— Fleacuri! Solzișorul fluturelui este atît de subțire, încît nici nu-l poți vedea cu ochiul liber! Darmite să-l iei în mînă! Asta chiar că nu e cu putință!
— Just, just! Iată de ce am acoperit în laborator cu o soluție străvezie, ultrarezistentă, realizată de noi, suprafața ca oglinda a acestor plăcuțe.
— Cum vine asta? se însufleți Dumcev.
— Priviți! Iată, aici sînt cifrele care marcheză lungimea undei luminoase și grosimea stratului ca-re acoperă plăcile. Și pe fiecare se găsește litera «D» — Dumcev. Am dat numele dumneavoastră aces-tui material de fățuire.
— Rîdeți de mine! Vă bateți joc, glumiți! Dumcev a venit prea tîrziu și cu această descoperire! Nu rîdeți de el, de acest Dumcev! spuse tare Serghei Sergheevici. Și se întoarse brusc și supărat cu fața la perete.
— Prin urmare așa?! rîse firesc și cu căldură fizicianul. Atunci priviți!
Și începu să desfacă mostrele.
S-au aprins, s-au stins și din nou s-au aprins raze colorate. Dumcev privi cu atenție. Și deodată păru că-și amintește de ceva: începu să înșire și să așeze mostrele una lîngă alta. Culori stridente, surprinzătoare, fără nici o armonie între ele, se zbuciumau neliniștite prin salon.
M-am uitat la Kalganov. Îl ajuta pe Dumcev cu blîndețe și răbdare. Asistentul desfăcea mostrele și rostea cu glas tare niște cifre.
Kalganov asculta și în același timp se uita la jocul de culori, urmărind mișcările mîinilor lui Dum-cev.
— Așa! Așa! spunea bucuros Kalganov. Nu, acum nu e bine… Priviți!
Calm, încet, cu precauție, cu toată grija și duioșia cu care te porți cu un copil, îl ajuta pe Dumcev.
Undeva fu trîntită o ușă și zgomotul ei sparse cu brutalitate liniștea ce se făcuse în salon. Petele de soare se mișcau încet pe perete. Uneori ele se întîlneau și se încrucișau în culori noi, surprinzătoare.
Apoi, în liniștea ce se așternuse, se auzi din nou glasul scăzut al fizicianului și al asistentului său. Discutau ceva foarte încet.
— Microni… cifra… minus… gradul… unde… grosimea…
Și cînd tăcură, liniștea deveni și mai adîncă.
În iarba de sub fereastră începură să țîrîie cosașii și o șopîrlă își așeză spinarea galben-brună, aco-perită toată cu mici pete negre, în bătaia soarelui, apoi lunecă și dispăru în iarbă.
Deodată un vînticel ușor legănă perdeaua. Și prin cameră trecu mireasma dulce, jilavă, ușor ume-dă a ierbii. Ea lunecă pe fețele noastre. Dar în momentul acela liniștea se frînse.
Dumcev se ridică deodată în coate. El zîmbi și ne privi, radiind de bucurie.
— Așa! Așa! strigă el bucuros. Priviți! Priviți!
În fața noastră ardeau și jucau culorile în aceeași îmbinare ca acolo, în Țara Codrilor de Iarbă.
Cu ajutorul lui Kalganov, Dumcev alcătui din mostrele aduse acea fantastică combinație de culori, atît de vie, care strălucise pe gardul său făcut din material fragil, din aripioarele fluturilor.
— Așa, așa!… repeta Dumcev și ochii lui priveau spre noi, luminoși, plini de curaj.
Fizicianul se uită îndelung, calculă ceva și începu să dicteze asistentului niște cifre, spunînd:
— Fixați… rețineți… această îmbinare, acest model…
În fața noastră se revărsau culorile vii care înfloreau salonul. Culorile străluceau, se amestecau, nu mai puteau fi deosebite una de alta. Culorile sfioase și timide deveneau puternice, vioaie, culorile triste apăreau pentru o clipă și dispăreau de îndată, pentru a se transforma în culori aprinse, solemne, trainice și maiestuoase.
În liniștea din cameră se revărsa muzica luminoasă, răsuna măreață și solemnă, clară și mîndră, simfonia culorilor și a nuanțelor.
Responsabil de carte: V. ZEDNIC
Tehnoredactor: V. VULCĂNESCU.
Dat la cules 15.08.1962. Bun de tipar 29.10.1962. Tiraj
20100 broșate + 5060 legate. Hirtie tipar de 50 g/m2.
Ft. 700X920/16. Coli editoriale 17. Coli de tipar 22. Co-
manda 5274. A. nr. 0601. Pentru bibliotecile mici indicele
de clasificare 8(A)(R).
Tiparul executat sub comanda nr. 20.883 la Combinatul
Poligrafic «Casa Scînteii», Piața Scînteii nr. 1,
București — R.P.R.
