Noua catapultă a fost testată cu o încărcătură aruncată în sudul Oceanului Indian la 35 grade Est, 60 de grade Sud, în împărăţia peştilor. Mike a fost cât se poate de încântat de arta sa de a ţinti, reuşind să arunce doar două priviri când radarele de ghidare şi urmărire ale Autorităţii nu erau în funcţiune şi se bazase numai pe o singură ajustare a direcţiei pentru a aduce încărcătura drept în mijlocul ţintei. Buletinele de ştiri de pe Pământ raportară un meteorit gigant în sub-Antarctica, detectat de Observatorul Astronomic din Capetown, al cărui loc de impact se potrivea perfect cu tragerea lui Mike — Mike mă sună ca să se laude, în timp ce înregistra transmisia de seară a agenţiei de ştiri Reuters.
— Ţi-am spus că a fost la fix, zise Mike, exultând de fericire. Am urmărit-o. Oho, ce lovitură grozavă!
Rapoartele ulterioare despre unda de şoc de la laboratoarele seismice şi despre tsunami de la staţiile oceanografice au fost abundente în detalii.
Şepcile Libertăţii au început să fie văzute pe capetele stilyagilor şi ale prietenilor lor. Simon Jester îşi puse şi el una între coarne. Bon Marché[42] le oferea ca premii. Alvarez participă la o şedinţă de lucru a Temnicerului-şef, în care Mort îi ceru să afle dacă şeful spionilor crede că trebuie făcut ceva de fiecare dată când nişte copii fără minte îşi fac de cap? Înnebunise Alvarez?
Pe la începutul lunii mai, m-am întâlnit cu Slim Lemke pe Şoseaua Tunel. Avea pe cap Şapca Libertăţii. Era bucuros că mă vede, iar eu i-am mulţumit pentru că achitase datoria foarte prompt (venise la trei zile de la proces şi îi plătise treizeci de dolari Hong Kong lui Sidris) şi i-am cumpărat o băutură răcoritoare. În timp ce stăteam de vorbă despre una şi alta, l-am întrebat de ce poartă tinerii şepci roşii? Dar de ce şepci? Ăsta era un obicei pământean, niet?
Ezită, dar apoi îmi spuse că era vorba de un gen de asociaţie secretă ca loja Elanilor. Am schimbat subiectul. Am aflat că numele lui întreg era Moses Lemke Stone, membru al clanului Stone. Asta m-a bucurat, eram rude, dar m-a şi surprins. Chiar şi cele mai bune familii, ca Stone, de exemplu, nu pot găsi întotdeauna căsnicii reuşite pentru toţi fiii lor. Eu am avut noroc, altfel şi astăzi hoinăream pe coridoare la vârsta lui. I-am spus că suntem rude din partea mamei.
Deveni prietenos şi-mi zise scurt:
— Vere Manuel, te-ai gândit vreodată că noi ar trebui să ne alegem propriul nostru Temnicer-şef?
Am răspuns că nu, nu mă gândisem. Autoritatea îl pusese pe Temnicerul-şef pe care-l aveam acum şi mă gândeam că aşa va fi mereu. El mă întrebă de ce trebuie să avem o Autoritate? Eu l-am întrebat cine i-a băgat în cap ideea asta? El insistă că nimeni, se gândise el aşa — ce, n-avem dreptul să gândim?
Când am ajuns acasă, am fost tentat să-l pun pe Mike să verifice care este numele partidului din care făcea parte Slim, dacă exista unul, dar m-am gândit că nu era bine pentru securitate şi nici n-ar fi fost corect faţă de băiat.
Pe 3 mai 2076, şaptezeci şi unu de bărbaţi cu numele de Simon au fost ridicaţi, interogaţi, dar eliberaţi după aceea. Nici un ziar nu scoase o vorbă despre povestea asta, dar toată lumea află de ea, pentru că am avut grijă să acţionăm la nivelul celulelor până la J, iar douăsprezece mii de oameni pot răspândi veştile mai repede decât mi-aş fi imaginat. Am accentuat că unul din bărbaţii interogaţi avea doar patru ani, lucru neadevărat, dar eficient pentru interesele noastre.
Stu LaJoie a rămas la noi în lunile februarie şi martie şi s-a întors pe Pământ abia pe la începutul lui aprilie. Îşi schimbase biletul pentru nava următoare, şi apoi, din nou, pentru următoarea. Când i-am spus că se apropie de linia invizibilă după care se produc schimbări fiziologice ireversibile, mi-a zâmbit zicându-mi să nu-mi fac griji. Dar a făcut totuşi nişte aranjamente ca să poată folosi centrifuga.
Stu nu vroia să plece nici măcar în aprilie, dar trebuia. Avea o misiune pe Pământ, era deja membru al partidului. La plecare a fost îmbrăţişat şi sărutat cu lacrimi în ochi de toate soţiile mele şi de Wyoh, iar el le-a asigurat pe fiecare în parte că o să se întoarcă.
Eu nu m-am amestecat când s-a vorbit de recrutarea lui Stu, n-am vrut să provoc necazuri prin hotărârea mea. Wyoh, profesorul şi Mike au vrut să rişte, iar eu le-am acceptat bucuros judecata.
Cu toţii am participat la atragerea lui Stu LaJoie — eu, profesorul, Mike, Wyoh, Mami ba chiar şi Sidris, Lenore, Ludmilla şi copiii noştri, şi. Hans, Ali, Frank, pentru că prima impresie care l-a fermecat a fost viaţa de zi cu zi a familiei Davis. A mai contat şi faptul că Lenore este cea mai frumoasă fată de pe Lună — deşi nu le pune într-un con de umbră pe Milla, Wyoh, Anna şi Sidris — dar şi dragostea lui Stu pentru bebeluşi. Mami i-a acordat o atenţie exagerată, după părerea mea, Hans i-a arătat cum se cultivă plantele fără pământ. Iar Stu se murdări, transpiră şi se tăvăli prin noroi, în tunele, cot la cot cu băieţii noştri — ajută la strângerea peştişorilor chinezeşti din heleşteu, fu înţepat de albine, învăţă să folosească un costum de presiune şi urcă cu mine la suprafaţă, ca să fac nişte modificări la bateria solară, o ajută pe Anna să înjunghie un porc şi învăţă câte ceva despre tăbăcitul pieilor, stătu de vorbă» cu Bunicul şi nu-l contrazise auzind noţiunile naive pe care le avea despre Pământ, spălă vase alături de Milla, ceva ce nici unul dintre bărbaţii noştri nu făcuse vreodată, jucă tot felul de jocuri cu copiii cei mai mici şi cu jucăriile lor, învăţă să macine făina şi făcu schimb de reţete culinare cu Mami.
După apropierea de familia mea, l-am prezentat profesorului şi astfel începu partea politică a caracterului lui. Eu nu recunoscusem nimic, oricând puteam da înapoi în momentul când profesorul îl prezentă lui Adam Selene, pe care îl putea auzi doar la telefon, pentru că „momentan este plecat în Hong Kong”. Când Stu s-a ataşat de Cauză şi a fost primit în rândurile noastre, am lăsat la o parte orice prefăcătorie şi i-am spus că Adam era preşedintele nostru, pe care nu-l va întâlni niciodată din motive de securitate.
Dar Wyoh s-a implicat cel mai mult şi pe judecata ei s-a bazat profesorul când a dat cărţile pe faţă şi i-a spus lui Stu că pregătim o revoluţie. Ştirea nu l-a surprins, îşi dăduse seama şi se aştepta să avem încredere în el.
Se spune că odată cineva a lansat o mie de nave ca să reuşească acolo unde ar fi avut nevoie doar de una-două. Nu ştiu dacă Wyoh s-a folosit numai de raţionamente când a vorbit cu Stu despre partid. N-am încercat să aflu niciodată. Dar Wyoh este mai importantă pentru că ea m-a atras pe mine şi nu teoria profesorului sau cifrele lui Mike. Chiar dacă Wyoh s-a folosit şi de metode mai puţin ortodoxe în munca de lămurire a lui Stu, n-ar fi prima eroină care ar face asta pentru ţara ei.
Stu s-a dus pe partea Lunii dinspre Pământ cu o carte de coduri. Nu sunt un expert în coduri şi mesaje cifrate, dar un specialist în computere învaţă principiile codificării în timpul studiului teoriei informaticii. Un cifru e un model matematic prin care fiecare literă este înlocuită de o alta, cea mai simplă metodă de cifrare este cea a alfabetului amestecat.
Un cifru poate fi extrem de subtil, mai ales dacă este realizat cu ajutorul unui computer. Punctul slab al cifrurilor este că sunt toate modele. Dacă un computer le poate inventa, un altul le poate sparge.
Codurile nu au aceeaşi slăbiciune. Să zicem că o carte de coduri conţine grupul de litere GLOPS. Asta înseamnă: „Mătuşa Minnie va veni acasă joi” sau „3, 14157… „?