Aşa că, din acest punct de vedere, a doua zi a lui Baley pe Aurora se sfârşi într-un mod foarte asemănător cu prima.
17. PREŞEDINTELE
70
Când Baley deschise ochii, văzu că soarele intra pe fereastră şi îi păru bine. Spre surprinderea lui, deşi era încă somnoros, îi păru bine. Însemna că furtuna se terminase şi parcă nici n-ar fi fost. Lumina soarelui — când era doar o alternativă pentru lumina egală, blândă şi caldă a Oraşelor — putea fi considerată violentă şi nesigură. Dar dacă o comparai cu furtuna, însemna însăşi pacea. Totul e relativ, se gândi Baley, şi ştiu că niciodată nu va mai considera soarele absolut dăunător.
— Partenere Elijah?
Daneel stătea la capătul patului. Ceva mai în spate era Giskard. Chipul prelung al lui Baley se lăţi într-un zâmbet de plăcere. Îşi întinse mâinile înspre ei:
— Pe Iehova, băieţi — şi, pe moment, nu-şi dădu seama cât de nepotrivit e cuvântul — când v-am văzut ultima oară împreună, n-am fost deloc sigur că o să vă mai văd vreodată.
— Cu siguranţă, zise Daneel încet, că nici unul dintre noi n-ar fi păţit nimic.
— Acum, când e soare, văd, spuse Baley. Dar noaptea trecută am crezut că furtuna o să mă omoare şi am fost sigur că eşti în pericol de moarte, Daneel. Mi se părea că până şi lui Giskard i s-ar putea face vreun rău, dacă ar fi încercat să mă apere. Recunosc, sună melodramatic, dar, ştiţi, mă cam pierdusem cu firea.
— Ne dăm seama, domnule, zise Giskard. Tocmai din cauza asta ne-a fost greu să vă părăsim, în ciuda ordinului dumneavoastră strict. Sperăm că nu sunteţi nemulţumit din pricina asta acum.
— Deloc, Giskard.
— Şi, spuse Daneel, ştim că aţi fost bine îngrijit de când v-am părăsit.
De-abia acum îşi aminti Baley întâmplările din seara trecută.
Gladia!
Privi în jur, brusc uluit. Nu era nicăieri în încăpere. Visase… Nu, sigur că nu. Asta era imposibil.
Apoi îl privi pe Daneel, încruntat, de parcă ar fi bănuit că remarca lui fusese desfrânată. Dar nu, nici asta n-ar fi fost posibil. Un robot, oricât de asemănător cu omul ar fi fost, nu putea fi proiectat să se desfete cu aluzii obscene.
Spuse:
— Foarte bine îngrijit. Dar acum trebuie să mi se arate unde e Personala.
— Suntem aici, domnule, zise Giskard, ca să vă îndrumăm şi să vă servim toată dimineaţa. Domnişoara Gladia s-a gândit că o să vă simţiţi mai bine cu noi decât cu altcineva din personalul ei şi a insistat să nu precupeţim nici un efort pentru confortul dumneavoastră.
Baley îl privi bănuitor:
— Până unde v-a instruit să mergeţi? Mă simt foarte bine acum, aşa că n-am nevoie să mă spele şi să mă usuce altcineva. Îmi port singur de grijă. Sper că ea înţelege asta.
— Nu trebuie să te jenezi, partenere Elijah, spuse Daneel cu zâmbetul care (i se păru lui Baley) apare la o fiinţă umană când exprimă un sentiment de afecţiune. Suntem aici doar ca să avem grijă de tot ce-ţi trebuie. Dacă te simţi mai bine singur, vom aştepta mai la distanţă.
— În acest caz, Daneel, ne-am înţeles.
Baley se dădu jos din pat. Îi făcu plăcere să vadă că stă drept în picioare. Odihna de peste noapte şi tratamentul de când fusese adus înapoi (oricare ar fi fost acela) făcuseră minuni… Şi Gladia.
71
Încă dezbrăcat şi destul de ud de la duş ca să se simtă curat; după ce-şi perie părul, analiză rezultatele cu un ochi critic. I se părea normal să ia micul dejun cu Gladia, dar nu ştia cum va fi primit. Poate ar fi mai bine să se poarte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi să vadă cum se poartă ea. Şi se gândi că ar ajuta dacă ar arăta bine — cu condiţia să poată. Se privi în oglindă nemulţumit.
— Daneel! strigă.
— Da, partenere Elijah.
Vorbind cu gura plină de pastă de dinţi, Baley zise:
— Hainele tale sunt noi, mi se pare.
— Nu sunt ale mele, partenere Elijah. Au fost ale prietenului Jander.
Baley îşi înălţă sprâncenele.
— Ţi le-a dat ea pe ale lui Jander?
— Domnişoara Gladia n-a vrut să stau dezbrăcat până ce mi se spală şi mi se usucă hainele udate de furtună. Acum acelea sunt gata, dar domnişoara Gladia spune că pot să le păstrez pe astea.
— Când a spus asta?
— Azi-dimineaţă, partenere Elijah.
— Deci s-a sculat?
— Da. Şi vei lua micul dejun cu ea, când vei fi gata.
Baley îşi strânse buzele. Era ciudat că în clipa aceea îl preocupa mai mult faptul că trebuie să dea ochii cu Gladia, şi nu cu Preşedintele, ceva mai târziu. La urma urmei, problema cu Preşedintele era în mâna sorţii. Îşi stabilise o strategie care va merge sau nu va merge. În privinţa Gladiei pur şi simplu n-avea nici o strategie. Ei bine, trebuia să dea ochii cu ea.
Întrebă cât putu de indiferent:
— Şi ce mai face domnişoara Gladia în dimineaţa asta?
— Pare că bine, zise Daneel.
— Veselă? Tristă?
Daneel ezită:
— Este greu să-ţi dai seama de starea de spirit a unei fiinţe umane. Nimic din comportarea ei nu arată vreo tulburare interioară. Baley îi aruncă o privire lui Daneel şi, iarăşi, se întrebă dacă nu cumva el se referea la întâmplările din seara trecută. Şi iarăşi înlătură această posibilitate. Nici n-ar fi avut vreun rost să studieze chipul lui Daneel. Nu puteai citi gândurile unui robot din expresia feţei, pentru că nu erau gânduri în sens omenesc.
Intră în dormitor şi privi hainele care fuseseră pregătite pentru el, studiindu-le atent şi întrebându-se dacă le-ar fi putut îmbrăca fără să greşească şi fără să ceară ajutorul roboţilor. Furtuna şi noaptea se terminaseră, iar el voia să-şi pună, din nou, haina maturităţii şi a independenţei.
Spuse:
— Ce-i asta?
Ridică o eşarfă lungă, acoperită cu un desen complicat şi colorat.
— Este o eşarfă pentru pijama, zise Daneel. Este doar de podoabă. Se trece peste umărul stâng şi se leagă în partea dreaptă a pieptului. Se poartă de obicei la micul dejun în unele Lumi din Spaţiu, dar pe Aurora nu este foarte populară.
— Atunci de ce s-o pun?
— Domnişoara Gladia s-a gândit c-o să-ţi vină bine, partenere Elijah. Legătura e destul de complicată şi voi fi bucuros să te ajut.
„Pe lehova”, se gândi Baley cu tristeţe. „Vrea să fiu frumos. Ce are de gând? Nu-ţi bate capul!”
Baley zise:
— Nu te deranja. Îmi ajunge un nod simplu. Dar ascultă, Daneel, după micul dejun voi merge la locuinţa lui Fastolfe, unde mă voi întâlni cu el, cu Amadiro şi cu Preşedintele Adunării Legislative. Nu ştiu dacă va mai fi şi altcineva.
— Da, partenere Elijah, cunosc. Nu cred că vor mai fi şi alţii.
— Păi, atunci, zise Baley, începând să-şi îmbrace încet rufăria de corp, ca să nu greşească şi să nu fie nevoit să-i ceară ajutorul lui Daneel, vorbeşte-mi despre Preşedinte. Din ce-am citit, ştiu că este un fel de funcţionar superior pe Aurora, dar, din aceleaşi lecturi, am înţeles că funcţia este numai onorifică. El nu are nici o putere.