Acestea sunt cele patru versiuni ale povestirii cu Sam şi Pasărea cea Roşie care îi vesti plecarea, aşa cum sunt ele diferit păstrate de către moralişti, mistici, reformatori sociali şi romantici. Fiecare poate, îndrăznesc a spune, să aleagă versiunea care îi este mai pe plac. Va trebui, oricum, să-şi aducă aminte că asemenea păsări nu se găsesc nicidecum pe continentul apusean, dar par a fi destul de multe în răsărit.
Cam după o jumătate de an, Yama-Dharma părăsi Khaipurul. Nu se ştie nimic special despre zilele plecării zeului morţii, despre care cei mai mulţi oameni ar vrea informaţii pe larg. A lăsat-o pe sora lui, Murga, în grija lui Ratri şi a lui Kubera, iar ea crescu şi se transformă într-o femeie răpitor de frumoasă. Se poate să fi călătorit spre răsărit, poate chiar să fi trecut marea. Pentru că există o legendă altundeva, despre cum s-a dus Cel în Roşu împotriva puterilor celor Şapte Stăpâni din Komlat, ţinutul vrăjitoarelor. In privinţa aceasta, noi nu putem fi siguri — nu mai mult decât putem fi în privinţa adevăratului sfârşit al Domnului Luminii.
Dar priviţi în jurul vostru…
Moartea şi Lumina se află pretutindeni, întotdeauna, şi ele încep, sfârşesc, se luptă, asistă în şi la Visul Nenumit care este lumea, arzând cuvinte în Samsara{Lumea, ca manifestare, deci ca iluzie (n.tr.).}, poate pentru a crea ceva frumos.
…De vreme ce purtătorii robei galbene ca şofranul încă mai meditează la Calea Luminii, iar fata care se numeşte Murga merge zilnic la templu, pentru a-i oferi celui nevăzut unica ofrandă ce-l poate ajunge acolo unde e. Flori…
— --------------------
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*