Baley se pomeni că-l priveşte pe robot, absent, şi reuşi cu greu să-s, i îndrepte ochii înspre Fastolfe. (Se gândea la roboţi, dar nu ştia de ce.)
— Mă bucur să te văd din nou, dr. Fastolfe, spuse, şi-i întinse mâna.
După întâlnirea cu Gladia, îi era foarte greu să ţină minte că locuitorii Spaţiului nu doreau să aibă contacte fizice cu un Pământean. Fastolfe ezită o clipă, apoi, pentru că educaţia triumfă asupra prudenţei, luă mâna ce i se întinsese, o ţinu uşor şi puţin, apoi îi dădu drumul. Spuse:
— Eu sunt chiar mai încântat să te văd, domnule Baley. Am fost foarte îngrijorat din cauza experienţei prin care ai trecut aseară. Nu a fost o furtună deosebit de puternică, dar unui Pământean trebuie să i se fi părut copleşitoare.
— Deci ştii ce s-a întâmplat?
— Daneel şi Giskard m-au adus la zi în această privinţă. M-aş fi simţit mai bine dacă ei ar fi venit direct aici şi dacă te-ar fi adus, eventual, cu ei, dar hotărârea lor s-a bazat pe faptul că locuinţa Gladiei e mai aproape de locul unde s-a prăbuşit vehiculul aeropurtat şi că ordinele dumitale au fost extrem de puternice, punând siguranţa lui Daneel mai presus de a dumitale. Nu te-au înţeles greşit?
— Nu. Eu i-am obligat să mă părăsească.
— Oare a fost înţelept?
Fastolfe îl conduse înăuntru şi-i arătă un scaun. Baley se aşeză:
— Părea lucrul cel mai bun. Eram urmăriţi.
— Aşa mi-a spus Giskard. Mi-a mai spus şi că…
Baley îl întrerupse:
— Dr. Fastolfe, te rog. Am foarte puţin timp şi trebuie să-ţi pun nişte întrebări.
— Dă-i drumul, te rog, făcu Fastolfe imediat, cu aerul lui obişnuit de politeţe inepuizabilă.
— Se zvoneşte că pui mai presus de orice lucrurile referitoare la funcţionarea creierului, că dumneata…
— Să termin eu, domnule Baley. Că nu voi permite să-mi stea ceva în cale, că sunt absolut fără milă, nu iau în seamă imoralitatea sau răul, nu m-aş da în lături de la nimic, nu aş ierta nimic, totul în numele importanţei pe care o au lucrările mele.
— Da.
— Cine ţi-a spus asta, domnule Baley? întrebă Fastolfe.
— Are vreo importanţă?
— Poate că nu. În plus, nu-i greu de ghicit. E vorba de fiica mea, Vasilia. Sunt sigur de asta.
Baley zise:
— Poate. Ceea ce vreau să ştiu este dacă e corectă această apreciere a caracterului dumitale.
Fastolfe zâmbi cu tristeţe:
— Aştepţi un răspuns corect de la mine, despre propriul meu caracter? Într-un fel, acuzaţiile care mi se aduc sunt adevărate. Într-adevăr, îmi consider lucrările cea mai importantă problemă care există şi am, într-adevăr, tendinţa să sacrific, pentru ele, orice mi-ar sta în cale. Totuşi, n-o fac. Nu sunt în stare. Şi neg mai ales acuzaţia că l-am ucis pe Jander pentru că asta m-ar ajuta să progresez în studiul meu asupra creierului uman. Nu e adevărat. Nu l-am ucis pe Jander.
Baley zise:
— Ai sugerat să fiu supus unui Test Psihic, pentru a obţine informaţii din creierul meu, pe care, altfel, nu le pot da. Te-ai gândit cumva că, dacă te-ai supune dumneata unui Test Psihic, ţi-ai putea demonstra nevinovăţia?
Fastolfe dădu din cap gânditor:
— Îmi închipui că Vasilia ţi-a sugerat că e o dovadă a vinovăţiei mele faptul că nu m-am oferit să fiu supus unui Test Psihic. Nu este aşa. Un Test Psihic e periculos şi sunt la fel de temător să mă supun lui, cum eşti şi dumneata. Şi totuşi, aş fi făcut-o, în ciuda temerilor mele, dacă asta n-ar fi fost ceea ce adversarii mei abia aşteaptă de la mine. Ei sunt împotriva oricărei dovezi a nevinovăţiei mele, iar Testul Psihic nu este un instrument suficient de fin pentru a o demonstra convingător. Dar ceea ce ar obţine prin folosirea Testului, ar fi informaţii despre teoria şi proiectarea roboţilor cu aspect uman. Asta vor ei şi asta n-o să le dau eu.
Baley zise:
— Foarte bine. Mulţumesc, dr. Fastolfe.
— N-ai pentru ce, spuse Fastolfe. Şi acum, dacă-mi dai voie să revin la ce spuneam, Giskard a povestit că, după ce ai fost lăsat singur în vehiculul aeropurtat, ai fost acostat de nişte roboţi ciudaţi. Cel puţin, ai vorbit de nişte roboţi ciudaţi, destul de incoerent, după ce ai fost găsit inconştient şi expus furtunii.
— Roboţii cei ciudaţi m-au acostat, într-adevăr, dr. Fastolfe. Am reuşit să-i deviez şi să-i alung, dar m-am gândit că e mai bine să părăsesc vehiculul, decât să aştept întoarcerea lor. Poate că nu m-am gândit bine când am luat această hotărâre. Giskard spune că nu.
Fastolfe zâmbi:
— Giskard are un mod simplist de a vedea Universul. Ai idee câţi roboţi erau?
Baley se agită şi păru că nu-şi găseşte locul pe scaun. Întrebă:
— Încă n-a sosit Preşedintele?
— Nu, dar va veni dintr-o clipă în alta. La fel şi Amadiro, conducătorul Institutului, pe care, mi-au povestit roboţii, l-ai întâlnit ieri. Nu sunt sigur că a fost bine. L-ai enervat.
— Trebuia să-l văd, dr. Fastolfe, iar el n-a părut nervos.
— Ăsta nu e un indiciu pentru Amadiro. Ca urmare a ceea ce el numeşte calomnii şi întinarea insuportabilă a reputaţiei profesionale, a forţat mâna Preşedintelui.
— În ce fel?
— Treaba Preşedintelui este să încurajeze întâlnirea părţilor în litigiu şi ajungerea la un compromis. Dacă Amadiro vrea să mă întâlnească, Preşedintele nu poate împiedica asta prin definiţie, cu atât mai mult s-o interzică. Trebuie să ţină şedinţa şi, dacă Amadiro are destule dovezi împotriva dumitale — şi e uşor să găseşti dovezi împotriva unui Pământean — asta va pune capăt investigaţiei.
— Dr. Fastolfe, poate că nu trebuia să chemi un Pământean în ajutor, ştiind cât suntem noi de vulnerabili.
— Poate că nu, domnule Baley, dar nu m-am putut gândi la altcineva. Nici acum nu pot, aşa că trebuie să las pe seama dumitale să-l convingi pe Preşedinte referitor la punctul nostru de vedere… dacă poţi.
— Răspunderea este a mea? întrebă Baley posomorât.
— În întregime a dumitale, spuse Fastolfe calm.
Baley întrebă:
— Doar noi patru vom fi prezenţi?
Fastolfe răspunse:
— De fapt, noi trei: Preşedintele, Amadiro şi cu mine. Noi suntem personajele principale şi factorii care provoacă neînţelegeri, ca să spun aşa. Dumneata te vei afla acolo ca o a patra parte, domnule Baley, doar tolerată. Preşedintele îţi poate ordona să pleci după plac, aşa că sper că nu vei face nimic pentru a-l supăra.
— Voi încerca să nu fac, dr. Fastolfe.
— De exemplu, domnule Baley, nu-i întinde mâna… dacă îmi ierţi grosolănia.
Baley simţi cum se aprinde, amintindu-şi de gestul făcut cu puţin timp în urmă:
— N-o să i-o întind.
— Şi fii extraordinar de politicos. Nu face acuzaţii la mânie. Nu insista asupra declaraţiilor pentru care nu există dovezi…
— Adică să nu forţez pe nimeni să se trădeze. Pe Amadiro, de exemplu.
— Da, să nu faci asta. Ar însemna o calomnie şi ne-ar trage înapoi. Deci, fii politicos! Dacă politeţea ascunde un atac, n-o să ne certăm din pricina asta. Şi încearcă să nu vorbeşti dacă nu ţi se vorbeşte.