Spuse:
— Probabil că mă voi jena, dar, oricum, explică-mi.
Gladia îşi mută singură scaunul, fără să cheme un robot pentru asta. El aşteptă, nervos, neoferindu-se să i-l mute chiar el. Ea îşi puse scaunul chiar lângă al lui, dar îndreptat invers, astfel încât, când se aşeză, îl privi pe Baley în faţă. În acelaşi timp, îşi puse mâna mică într-a lui, iar el îşi simţi propria mână apăsând-o pe a ei.
— Vezi, spuse ea, nu mă tem de atingere. Am depăşit etapa în care tot ce puteam face era să-ţi ating uşor obrazul, pentru o clipă.
— Aşa o fi, dar asta nu te mai afectează aşa de mult ca atunci, Gladia, nu-i aşa?
Ea încuviinţă:
— Nu, nu mă mai afectează la fel, dar îmi place oricum. Cred că asta înseamnă, de fapt, un progres. Faptul că am fost răscolită de o atingere de o clipă arată cât de anormal am trăit şi cât de mult timp. Acum e mai bine. Pot să-ţi spun cum? Ceea ce am spus până acum e numai prologul.
— Spune-mi.
— Aş vrea să fim în pat şi să fie întuneric. Aş putea vorbi mai liber.
— Stăm pe scaune şi e lumină, Gladia, dar te ascult.
— Da… Pe Solaria, Elijah, nu se vorbea despre sex. Ştii asta.
— Da, ştiu.
— N-am simţit nimic, în adevăratul sens al cuvântului. De câteva ori — numai de câteva — soţul meu s-a apropiat de mine, din datorie. N-o să-ţi povestesc cum a fost, dar crede-mă dacă îţi spun, acum când privesc înapoi, că a fost mai rău decât nimic.
— Te cred.
— Dar ştiam despre sex. Citisem despre el. Discutam cu alte femei, uneori, şi toate spuneau că asta era o obligaţie înfiorătoare pe care trebuia s-o suporte Solarienele. Dacă aveau copii, atâţia cât le permitea cota lor, spuneau întotdeauna că sunt încântate că nu mai trebuie să aibă de-a face cu sexul.
— Le-ai crezut?
— Sigur că da. N-auzisem niciodată altceva şi puţinele informaţii non-Solariene pe care le citisem erau considerate denaturări. Am crezut şi asta. Soţul meu a găsit nişte cărţi pe care le aveam, le-a numit pornografie şi a pus să fie distruse. Şi pe urmă, ştii, oamenii pot fi făcuţi să creadă orice. Cred că femeile Solariene credeau ce spun şi că, într-adevăr, dispreţuiau sexul. Păreau foarte sincere şi m-au făcut să cred că era ceva în neregulă cu mine, pentru că eu aveam un soi de curiozitate şi sentimente ciudate pe care nu le puteam înţelege.
— Pe atunci, nu foloseai roboţii?
— Nu, nu mi-a dat în gând. Nici alt obiect fără viaţă. Se zvonea despre lucruri din astea, dar cu asemenea groază — sau groază prefăcută — încât nici n-aş fi visat să fac aşa ceva. Bineînţeles, aveam vise şi, uneori, mă trezea ceva despre care îmi dau seama că trebuie să fi fost orgasme incipiente. Niciodată nu le-am înţeles, nici n-am îndrăznit să vorbesc despre ele. De fapt, îmi era foarte ruşine. Mai rău, eram înspăimântată de plăcerea pe care mi-o produceau. Şi pe urmă am venit, desigur, pe Aurora.
— Mi-ai povestit despre asta. Actul sexual cu Aurorienii nu a fost satisfăcător.
— Da. Asta m-a făcut să cred că, de fapt, Solarienii aveau dreptate. Actul sexual nu semăna deloc cu visele mele. De-abia la Jander mi-am dat seama. Pe Aurora nu se face sex, ci… coregrafie. Fiecare pas este dictat de modă, de la metoda de apropiere până la momentul despărţirii. Nimic nu este neaşteptat, spontan. Pe Solaria, pentru că exista atât de puţin sex, nu se dăruia şi nu se primea nimic. Iar pe Aurora, actul sexual era atât de stilizat încât, în final, nici aici nu se dăruia şi nu se primea nimic. Înţelegi?
— Nu sunt sigur, Gladia, pentru că n-am încercat niciodată actul sexual cu o femeie de pe Aurora, sau, mai bine zis, pentru că nu sunt un bărbat de pe Aurora. Dar nu trebuie să-mi explici. Am o idee vagă despre ceea ce vrei să spui.
— Eşti grozav de stânjenit, nu-i aşa?
— Nu într-atât, încât să nu pot asculta.
— Dar apoi l-am întâlnit pe Jander şi am învăţat să mă folosesc de el. El nu era un bărbat de pe Aurora. Singurul lui scop, singurul lui scop posibil, era să-mi facă plăcere. El dăruia iar eu primeam şi, pentru prima oară, am simţit actul sexual aşa cum ar trebui simţit. Asta înţelegi? Îţi poţi da seama ce înseamnă să înţelegi, dintr-o dată, că nu eşti nebună, depravată sau perversă, că nici măcar nu te înşeli — ci să ştii că eşti femeie şi ai un partener care te satisface?
— Cred că-mi pot da seama.
— Şi apoi, după un timp scurt, să mi se ia totul. Am crezut… Am crezut… ca ăsta e sfârşitul. Eram condamnată. Niciodată, în secole de viaţă, nu voi mai avea o relaţie sexuală bună. Că nu avusesem până atunci era destul de rău. Dar să o primesc pe neaşteptate şi să o am, apoi, dintr-o dată, să o pierd şi să mă întorc la nimic — asta era de nesuportat… Înţelegi, acum, cât de importantă a fost noaptea trecută?
— Dar de ce eu, Gladia? De ce nu altcineva?
— Nu, Elijah, trebuia să fii tu. Am venit şi te-am găsit, Giskard şi cu mine, şi erai neajutorat. Într-adevăr neajutorat. Nu erai inconştient, dar nu-ţi stăpâneai corpul. A trebuit să fii ridicat, dus şi pus în maşină. Eram acolo când tu erai încălzit şi tratat, îmbăiat şi uscat, neajutorat tot timpul. Roboţii s-au descurcat de minune, cu intenţia de a avea grijă de tine şi de a te feri de rău, dar fără nici un sentiment. În schimb, eu am urmărit totul şi am simţit.
Baley îşi înclină capul, scrâşnind din dinţi la gândul că toată lumea îl văzuse neajutorat. Se simţise bine când se întâmplase, dar acum nu simţea decât nemulţumirea pentru că fusese văzut în asemenea stare.
Ea continuă:
— Am vrut să fac totul pentru tine. I-am invidiat pe roboţi pentru că aveau dreptul să fie buni cu tine — şi să dăruiască. Şi când m-am închipuit pe mine făcând asta, am simţit o excitaţie sexuală puternică, aşa cum nu mai simţisem de la moartea lui Jander. Şi mi-am dat seama că singura dată când avusesem o relaţie sexuală reuşită n-am făcut decât să iau. Jander îmi dăruia tot ce doream, dar nu primea niciodată. Era incapabil să primească, pentru că singura lui plăcere era să-mi facă mie pe plac. Şi nu mă gândisem niciodată să dăruiesc, pentru că fusesem crescută de roboţi şi ştiam că ei nu pot primi. Şi, în timp ce priveam, mi-am dat seama că nu cunosc decât jumătate din actul sexual, şi am vrut cu disperare să cunosc şi cealaltă jumătate. Dar apoi, la cină, când îţi mâncai supa, păreai refăcut, păreai puternic. Erai destul de puternic să mă consolezi pe mine şi, pentru că avusesem acel sentiment pentru tine, în timp ce ţi se purta de grijă, nu m-am mai temut că eşti de pe Pământ şi am vrut să mă îmbrăţişezi. Am vrut. Dar chiar în timp ce mă ţineai în braţe am avut o senzaţie de pierdere, pentru că primeam din nou şi nu dădeam. Iar tu mi-ai spus „Gladia, te rog, trebuie să stau jos.” O, Elijah, a fost cel mai frumos lucru pe care mi-l puteai spune.
Baley simţi că se înroşeşte:
— Atunci m-a jenat îngrozitor. Mărturisirea slăbiciunii.
— Tocmai asta doream. Dorinţa m-a înnebunit. Te-am obligat să te culci şi am venit la tine şi, pentru prima oară în viaţă, am dăruit. N-am primit nimic. lar blestemul lui Jander s-a dus, pentru că ştiam că nici el nu fusese destul. Trebuie să fie posibil să primeşti şi să dăruieşti. Şi una, şi alta… Elijah, rămâi cu mine.