GUSTO: Dacă este permanentă şi prezentă pretutindeni, atunci nu e un germen de infecţie, Cida, ci o parte a vieţii normale.
CIDA: Dar nu este în mod obligatoriu înnăscută — ea are capacitatea de a se răspândi. Şi, desigur, dacă este endemică, atunci toate speciile locale trebuie să fi găsit modalităţi de a o anihila…
GUSTO: Sau de a se adapta la ea şi de a o include în ciclul lor normal de viaţă. Probabil că AU AVUT nevoie de ea.
CIDA: AU NEVOIE de ceva care desface moleculele genetice şi le sudează în mod aleatoriu?
GUSTO: Poate că tocmai de aceea sunt atât de puţine specii pe Lusitania. S-ar putea ca Descolada să fie relativ recent — doar de jumătate de milion de ani — şi majoritatea speciilor nu au reuşit să se adapteze.
CIDA: Aş vrea să mai trăim, Gusto. Probabil că următorul xenobiolog va lucra cu adaptări genetice standard şi nu va continua pe linia asta.
GUSTO: E singurul motiv care te face să regreţi că vom muri?
Plecând de la familia Ribeira, Ender nu ajunse acasă decât foarte târziu şi-şi petrecu mai bine de o oră încercând să descâlcească înţelesul celor petrecute mai ales după sosirea Novinhei. Cu toate acestea, a doua zi se trezi devreme, cu mintea încărcată de întrebări cărora trebuia să le găsească răspuns. Întotdeauna se întâmpla astfel când se pregătea să rostească o moarte; nu-i venea să se odihnească deoarece trebuia să încerce să închege istoria defunctului în propria lui viziune, să refacă viaţa acestuia aşa cum voise el să o trăiască, indiferent cât de mult dăduse greş în strădania lui. Însă acum avea o grijă în plus. Acum îi păsa de cei vii mai mult ca niciodată.
— Bineînţeles că dăruirea ta are cauze mai adânci, spuse Jane după ce el încercă să-i explice impasul din care se zbătea să iasă. Te-ai îndrăgostit de Novinha înainte să pleci de pe Trondheim.
— Poate că iubeam fata pe care am văzut-o, nu femeia asta răutăcioasă şi egoistă. Uite ce s-a întâmplat cu copiii din pricina ei.
— Acesta să fie Vorbitorul în numele Morţilor? El judecă oamenii după aparenţe?
— Probabil că m-am îndrăgostit de Grego.
— Întotdeauna ai fost o pradă uşoară pentru cei care s-au scăpat pe tine.
— Şi Quara. Cu toţii, chiar şi Miro. Îmi place băiatul.
— Şi ei te iubesc, Săvârşitorule.
El râse.
— Oamenii îşi închipuie mai tot timpul că mă iubesc; asta până în ziua mărturisirii. Novinha e mai sensibilă decât mulţi alţii; ea mă urăşte deja, cu mult înainte de a fi rostit adevărul.
— În ceea ce priveşte propria-ţi persoană, eşti la fel de orb ca oricare altul, Vorbitorule, spuse Jane. Promite-mi că atunci când vei muri o să mă laşi pe mine să-ţi rostesc moartea. Aş avea de spus o mulţime de lucruri.
— Păstrează-le pentru tine, spuse Ender cu voce ostenită. La treaba asta stai şi mai prost decât mine.
Începu să alcătuiască lista cu întrebările la care trebuia să afle răspuns:
1. De ce s-a căsătorit Novinha cu Marcão?
2. De ce Marcão şi-a urât copii?
3. De ce se urăşte pe sine Novinha?
4. De ce m-a chemat Miro să mărturisesc moartea lui Libo?
5. De ce m-a chemat Ela să mărturisesc moartea tatălui ei?
6. De ce s-a răzgândit Novinha în legătură cu mărturisirea morţii lui Pipo?
7. Care a fost cauza imediată a morţii lui Marcão?
La a şaptea întrebare se opri. Îi va fi uşor să răspundă: o simplă problemă clinică. Cu asta avea să înceapă.
Medicul care efectuase autopsia lui Marcão se numea Navio, ceea ce însemna „vas”.
— Nu din pricina staturii mele, spuse el râzând, ori pentru că aş fi bun înotător. Numele meu complet este Enrique o Navigador Caronada. Fii sigur că mă bucur că mi-au născocit porecla pornind de la „comandant” şi nu de la „tunuleţ”. Dacă s-ar fi întâmplat aşa, ar fi apărut prea multe aluzii obscene.
Ender nu se lăsă înşelat de jovialitatea lui. Navio era un catolic şi, ca toată lumea, se supunea episcopului. Era hotărât să-l împiedice pe Ender să afle prea multe, deşi avea să o facă fără prea multă tragere de inima.
— Ca să obţin răspunsuri la întrebările pe care vreau să ţi le pun, am la îndemână două căi, spuse calm Ender. Eu voi întreba, iar tu îmi vei răspunde cinstit. Sau aş putea înainta o cerere către Congresul Stelar pentru a mi se aproba acces nestingherit la documente. Costurile pentru transmisia prin ansiblu sunt foarte ridicate şi, întrucât cererea nu presupune o procedură complicată iar opoziţia ta încalcă legea, preţul va fi suportat din fondurile şi aşa secătuite ale coloniei, la care se vor adăuga penalizări care vor dubla cheltuielile şi o mustrare aspră pentru tine.
Pe măsură ce Săvârşitorul spunea toate acestea, zâmbetul de pe faţa lui Navio se stinse până dispăru cu desăvârşire. Apoi îi răspunse cu răceală:
— Bineînţeles că voi răspunde la întrebări.
— Nu încape nici un „bineînţeles” în chestiunea asta, spuse Ender. Episcopul vostru i-a sfătuit pe credincioşii din Milagre să desfăşoare o acţiune deliberată şi, în acelaşi timp, nejustificată, boicotarea unui preot chemat în mod legal. Le-ai face tuturor un mare serviciu dacă i-ai anunţa că în cazul în care această atitudine de nepăsare şi de necooperare va continua, eu voi cere ca statutul meu să fie modificat din preot în inchizitor. Te asigur că mă bucur de o reputaţie foarte bună în faţa Congresului Stelar şi că voi primi un răspuns favorabil la o asemenea solicitare.
Navio ştia în amănunţime ce însemna asta. Ca inchizitor, Ender va fi autorizat de Congres să revoce patenta catolică a coloniei sub motivul persecuţiei religioase. Printre lusitani s-ar naşte o revoltă de neînchipuit, declanşată, între altele, de faptul că episcopul ar fi destituit după o judecată sumară şi trimis la Vatican să-şi ispăşească pedeapsa.
— De ce să întreprinzi o asemenea acţiune când ştii că prezenţa ta e nedorită aici? întrebă Navio.
— M-a chemat cineva, altfel n-aş fi venit, îl lămuri Ender. S-ar putea să nu-ţi placă legea atunci când te îngrădeşte, dar ea îi apără pe toţi catolicii de pe lumile unde sunt aprobate alte religii oficiale.
Navio bătu darabana cu degetele pe tăblia biroului.
— Să aud ce întrebări ai de pus, Vorbitorule. Să trecem la treabă.
— Întrebarea de început cel puţin e destul de simplă. Care a fost cauza aproximativă a morţii lui Marcos Maria Ribeira?
— Marcão?! se miră Navio. Mi se pare imposibil să fi fost chemat pentru a mărturisi moartea lui, fiindcă a murit abia acum câteva săptămâni…
— Am fost chemat să mărturisesc mai mulţi morţi, Dom David, dar prefer să încep cu Marcão.
Navio se strâmbă.
— Ce-ai zice dacă ţi-aş cere o dovadă a împuternicirii pe care o ai?
Jane şopti în urechea lui Ender:
— Să-l dăm gata pe băiatul ăsta simpatic.
Terminalul lui Navio se activă imediat, expunând o serie de documente oficiale în timp ce Jane, cu o voce extrem de autoritară, rosti: „Andrew Wiggin, Vorbitor în numele Morţilor, a acceptat cererea de a explica viaţa şi moartea lui Marcos Maria Ribeira din oraşul Milagre, colonia Lusitania.