Ivan A. Efremov
Cor Serpentis
(Inima Șarpelui)
Traducerea: Adrian Rogoz și F. Ionescu
1
Ceața somnului care învăluia cunoștința fu sfîșiată de o vibrație melodioasă… «Nu adormi! De ești nepăsător, tenvinge neagra Entropie!»[2]…
Cunoscutele cuvinte ale acelei bucăți muzicale treziră în memorie asociații de idei și duseră apoi mai departe lanțul lor nesfîrșit.
Viața revenea. Corpul uriașei nave se mai cutremura, dar mecanismele ei automate își continuau, fără încetare, activitatea. Vîrtejurile de energie din jurul celor trei calote de protecție își încetară goana invizibilă. Cîteva clipe, calotele ce păreau a fi mari stupi de metal mat cu scînteieri verzui, rămaseră la locurile lor, apoi, brusc și toate o dată, țîșniră în sus și se pierdură în nișele din plafon, prin complicata împletitură de conducte, traverse și cabluri.
Doi dintre oameni rămaseră nemișcați în fotoliile lor adînci, înconjurate de inele — suporturile calotelor ce dispăruseră cu cîteva clipe înainte. Cel deal treilea ins își înălță încet capul ce îi păru mai greu ca de obicei, apoi, deodată, își scutură părul cu reflexe întunecate. Se săltă din adîncul fotoliului, a cărui căptușeală izolantă era mai moale decît puful, și se așeză cu piciorul îndoit sub dinsul. Îndată după aceea se aplecă înainte, spre a cerceta aparatele indicatoare. Ochiurile acestora umpleau întreaga suprafață oblică, gălbuie a tabloului de comandă ce tăia dea curmezișul încăperea, chiar în fața fotoliilor.
— Am ieșit din pulsație! răsună o voce energică. Teai trezit din nou înaintea celorlalți, Kary? Ai o sănătate ideală pentru un astronaut!
Kary Ram, mecanic pentru aparatele electronice și de astronavigație de pe nava cosmică «Tellur», se întoarse fulgerător, întîlnind privirea încă încețoșată a comandantului.
Mutt Ang se mișcă anevoie, apoi răsuflă ușurat și se ridică, oprinduse și el înaintea tabloului de comandă.
— Douăzeci și patru de parseci[3]… am lăsat mult în urmă steaua. Aparatele noi greșesc întotdeauna… mai bine zis noi nu știm să le folosim îndeajuns de bine… Putem opri muzica. Și Tey sa trezit!
În liniștea ce se lăsase, Kary Ram auzi doar răsuflarea întretăiată a tovarășului său care își venise și el în simțiri.
Postul central de conducere al giganticei cosmonave amintea de o sală rotundă suficient de mare. Deasupra tablourilor de comandă și a ușilor ermetice, în jurul încăperii se întindea un ecran albăstrui.
În direcția axei longitudinale a navei, spre prora ei, ecranul era secționat. Acolo se afla discul transparent, ca un cristal de rocă, al locatorului, disc al cărui diametru depășea aproape de două ori înălțimea unui om. Imensul disc părea că se contopește cu spațiul cosmic și, scînteind în luminile fosforescente ale aparatelor, era aidoma unui mare diamant negru.
Mutt Ang făcu un gest imperceptibil, și îndată cei trei oameni care se aflau la postul de comandă își duseră mîinile la ochi. Un soare portocaliu se aprinse în stînga, dincolo de ecran. Lumina lui, deși atenuată de filtre uriașe, nu era totuși prea ușor de îndurat.
Mutt Ang dădu din cap:
— Încă puțin și am fi traversat coroana stelei… De acum înainte no să mai calculez itinerarul exact. E cu mult mai sigur să evităm eventualele obstacole.
— Tocmai aici stă pericolul pentru noile cosmonave pulsative, vorbi din adîncul fotoliului Tey Eron, ajutor de comandant și astrofizician șef al navei. După ce facem calculele necesare, nava se repede orbește, ca o împușcătură în întuneric. Iar noi? Sîntem și noi orbi și fără viață, în interiorul cîmpurilor magnetice de protecție. Mie numi place acest fel de zbor prin Cosmos, deși este cel mai rapid din cîte a fost în stare să inventeze omenirea.
— Douăzeci și patru de parseci! făcu Mutt Ang. Și nouă ne pare că a trecut doar o clipă.
— O clipă de somn, asemănătoare morții, ripostă încruntat Tey Eron. Cît privește viața de pe Pămînt…
— E mai bine să nu ne gîndim la asta, se auzi glasul lui Kary Ram, e mai bine să nu ne gîndim căci pe Pămînt au trecut mai mult de 76 de ani. Mulți dintre prieteni și rudele noastre au murit, multe lucruri sau schimbat… și ce o să mai fie cînd…
— Toate astea sînt inevitabile întro călătorie îndelungată, oricare ar fi sistemul astronavei, spuse liniștit comandantul. Timpul curge extrem de repede pentru noi, cei de pe «Tellur». Și cu toate că vom pătrunde în Cosmos mai departe decît toți predecesorii noștri, ne vom întoarce pe Pămînt aproape neschimbați…
Tey Eron se duse spre mașina de calculat.
— Totul e în perfectă ordine, adaugă el peste cîteva clipe. Steaua aceasta este Cor serpentis, sau, cum o numeau vechii astronomi arabi, Unuk al Hai — Inima Șarpelui.
— Dar unde e vecinul ei cel mai apropiat? întrebă Kary Ram.
— Este eclipsat de astrul principal. Vezi, spectrul este K-zero[4]. Din partea noastră e în ocultație[5].
— Înlăturați apărătoarele tuturor receptoarelor! ordonă comandantul.
Fură înconjurați de întunericul fără hotar al Cosmosului. Bezna părea și mai de nepătruns, căci în stînga și în urmă se înălța vîlvătaia portocaliuaurie a Inimii Șarpelui, ce făcea să pălească în jurui constelațiile laolaltă cu Calea Lactee.
Numai jos, parcă încercînd să se ia la întrecere cu astrul incandescent, strălucea o stea albă.
— Epsylon Șarpele[6]e aproape de tot, rosti tare Kary Ram. Tînărul astronavigator voia să cîștige aprecierea comandantului.
Dar Mutt Ang privea tăcut spre dreapta, unde se distingea lumina albă clară a unei depărtate stele strălucitoare.
— Întracolo a plecat «Soarele», cosmonava pe care am conduso și eu o dată, spuse rar comandantul, simțind că cei din spatele său așteaptă ca el să vorbească. A plecat spre noile planete…
— Așadar, aceea este Alphekka din Coroana Boreală[7]?
— Da, Ram, sau, dacă vrei să folosești denumirea ei europeană, este Gemma[8]… Dar să pornim la lucru!
— Îi trezim pe ceilalți? întrebă Tey Eron, gata să îndeplinească dispoziția comandantului.
— Nui necesar. Dacă ne vom convinge că înaintea noastră nu se află nimic, vom mai face o pulsație, ba chiar două. Pregătiți telescoapele optice și radiotelescoapele, controlați dispozitivele mașinilor de memorare. Tey, pornește motoarele nucleare! Deocamdată vom înainta cu ajutorul lor. Pregătiți accelerarea.
— Pîna la șase șeptimi dîn viteza luminii?
Și drept răspuns la gestul afirmativ al comandantului, Tey Eron manipulă cu rapiditate dispozitivele necesare. Nici o tresărire nu agită corpul navei, deși o flacără orbitoare, multicoloră, izbucni, acoperind întregul ecran și stingînd cu totul stelele palide din apropierea strălucitoarei Căi Lactee. Printre aceste stele, se afla și pămînteanul Soare.
— Avem la dispoziție cîteva ore pînă ce aparatele vor face toate observațiile necesare și le vor controla de patru ori, ca de obicei, spuse Mutt Ang.
— Trebuie să mîncăm, iar apoi fiecare dintre noi va putea rămîne singur spre a se odihni. Pe Kary îl voi schimba eu.
Astronauții ieșiră de la postul central. Kary Ram trecu în fotoliul rotativ din fața tabloului de comandă. Astronautul închise receptoarele de la pupă, și văpăile motoarelor cu reacție dispărură.
1
Povestirea «Cor Serpentis» a fost tradusă după textul apărut în revista sovietică «Iunosti» nr.1/1959. La rugămintea redacției, I. Efremov a binevoit să precizeze anumite pasaje. Traducătorii au ținut seama de toate explicațiile și completările autorului, iar în unele cazuri acestea au fost date în subsol (n. r.)
2
Aceasta vrea să însemne că omul trebuie să se împotrivească procesului de degradare a energiei, că trebuie necontenit să lupte pentru dobîndirea de noi forme de energie, care să i asigure existența (n. r.)
3
unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 ua se vede sub unghiul de 1» sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1». Este egală cu 3,26163626 ani-lumină, 206 264,806 ua sau 3,08568025 × 1016 m.
4
Spectrele stelelor, în funcție de anumite caracteristici fizice, dar mai ales de temperatura lor, se împart în clase care se notează cu litere în următoarea ordine: O, B, A, F, G, K, M. Temperaturile de pe suprafața stelelor variază între circa 100.00 °C (clasa O) și circa 3.00 °C (clasa M). De asemenea variază și culorile: de la albastru pînă la roșu. Fiecare clasă se împarte în zece gradații descendente, care se notează cu cifre de la 0 la 9. Stelele în spectrul cărora se găsesc în cantități mai mari și alte elemente — carbon, zirconiu etc — se notează cu alte litere: R, S etc. Cît privește spectrul K-zero, el indică o stea purtocalie cu cea mai ridicată temperatură din clasa ei (circa 400 °C) și în care predomină titanul și metalele neutre — fierul, calciul, magneziul etc. (n.r.)
5
ascunderea trecătoare, pentru un observator, a unui astru, datorită interpunerii între astru și observator a unui astru opac.
7
Constelația CORONA BOREALIS este o mică constelație nordică ale cărei stele formează un arc semicircular, denumită «Hora» în astronomia populară românească sau «Casa cu ograda ei» (n.r.)