— Atunci, ei urmează să moară, interveni Chmeee, indicând cu gheara către podeaua invizibilă. Miliarde, zeci de miliarde — trilioane? Se întoarse spre Louis şi continuă: M-am săturat de zâmbetul tău tâmp. N-ai putea vorbi mai bine fără droud?
— Vorbesc foarte bine aşa.
— Atunci, vorbeşte. De ce este instabilă Lumea Inelară? Nu este pe orbită?
— Nu, sigur că nu. Ar trebui să fie rigidă. Această rotaţie teribilă ar rigidiza-o. Dacă descentrezi puţin Lumea Inelară, ea va continua procesul. Ecuaţiile sunt destul de aride. M-am ajutat de un computer, iar cifrele pe care le-am găsit sunt incredibile.
— Demult, şi noi am crezut că putem construi o astfel de Lume Inelară, interveni Ultimul. Instabilitatea era însă prea mare. Chiar şi o banală erupţie solară mai puternică ar fi exercitat o presiune considerabilă asupra structurii, suficientă pentru a o dezechilibra. După cinci ani, s-ar fi sfărâmat de propriul soare.
— Acelaşi rezultat l-am obţinut şi eu, spuse Louis. Este ceea ce, probabil, s-a întâmplat aici.
— Jeturi de orientare! izbucni Chmeee, împungând din nou cu gheara spre podeaua invizibilă. Inginerii Lumii Inelare trebuie să fi folosit jeturi de orientare!
— Poate. Ştim deja că utilizau colectoare Bussard pentru propulsarea astronavelor. Ei bine, câteva mai mari, amplasate pe Zidurile de Margine, ar fi fost suficiente pentru a menţine Lumea Inelară centrată. Ele ar fi utilizat hidrogenul colectat din vântul solar şi n-ar fi rămas niciodată fără combustibil.
— N-am remarcat nimic de genul ăsta. Gândeşte-te cât de imense trebuie să fi fost aceste motoare!
Louis părea că se amuză.
— Ce numeşti tu imens? Aici, pe Lumea Inelară? Pur şi simplu, nu le-am remarcat, asta e tot. Nu-i plăcea însă felul în care Chmeee se aplecase peste el, cu ghearele pregătite.
— Accepţi lucrul ăsta atât de uşor? mârâi Kzinul. Există suficienţi băştinaşi pe Lumea Inelară pentru a aglomera toate lumile spaţiului cunoscut, de o mie de ori. Şi sunt din rasa ta, nu din a mea.
— Eşti un carnivor feroce, lipsit de orice sentiment de compasiune, replică Louis. Încearcă doar să-ţi împrospătezi memoria. Înţelege că-mi pasă. Îmi va păsa mai ales după ce Ultimul îmi va închide droudul. N-o să mă omoare, pentru că-mi permite să-l mai folosesc câte puţin. Te gândeşti la ceva ce am putea face în ajutorul lor? Orice?
Kzinul se îndepărtă.
— Ultimule, întrebă el, cât timp le-a mai rămas?
— Tocmai asta încerc să aflu acum.
Soarele era bine descentrat în raport cu centrul Lumii Inelare. Louis bănuia că ar fi trebuit să fie aproape o sută de milioane de kilometri până la zona cea mai apropiată şi două sute de milioane de kilometri până la cea mai îndepărtată. Regiunea apropiată ar fi primit aproape de trei ori mai multă energie solară decât zona opusă, iar structura ar fi trebuit să se fi rotit în şapte zile şi jumătate de câte treizeci de ore. Condiţiile atmosferice trebuie să se fi deteriorat extrem de mult. Plantele care nu rezistaseră schimbărilor trebuie să fi murit. Şi animalele. Şi oamenii.
Ultimul îşi încheiase activitatea la telescop. Acum lucra la computer, în spatele zidului opac şi verde. Louis se întrebase adesea ce mai cuprindea acea parte ascunsă a navei.
Păpuşarul apăru pe monitor.
— Peste un an şi cinci luni, Lumea Inelară va deveni ofrandă pentru soarele său, spuse el. Mă aştept ca atunci să se dezintegreze, iar datorită vitezelor de rotaţie, fragmentele să se disperseze în spaţiul interstelar.
— Pătratele de umbră, murmură Louis.
— Ce? A, da, pătratele de umbră vor cădea mai înainte pe soare. Oricum, ne mai rămâne cel puţin un an. Suficient pentru noi, sublinie Ultimul. N-o să coborâm pe suprafaţa Lumii Inelare. Expediţia voastră anterioară a examinat rampa astroportului de la mai bine de cincisprezece mii de kilometri depărtare, fără să fi fost reperată de sistemul de apărare antimeteoritic al Lumii Inelare. Cred, deci, că astroportul a fost abandonat. Putem ateriza acolo în siguranţă.
— Şi ce te aştepţi să găsim? întrebă Chmeee.
— Sunt surprins că nu vă amintiţi. — Ultimul se întoarse din nou către panoul de control. — Louis, ai avut timp suficient.
— Aşteaptă…, îl întrerupse pământeanul.
Curentul ce-i străbătea creierul se opri.
5. SIMPTOMELE READAPTĂRII
Louis privea prin perete cum Păpuşarul trebăluia de zor la droudul său. Se gândea la nenumărate forme de moarte, o moarte ca un soi de experienţă foarte personală, o moarte pentru extratereştrii care monitorizau curentul în creierul său.
Capetele plate se iţeau, miroseau şi analizau pe toate părţile carcasa neagră, ca şi cum ar fi ezitat în faţa unui prânz dubios. Limbile lungi şi buzele senzitive acţionau în interiorul aparatului. În câteva minute, resetară releul de timp la ziua de treizeci de ore şi reduseră curentul la jumătate.
Ziua următoare a reprezentat o bucurie pură, nefiltrată de simţurile umane; de fapt, nimic nu-l putea deranja, deşi… Louis îşi definea cu greu propriile sentimente. Când curentul fusese oprit prea curând în acea seară, depresia îl învăluise precum un smog dens de şofran.
Atunci, Chmeee se oprise deasupra lui Louis Wu, îi îndepărtase droudul de pe craniu şi îl depusese pe discul de păşit, pentru a fi teleportat pe puntea de comandă. Pentru resetare. Din nou.
Louis gemuse şi se aruncase după el. Se căţărase pe spatele lui lat, agăţându-se de blană şi încercând să-i smulgă urechile. Kzinul se răsucise brusc. Louis se trezise suspendat de un braţ uriaş, care-l azvârlise de-a lungul camerei. Simţise cum se opreşte în perete. Pe jumătate ameţit şi cu sângele şiroindu-i din braţul răsucit, Louis se pregătise de atac.
Se răsucise la timp pentru a-l vedea pe Chmeee că sare pe discul de păşit chiar în clipa când Ultimul acţiona controlerul.
Chmeee se ghemuise pe discul negru, iar figura lui exprima în acelaşi timp ferocitate şi surprindere.
— Nimic atât de masiv nu poate fi teleportat prin discurile astea, spusese Ultimul. Mă crezi idiot să aduc un Kzin pe puntea mea de comandă?
— De câtă inteligenţă crezi că ai nevoie ca să adulmeci o frunză? mârâise ameninţător Chmeee, aruncându-i apoi droudul lui Louis şi îndreptându-se nehotărât spre patul său cu apă.
Fusese o diversiune. Chmeee detaşase droudul de craniul lui Louis imediat ce fusese oprit numai pentru a-l înfuria şi a distrage astfel atenţia păpuşarului.
— Data viitoare când îţi voi reseta droudul, spusese Ultimul, o s-o fac înainte de a-l conecta. Crezi că asta te va face mai fericit?
— Tanj! Ştii prea bine ce mă face fericit! — Louis ţinea droudul strâns. Era, desigur, mort; mort până când releul i-ar fi dat viaţă din nou.
— Trăieşti aproape la fel de mult ca şi noi. Această stare este doar temporară, încercase să-l consoleze Ultimul. Vei deveni mai bogat decât în visele tale! Astronava Lumii Inelare utilizează o metodă de transmutaţie ieftină şi pe scală largă, aceeaşi pe care ei trebuie s-o fi folosit atunci când au construit această lume.
Louis îşi ridicase privirea uimit.
— Aş vrea să cunosc masa şi volumul acestei maşini, continuase Păpuşarul. Astronava Lumii Inelare este de-a dreptul colosală. N-avem însă nevoie să o transportăm. O hologramă luată cu un radar de profunzime, precum şi hologramele mecanismului în acţiune vor fi suficiente pentru a-i convinge pe superiorii mei. Apoi, nu ne va rămâne altceva de făcut decât să trimitem o navă Produs General nr. 4 să o preia.