Daneel spuse:
— Mă tem, partenere Elijah…
Giskard îl întrerupse:
— Domnule, eu cunosc mai bine situaţia politică de pe Aurora decât prietenul Daneel. Sunt în funcţiune de mult mai multă vreme. Aţi dori să vă răspund eu la întrebare?
— Păi, sigur, Giskard. Dă-i drumul.
— Când a fost alcătuit primul guvern de pe Aurora, domnule, începu Giskard pe un ton şcolăresc, de parcă în interiorul lui s-ar fi desfăşurat treptat o bandă cu informaţii, intenţia a fost ca acest funcţionar superior să îndeplinească numai sarcini formale. El trebuia să-i întâmpine pe demnitarii din alte Lumi, să deschidă toate şedinţele Adunării Legislative, să prezideze deliberările acesteia şi să voteze doar ca să nu existe un număr egal de voturi. Totuşi, după Disputa Râului…
— Da, am citit despre asta, spuse Baley.
Fusese un episod destul de întunecat în istoria Aurorei, în care dispute de nelămurit asupra repartizării raţionale a energiei hidroelectrice erau cât pe ce să provoace un război civil nemaivăzut pe planetă.
— Nu trebuie să intri în amănunte, continuă el.
— Nu, domnule, spuse Giskard. Totuşi, după Disputa Râului s-a luat hotărârea generală de a nu se mai îngădui vreodată ca o controversă să pună, din nou, în pericol societatea de pe Aurora. Deci, a devenit un obicei ca toate disputele să fie rezolvate în particular şi într-un mod paşnic, în afara Adunării Legislative. Când legiuitorii votează la sfârşit, o fac într-un mod convenit, aşa că există întotdeauna o majoritate, de o parte sau de alta. Persoana cea mai importantă în rezolvarea disputelor este Preşedintele Adunării Legislative. Se consideră că el este mai presus de competiţie, iar puterea lui — care, deşi nulă în teorie, este destul de mare în realitate — durează doar atâta timp cât el este considerat astfel. De aceea, Preşedintele îşi păzeşte cu grijă obiectivitatea şi, atâta timp cât reuşeşte, el este acela care ia, de obicei, hotărârea ce reglementează orice dispută, într-un fel sau altul.
Baley zise:
— Adică Preşedintele o să ne asculte pe mine, pe Fastolfe şi pe Amadiro şi apoi va lua o hotărâre?
— Se poate. Pe de altă parte, domnule, el poate să rămână neconvins şi va cere alte mărturii, timp de gândire… sau amândouă.
— Şi dacă Preşedintele ajunge la o hotărâre, Amadiro se va pleca în faţa ei dacă e împotriva lui, sau Fastolfe se va pleca în faţa ei, dacă este împotriva lui?
— Asta nu e obligatoriu. Întotdeauna există cineva care nu e de acord cu hotărârea Preşedintelui, iar dr. Amadiro şi dr. Fastolfe sunt amândoi îndărătnici şi încăpăţânaţi, după cum reiese din comportarea lor. Totuşi, majoritatea legislatorilor vor vota hotărârea Preşedintelui, oricare ar fi aceasta. Dr. Fastolfe sau dr. Amadiro, dacă Preşedintele se va hotărî împotriva vreunuia din ei, se va afla, sigur, în minoritate când se va vota.
— Cât de sigur, Giskard?
— Aproape sigur. Perioada pentru care este ales Preşedintele e, în general, de treizeci de ani, cu posibilitatea de realegere de către Adunarea Legislativă pentru încă treizeci de ani. Dacă se va vota împotriva recomandării Preşedintelui, acesta va fi obligat să demisioneze imediat şi va urma o criză guvernamentală până ce Adunarea Legislativă va încerca să găsească un alt Preşedinte, în condiţii de dispută înverşunată. Puţini legislatori sunt dispuşi să rişte, aşa că posibilitatea ca majoritatea să voteze împotriva Preşedintelui este, prin urmare, aproape nulă.
— Atunci, zise Baley cu tristeţe, totul depinde de şedinţa din dimineaţa asta.
— E foarte posibil.
— Mulţumesc, Giskard.
Posomorât, se gândi în fel şi chip. Părea să aibă şanse, dar nu ştia ce-ar putea spune Amadiro sau cum ar putea fi Preşedintele. Amadiro era cel care iniţiase şedinţa, şi el trebuie să se simtă încrezător şi sigur de el.
Baley îşi aminti că, în timp ce adormea cu Gladia în braţe, văzuse sau a crezut că vede sau şi-a imaginat că vede sensul tuturor acestor întâmplări petrecute pe Aurora, pentru a treia oară. Totul păruse clar, evident, sigur. Dar gândul îi fugise, de parcă nici n-ar fi fost. Şi o dată cu gândul acesta, păreau să fugă şi speranţele lui.
72
Daneel îl conduse pe Baley în camera în care se servea micul dejun. Părea mai intimă decât o sufragerie obişnuită. Era mică şi simplă, singurul mobilier fiind alcătuit dintr-o masă şi două scaune, iar Daneel ieşi, pur şi simplu, nu intră într-o nişă, ca de obicei. De fapt, nici nu existau nişe, iar Baley se trezi, pentru o clipă, singur — absolut singur — în încăpere. Era sigur că, la drept vorbind, nu e singur. La prima chemare ar fi venit roboţii. Totuşi, era o cameră pentru două persoane, fără roboţi, o cameră (Baley şovăi) pentru iubiţi.
Pe masă erau două garnituri de obiecte asemănătoare cu clătitele, care nu miroseau a clătite, dar miroseau frumos. Lângă ele se aflau două vase cu ceva care părea unt topit (dar putea să nu fie). Se afla şi un ibric cu o băutură fierbinte (pe care Baley o gustase şi nu-i plăcuse prea mult) care înlocuia cafeaua.
Intră Gladia, îmbrăcată foarte elegant, cu părul strălucind de parcă ar fi fost proaspăt coafat. Se opri o clipă, schiţând un zâmbet:
— Elijah?
Baley, puţin surprins de apariţia ei, sări în picioare:
— Ce mai faci, Gladia?
Se bâlbâi puţin.
Ea nu observă. Părea veselă, fără grijă. Spuse:
— Dacă eşti îngrijorat că nu-l vezi pe Daneel, te rog linişteşte-te. Este foarte bine şi nu va păţi nimic. În ceea ce ne priveşte…
Se apropie de el şi-i puse încet o mână pe obraz, aşa cum făcuse cândva, demult, pe Solaria.
Râse:
— Asta-i tot ce-am făcut atunci, Elijah. Ţii minte?
Elijah dădu din cap în tăcere.
— Ai dormit bine, Elijah? Stai jos, dragă.
El se aşeză:
— Foarte bine. Mulţumesc, Gladia.
Şovăi o clipă şi se hotărî să nu întoarcă mângâierea.
— Nu-mi mulţumi mie. De săptămâni n-am dormit aşa de bine şi n-aş fi dormit, dacă nu m-aş fi dat jos din pat după ce m-am convins că dormi buştean. Dacă aş fi rămas — aşa cum am vrut — te-aş fi plictisit toată noaptea şi nu te-ai fi odihnit, spuse ea.
El îşi dădu seama că trebuie să fie politicos:
— Sunt unele lucruri mai importante decât odihna, Gladia, zise, dar pe un ton atât de oficial, încât ea râse din nou:
— Bietul Elijah, spuse. Te jenezi.
Faptul că ea îşi dădea seama îl deranjă şi mai mult. Baley se aşteptase la remuşcări, dispreţ, ruşine, indiferenţă prefăcută, lacrimi — orice, în afara atitudinii ei sincer erotice.
Ea vorbi din nou:
— Ei bine, nu mai suferi atâta. Ţi-e foame. Abia dacă ai mâncat seara trecută. la nişte calorii şi o să te simţi mai în putere:
Baley privi neîncrezător înspre clătitele de pe masă. Gladia zise:
— O! Probabil că n-ai văzut aşa ceva. Sunt delicatese de pe Solaria. Pachinka! A trebuit să-mi reprogramez bucătarul şef ca să le facă aşa cum se cuvine. În primul rând, trebuie să foloseşti grâu importat de pe Solaria. Speciile de pe Aurora nu sunt bune. Şi sunt umplute. De fapt, există o mie de umpluturi, dar asta e preferata mea şi ştiu că şi ţie o să-ţi placă. Nu-ţi spun ce mai are în ea, în afară de piure de castane şi de puţină miere, dar gustă şi spune-mi ce crezi. Poţi s-o iei cu mâna, dar fii atent cum muşti din ea.