşedintele Robotician şi robotul scos din funcţiune din cauza informaţiilor incomplete, când un cuvânt din partea lui poate clarifica totul.
— Eşti nebun!
— Foarte bine. Spuneţi-i atunci Preşedintelui Robotician că un nebun vrea să stea de vorbă cu el ca să evite acuzaţia de crimă împotriva lui. Ăsta e primul punct. Am şi un al doilea. Îi puteţi spune că acelaşi nebun tocmai a încheiat interogarea amănunţită a artistului pentru personal Santirix Gremionis şi sună de la locuinţa acestuia. Si cel de-al treilea punct… vorbesc prea repede pentru dumneavoastră?
— Nu! Termină!
— Al treilea punct este acesta. S-ar putea ca Preşedintele Robotician, care sigur are pe cap multe lucruri foarte importante, să nu-şi amintească cine este artistul pentru personal Santirix Gremionis. În acest caz, vă rog să observaţi că este cineva care locuieşte pe terenul Institutului, care a făcut multe plimbări, în ultimul an, cu Gladia, o femeie de pe Solaria care trăieşte pe Aurora.
— Nu pot înmâna un mesaj atât de ridicol şi insultător, Pământeanule.
— În acest caz, vreţi să-i spuneţi că voi merge direct la Adunarea Legislativă şi voi anunţa că nu-mi pot continua investigaţiile, deoarece un anume Maloon Cicis îşi ia libertatea să mă asigure că Preşedintele Robotician Kelden Amadiro nu vrea să mă ajute la ancheta referitoare la distrugerea robotului Jander Panell şi nu vrea să se apere împotriva acuzaţiei că este răspunzător pentru această distrugere?
Cicis se înroşi:
— N-ai să îndrăzneşti să spui aşa ceva!
— Nu? Ce-aş avea de pierdut? Pe de altă parte, ce va crede lumea? De fapt, Aurorienii îşi dau perfect de bine seama că dr. Amadiro este al doilea, imediat după dr. Fastolfe, expert în robotică şi că, dacă Fastolfe nu este răspunzător pentru roboticid… Trebuie să continui?
— Vei afla, Pământeanule, că pe Aurora există legi aspre cu privire la calomnie.
— Nu mă îndoiesc, dar dacă dr. Amadiro este într-adevăr calomniat, pedeapsa lui s-ar putea să fie mai mare decât a mea. Dar de ce nu-i transmiteţi, pur şi simplu, mesajul meu acum? Apoi, dacă el poate explica unele aspecte minore, putem evita orice calomnie, acuzaţie sau ceva de genul ăsta.
Cicis se încruntă şi spuse cu încăpăţânare:
— Îi voi spune doctorului Amadiro despre toate astea şi-l voi sfătui din răsputeri să refuze să te vadă.
Dispăru.
Baley aşteptă din nou, răbdător, în timp ce Gremionis gesticulă furios şi şopti:
— Nu poţi face asta, Baley. N-o poţi face.
Baley îi făcu semn să tacă.
După vreo cinci minute (lui Baley i se părură mult mai multe), Cicis reapăru, părând grozav de nervos. Spuse:
— Dr. Amadiro îmi va lua locul în câteva minute si-ţi va vorbi. Aşteaptă!
Iar Baley zise imediat:
— N-are rost să aştept. Voi veni direct la biroul doctorului Amadiro şi voi vorbi cu el acolo.
Ieşi din cercul gri şi-i făcu un semn cu mâna lui Daneel, care întrerupse imediat legătura.
Gremionis vorbi, sufocându-se:
— Nu poţi vorbi astfel cu oamenii doctorului Amadiro, Pământeanule.
— Tocmai am vorbit, zise Baley.
— Te va alunga de pe planetă în douăsprezece ore.
— Dacă nu progresez în clarificarea acestei încurcături, oricum pot fi alungat de pe planetă în douăsprezece ore.
Daneel spuse:
— Partenere Elijah, mă tem că îngrijorarea domnului Gremionis este îndreptăţită. Adunarea Legislativă de pe Aurora nu poate face mai mult decât să te evacueze, pentru că nu eşti cetăţean Aurorian. Cu toate acestea, pot insista ca autorităţile de pe Pământ să te pedepsească foarte sever, iar Pământul aşa va face. Cei de acolo nu rezistă la o cerere a Aurorienilor, în acest caz. N-aş vrea să fii pedepsit astfel, partenere Elijah.
— Nici eu nu doresc pedeapsa, Daneel, zise Baley cu amărăciune, dar trebuie să risc. Domnule Gremionis, îmi pare rău că a trebuit să-i spun că vorbesc din locuinţa dumitale. Trebuia să fac ceva ca să-l conving să mă primească şi am crezut că va acorda importantă acestui lucru. Ceea ce am spus era, de fapt, adevărat. Gremionis dădu din cap:
— Dacă aş fi ştiut ce ai de gând să faci, domnule Baley, nu ţi-aş fi permis să-l chemi din locuinţa mea. Sunt sigur că-mi voi pierde slujba aici şi… — adăugă abătut — ce-ai să faci pentru mine ca să compensezi asta?
— Îmi voi da toată silinţa, domnule Gremionis, ca să nu-ţi pierzi slujba. Sunt încredinţat că nu vei avea necazuri. Oricum, dacă dau greş, eşti liber să mă descrii ca pe un nebun care ţi-a aruncat acuzaţii grave şi te-a înspăimântat cu ameninţări şi calomnii, aşa că ai fost nevoit să mă laşi să-ţi folosesc emiţătorul. Sunt sigur că dr. Amadiro te va crede. La urma urmei, i-ai trimis, deja, un memoriu, în care te plângi că te-am calomniat, nu-i aşa?