Nu vedea însă nici o uşă în propriul său compartiment.
Cu un efort deosebit, Louis îşi întoarse capul. Privirea i se îndrepta acum spre puntea de comandă a navei. O imensă secţiune din astronavă avea pereţii coloraţi într-un verde-opac; reuşea să zărească peste ei un perete curb de monitoare, butoane pe care erau gravate cifre, dar şi manete potrivite pentru gurile Păpuşarilor. Scaunul pilotului era, de fapt, o şa capitonată cu atenuatoare de şoc şi locaşuri potrivite pentru coapsele şi umerii unui Păpuşar Pierson. Peretele din faţă nu avea nici el uşă.
Spre dreapta, ce-i drept, celula era destul de lungă. Remarcă o cabină de duşuri, o pereche de discuri de dormit şi o întindere considerabilă de blănuri bogate, acoperind ceea ce părea să fie patul de apă al unui Kzin. Între ele, Louis identifică, într-o structură masivă, un replicator de alimente şi de medicamente de fabricaţie Wunderland. Dincolo de paturi, se ridicau mai mulţi pereţi verzui, dar fără nici o deschizătură. Se aflau într-o cutie fără nici o ieşire.
Astronava era construită de Păpuşari: carcasă Produs General nr. 3, un cilindru turtit pe burtă şi rotunjit la capete. Imperiul comercial al păpuşarilor vânduse milioane de astfel de nave. Reclama lor pretindea că erau invulnerabile la orice pericol, cu excepţia gravitaţiei şi a luminii vizibile. Pe vremea când Louis Wu se năştea, rasa Păpuşarilor se hotărâse să părăsească spaţiul cunoscut al Galaxiei şi se îndreptase spre Norii lui Magellan. Acum, după aproape două sute de ani, carcase Produs General se întâlneau aproape peste tot. Unele îşi schimbaseră de zeci de ori proprietarul.
În urmă cu douăzeci şi trei de ani, astronava Mincinosul, construită de Păpuşari, se prăbuşise pe suprafaţa Lumii Inelare la o viteză de o mie două sute de kilometri pe secundă. Un câmp de stază îi protejase pe Louis şi pe ceilalţi pasageri, iar carcasa nici măcar nu fusese zgâriată.
— Eşti un războinic Kzinti, nu-i aşa? spuse Louis, simţindu-şi buzele groase şi grele. Poţi să ieşi dintr-o carcasă Produs General?
— Nu, răspunse Interlocutorul. (Nu Interlocutorul, ci Chmeee!)
— Merita să te-ntreb. Dar, Chmeee, ce căutai tu pe Canyon?
— Am primit un mesaj. Louis Wu este în găleată pe Warhead, unde trăieşte cablat. Erau şi holograme, ca dovadă. Ştii cu ce semeni când eşti cablat? Cu o plantă marină care unduie la adierea curentului.
Louis simţea cum i se adună lacrimile la baza nasului.
— Tanj! Tanj, cu turmentarea mea! De ce ai venit?
— Am vrut să-ţi spun cât de mult te dispreţuiesc pentru asta.
— Cine ţi-a trimis mesajul?
— Nu ştiu. S-ar putea să fi fost Păpuşarii. Ne doreau pe amândoi. Dar, Louis, creierul tău este într-atât de ruinat încât să nu-ţi dai seama că Păpuşarii…
— Nu este Nessus, nu-i aşa? Ai remarcat felul în care îşi ţine coama? Ornamentarea părului trebuie să-i ia pe puţin o oră pe zi. Dacă l-aş fi văzut pe o lume a Păpuşarilor, aş fi crezut că are un rang foarte înalt.
— Ei, şi?
— Nici un Păpuşar sănătos la minte nu şi-ar risca viaţa într-o călătorie interstelară. Păpuşarii îşi poartă lumea cu ei, ca să nu mai amintesc de cele patru lumi agricole. Călătoresc vreme de sute de mii de ani cu viteze subluminice tocmai pentru că nu au încredere în astronave. Prin urmare, oricine ar fi, este nebun, aşa cum oamenii n-au mai văzut altul la fel. Nu ştiu la ce să mă aştept din partea lui. Dar uite că s-a întors.
Păpuşarul era pe puntea de comandă, pe un disc de păşit hexagonal, şi îi privea prin perete. Apoi, vorbi cu o plăcută voce feminină de contralto:
— Mă auziţi?
Chmeee se aruncă brusc spre perete, rămase o clipă în picioare, apoi căzu icnind în patru labe. Aproape imediat, începu să izbească cu putere în zid. Orice Păpuşar care ar fi fost martor al acestei scene ar fi leşinat pe loc, dar acesta continuă pe un ton la fel de calm:
— Expediţia noastră este aproape reunită. Ne mai lipseşte doar un membru din echipaj.
Louis descoperi că putea să se rostogolească şi o făcu imediat, apoi spuse:
— Ia-o de la capăt! Ne-ai băgat într-o cutie, aşa că nu mai trebuie să ne ascunzi nimic. Cine eşti?
— Puteţi să-mi alegeţi ce nume doriţi.
— Ce eşti şi ce vrei de la noi?
Păpuşarul ezită o clipă.
— Am fost „Ultimul” pe planeta mea, perechea unuia pe care-l ştiţi sub numele de Nessus. Acum nu mai sunt nici una, nici alta. Am nevoie de voi ca membri într-o nouă expediţie pe Lumea Inelară, pentru a-mi recâştiga statutul.
— N-o să te ajutăm, răspunse Chmeee.
— S-a întâmplat ceva cu Nessus? întrebă Louis.
— Mulţumesc pentru grijă. Nessus e sănătos la minte şi la trup. Şocul pe care l-a suferit pe Lumea Inelară a fost exact ceea ce i-a trebuit pentru a-şi reveni mental. Acum este acasă şi are grijă de cei doi copii ai noştri.
Ceea ce suferise Nessus, gândi Louis, ar fi şocat pe oricine. Băştinaşii de pe Lumea Inelară îi tăiaseră unul dintre capete. Dacă Louis şi Teela nu s-ar fi gândit să utilizeze un garou, ar fi sângerat până şi-ar fi dat duhul.
— Presupun că i-aţi transplantat un cap nou.
— Desigur.
— N-ai fi aici, interveni Chmeee, dacă n-ai fi nebun. Şi atunci, mă întreb de ce ar alege trilioanele de Păpuşari o minte bolnavă care să-i conducă?
— Eu nu mă consider nebun. — Piciorul din spate al Păpuşarului se îndoia neobosit. (Figurile lui, dacă ar fi arătat vreo expresie, exprimau o infinită idioţenie.) — Vă rog să nu vă mai referiţi la asta. Mi-am servit bine specia, la fel ca şi cei patru predecesori ai mei, înainte ca facţiunea conservatoare să găsească puterea de a ne schimba. S-au înşelat, şi am să dovedesc asta. Ne vom duce pe Lumea Inelară şi vom găsi bogăţii mai presus de modesta lor înţelegere.
— Răpirea unui Kzin este, desigur, o greşeală, mârâi Chmeee, cu ghearele scoase la vedere.
Păpuşarul îi privea prin perete.
— N-ai fi venit. Nici Louis n-ar fi venit. Tu aveai acum un statut şi un nume. Louis îşi avea droudul. Al patrulea membru era prizonier. Agenţii mei m-au informat că a fost eliberată şi este în drum spre noi.
Louis surâse amar. În lipsa droudului, orice umor i se părea acum amar.
— Nu ai prea multă imaginaţie, nu-i aşa? Seamănă cu prima expediţie. Eu, Chmeee, un Păpuşar şi o femeie. Cine este femeia? O altă Teela Brown?
— Nu! Nessus a fost terorizat de Teela Brown, şi îi dau dreptate. Am furat-o pe Halrloprillalar din ghearele ARM-ului. Trebuia să avem ca ghid un băştinaş de pe Lumea Inelară. În ceea ce priveşte caracterul expediţiei noastre, de ce să renunţ la o strategie câştigătoare? Voi aţi reuşit să scăpaţi de pe Lumea Inelară.
— Toţi, în afară de Teela.
— A fost decizia ei.
— Dar am fost plătiţi pentru asta, interveni Kzinul. Am adus acasă o astronavă capabilă să străbată un an-lumină într-un minut şi jumătate, graţie căreia am obţinut numele şi statutul. Ce ne-ai putea oferi acum, comparabil cu aceasta?
— Multe. Poţi să te mişti acum, Chmeee?
Kzinul se ridică. Se părea că scăpase de aproape toate efectele paralizatorului. Louis îşi mai simţea încă extremităţile înţepenite.
— Cum vă simţiţi? Vă este greaţă, aveţi dureri?
— De ce eşti atât de grijuliu, mâncător de rădăcini? M-ai lăsat în nesimţire aproape o oră. În afara unei coordonări anemice şi a faptului că-mi este foame, în rest totul este în regulă.